„My School Can Be Cool” la Zilele Culturii Urbane la Uzina de Apă din Suceava

În perioada 11-13 august 2023 au avut loc la Suceava „Zilele Culturii Urbane la Uzina de apă” (Centrul de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj „Uzina de Apă” Suceava), ediţia a X-a, cu tema „Educație prin patrimoniu”. Conferințele, expozițiile, concursurile și deplasările tematice desfășurate în cadrul evenimentului au adus în prim plan condiția clădirilor monument din sistemul educațional: grădinițe, școli, licee, universități.

Printre invitații la eveniment au fost și dr. arh. Brîndușa Havași (online), coordonator local De-a Arhitectura Vest, și arh. Iulia Condrea (Cosovanu), îndrumătoarea elevilor clasei a VI-a de la Școala Gimnazială Bucșoaia – Structura Școlară Gimnazială Frasin, Suceava, înscriși în programul educațional „My School Can Be Cool” în anul școlar 2022-2023.

Cu experiență considerabilă în procesele de design participativ de reimaginare a spațiului școlii, cele două arhitecte au adus o contribuție semnificativă la eveniment. Iulia a prezentat lucrarea „Școli si grădinițe – Patrimoniu pentru viitor” împreună cu Alexandru Oltean și a coordonat concursul de desen „Școala mea de vis” alături de Manole Andrei-Florin, oferind elevilor ocazia să prezinte, prin intermediul desenelor, viziunea lor despre cum ar trebui să arate instituția în care își petrec mare parte din timp. Pe de altă parte, Brîndușa a prezentat online în cadrul sesiunii trei a conferinței lucrarea „My School Can Be Cool într-o clădire de patrimoniu”. În cele ce urmează Iulia ne-a povestit cum au decurs cele trei zile.

Acum 11 ani Uzina de apă Suceava sărbătorea 100 de ani de existență, ani ce au marcat o nouă viață pentru acest ansamblu industrial. Astfel, prima stație de tratare a apei din Suceava a fost convertită și redată orașului cu o nouă funcțiune: Centru de arhitectură, cultură urbană și peisaj. Aceste dotări industriale părăsite au fost dedicate din acel moment culturii, artei, arhitecturii, educației și, în primul rând, patrimoniului.

Prin urmare, începând cu anul 2012, în jurul zilei de 12 august (data la care se aniversează darea în folosinţă a Uzinei de apă în 12 august 1912) are loc un eveniment dedicat patrimoniului. Anul acesta „Zilele Culturii Urbane la Uzina de apă” – Suceava au ajuns la ediţia a X-a cu tema: „Educație prin patrimoniu”.

Plecând de la mottourile: „Patrimoniul: locul în care trecutul se întâlnește cu viitorul”, „Școala: locul de instruire pentru viitor”, ediția de anul acesta și-a propus să aducă în atenția populației locale clădirile monument din sistemul educațional: grădinițe, școli, licee, universități. Prin aceasta am urmărit să promovăm atât protecția patrimoniului arhitectural și cultural, cât și utilizarea acestuia pentru a îmbogății procesele de învățare ale comunității locale, și ale tinerilor în special.

Către publicul adolescent ne-am îndreptat prin intermediul a două concursuri. Pentru categoria de vârstă 13-19 ani, Concursul de montaje video „Școala Mea” a invitat elevii curioși să prezinte, într-un clip de 1 minut și jumătate – 2 minute, o școală clasată ca monument istoric sau cu valoare arhitecturală din județele Suceava și/sau Botoșani. Cel de-al doilea concurs, Concursul de desen „Școala mea de vis”, a invitat elevii cu vîrste cuprinse între 6 și 12 ani să-și dea frâu liber imaginației și să deseneze o școală ideală, premierea acestora făcându-se la Muzeul Satului Bucovinean în școala din Securiceni – Udești.

Ca la fiecare ediție, evenimentul a început cu lansarea și celebrarea aniversării Uzinei de apă la o sută plus unsprezece ani și cu vernisarea celor două expoziții. Tradiția evenimentului este de a organiza o expoziție dedicată conferințelor ce au loc pe parcursul primelor două zile de eveniment. Cele trei zile de eveniment au cuprins prezentări teoretice, ce au atins subiecte ca „Școlile lui Spiru Haret” (arh. Mihai Tulbure), „Universitatea Ștefan cel Mare – patrimoniu cultural, educațional și construit” (prof. univ. dr. Sanda Maria Ardelean/arh. Ion Andriu), „Educație prin patrimoniu la Colegiul Național Ștefan cel Mare din Suceava” (prof. Corina Dominte) etc, cât și prezentări ale unor clădiri de patrimoniu din Republica Moldova și Ucraina.

O altă categorie de prezentări a fost cea a organizațiilor non-guvernamentale și specialiștilor ce desfășoară activități în domeniul patrimoniului precum:

• „Școala de la Piscu: experiența noastră – muzeu, ateliere, carte, film” – istoric de artă Adriana Scripcaru/sculptor Virgil Scripcaru;
• „Asumarea patrimoniului prin acțiune participativă – Ambulanța pentru monumente – Moldova Nord-Est” – Asociația ACTUM/arh. Florin Manole;
• „Colocvii despre patrimoniul locuirii bucovinene” – conf. univ. dr. Carmen Chasovschi;
• „Organizațiile non guvernamentale și patrimoniul – Relevanța școlilor de vară și impactul acestora în cadrul comunităților locale și la nivel național” – arh. Silvia Demeter-Lowe;
• „De-a Arhitectura/My School Can Be Cool într-o clădire de patrimoniu” – dr. arh. Brîndușa Havași;
• „Școli și grădinițe – Patrimoniu pentru viitor” – arh. Iulia Condrea, arh. Alexandru Oltean;
• „Cartea caselor, Marea lume mică și alte povești despre patrimoniu” – arh. Alexandra Mihailciuc, arh. Alexandra Culescu.

O altă activitate care a definit și a caracterizat evenimentul au fost vizitele pe șantier și deplasările tematice. Acestea au avut zi dedicată, dar au fost și presărate, după caz, pe parcursul primelor 2 zile de prezentări.

Ne bucurăm și suntem recunoscători că pentru 3 zile, în luna august, am reușit să strângem laolaltă oameni dedicați, pasionați și interesați de patrimoniu. Anul acesta am avut un public care a variat de la elevi de 6 ani până la specialiști în domeniul patrimoniului, împreună cu care am descoperit istorii și povești ale unor edificii de patrimoniu, experiențe trăite în spații educaționale prin și despre patrimoniu, școli de vară, am explorat șantiere și școli de patrimoniu, chiar școli de vis, totul în încercarea de a înțelege cum, dacă, și în ce mod ne influențează aceste spații!

O retrospectivă a modului în care s-a desfășurat proiectul „My School Can Be Cool” într-o clădire de patrimoniu – Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara, în anii școlari 2019-2021, ne-a prezentat Brîndușa în continuare.

O clădire de patrimoniu – Ansamblul Liceului Piarist

1. Fațadă principală la stradă – Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara | 2. 1912 – Complexul Piarist | 3. 1929 – Complexul Piarist – Lucian Muntean | 4. 1935 – Complexul Piarist | 5. Imagine cu elevi stând pe bancă sau făcând sport la paralele în zona porții de acces auto, din cartea PIARISTÁK TEMESVÁRON de Szekernyés János | 6. Poartă de acces auto în 2019 | 7. Imagine de la începuturi, cu elevi în curtea de recreație și terenurile de sport, din cartea PIARISTÁK TEMESVÁRON de Szekernyés János. Se văd aici primii copaci plantați, unii dintre ei au crescut și sunt mari azi, unii s-au pierdut. | 8. Curtea interioară în 2019 | 9. Curtea interioară în 2019

Ansamblul Liceului Piarist apare în Lista Monumentelor istorice poziția 76, cod TM-II-a-A-06159, anul construcției 1908, și ocupă un ansamblu de clădiri de patrimoniu de referință pentru stilul Secession, popular la început de secol XX în Timișoara, cu tonuri temperate. Complexul arhitectural al Liceului Piarist existent până în zilele noastre, cu săli de clasă, internat, cămin și capelă, a fost construit între anii 1908 și 1909, cu autorizația ministerială eliberată la 26 martie 1907.

Construcția ansamblului a fost supravegheată îndeaproape de arhitectul Lászó Székely, după proiectul expertului tehnic Alexander Baumgarten, în timp ce planurile detaliate ale clădirii au fost realizate în Biroul Tehnic al Primăriei, construcția fiind ridicată de firma Arnold Merbl & Co. [1] Școala nou înființată a devenit curând o unitate de elită a Banatului, așa că au frecventat-o mulți elevi din toate zonele învecinate – Serbia, Slovenia, Galiția și Țara Românească (de exemplu, fiii familiei Bibescu). Până în 1918, aici absolviseră 46.000 de studenți, printre care :

• Francesco Illy (1892–1956), antreprenor și fondator al celebrei cafele vieneze Illy;
• Adam Müller-Guttenbrunn (1852–1923), scriitor și regizor la Vienna Volksoper (1898–1903);
• Ioan Slavici (1848–1925), scriitor și jurnalist.

Punctul de carantină al Wehrmacht-ului a fost găzduit între zidurile masive ale acestui liceu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În urma interzicerii de către autoritățile comuniste a activităților ordinelor monahale ale Bisericii Romano-Catolice, activitatea Liceului Piarist a încetat.

În 1946, clădirile liceului și internatului au fost repartizate Școlii Politehnice din Timișoara. Aici a funcționat biblioteca Politehnicii, Facultatea de Electrotehnică și unele laboratoare ale Facultății de Chimie. Doar biserica și-a păstrat destinația inițială. După anii 1990, Episcopia Romano-Catolică de Timișoara a reușit să-și recapete complexul școlar și a înființat aici Liceul Romano-Catolic Gerhardinum (după numele Sfântului Gerard, primul episcop și hramul eparhiei), cu un internat cu 80 de locuri în vechiul cămin piarist. Școala este liceu de stat, care funcționează sub protecția Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, cu secții de predare în limba română și maghiară.

1. Imagine din proiectul Interreg_Danube Transnational Programme, Art Nouveau 2017-2019 | 2. În imagine biserica ansamblului Piarist | 3. Imagine „Eye in the sky” 2014

Ansamblul este situat la marginea cartierului Cetate, pe artera care leagă centrul de Gara de Nord și face parte din ansamblul de arhitectură Secession conturat în jurul Pieței Victoriei.

Clădirea școlii a fost proiectată încă de la început cu funcțiunea de liceu înființat de Ordinul Piarist – un ordin călugăresc romano-catolic a cărui misiune era educarea tineretului – și, se poate observa cum, spre deosebire de alte școli din oraș, clădirile ansamblului sunt dispuse pe conturul terenului și formează o incintă închisă în jurul curții, asemeni unei mănăstiri.

„My School Can Be Cool” într-o clădire de patrimoniu

În toamna anului 2019 elevii clasei a VII-a a Liceului Teologic Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara, sub îndrumarea arh. Dragoș Mircea și a dirigintei și profesoarei de fizică și matematică Veronica Bakoș, și cu susținerea coordonatorului local arh. drd. Brîndușa Havași, au început activitățile din cadrul programului educațional „De-a arhitectura în școala mea” cu scopul îmbunătățirii școlii în care studiază. Proiectul propus de ei, „My School Can Be Cool”, a primit finanțarea necesară în cadrul concursului anual de Proiecte educaționale strategice lansat de Fundația Alber, fiind unul dintre cele 5 proiecte câștigătoare (din 27 de înscrieri).

Pe 14 septembrie 2019 doamna profesoară Veronica Bakoș împreună cu arhitectul Dragoș Mircea au participat alături de alți profesori și arhitecți înscriși în programul „De-a arhitectura în școala mea” la atelierul de formare a echipelor de îndrumători, care a avut loc la sediul Filialei Teritoriale București a Ordinului Arhitecților din România.

Proiectul a început în toamna anului 2019 cu analiza spațiilor școlii și imaginarea unor intervenții punctuale care să îmbunătățească anumite locuri din școală, să o facă mai adaptată nevoilor elevilor:

1. parcare pentru biciclete;
2. tablă de şah;
3. clasă pentru ore în aer liber;
4. insule de relaxare;
5. teren de fotbal;
6. reciclare deșeuri;
7. iluminare curte;
8. fântână pentru apă potabilă;
9. spațiu gol;
10. protejarea ecosistemului natural;
11. accesul pietonal pe poartă;
12. renovarea cantinei.

Propunerile au fost votate de către elevii înscriși în proiect, iar votarea a avut un criteriu principal de selecție: „Care este intervenția minimă care aduce maximum de beneficii pentru întreaga comunitate a școlii?”

Vineri, 13 decembrie 2019, cele patru echipe – Superiorii, Cavalerii, H2GO și Copiii Naturii – au prezentat colegilor și profesorilor propunerile de îmbunătățire a școlii, ocazie cu care au vândut brioșe și diferite alte gustări pentru a strânge fonduri pentru macheta proiectului. Propunerile celor 4 echipe au fost:

• Cavalerii au analizat proiectul „Poarta”: amenajarea porții, cu acces pentru pietoni și biciclete separat de cel auto, precum și crearea unei atmosfere mai familiare prin amplasarea sugestivă a unor animale;
• Echipa H2GO a propus amenajarea unei parcări de biciclete și a unei fântâni pentru apă potabilă în curtea liceului;
• Superiorii au venit cu câteva idei pentru renovarea cantinei, un loc de luat masa în aer liber, iluminat și mobilier vesel;
• Copiii Naturii au prezentat proiectul „Clasera”, o clasă în natură, cu pereți transparenți, tablă, bănci, multe plante și chiar un copac în mijloc.

1. Machetă 28 februarie 2020 | 3. Planșa Releveul și degradările porții de acces auto, elevația către stradă, arh. Valentina Băduță

Pe parcursul lunii februarie 2020 am lucrat intens la macheta incintei școlii, pe care să amplasăm propunerile celor patru echipe. Cu ajutorul colegilor de birou, Dragoș a reușit să ne aducă desenele fațadelor clădirilor, realizate după fotografii și măsurători. Cu ajutorul GoogleMaps am avut desenul aleilor din curtea școlii. Copacii i-am măsurat cu telemetrul prin triangulație.

Tocmai ne apropiam de finalizarea machetei când, pe 11 martie 2020 au fost suspendate activitățile din școli conform deciziei Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU). Ne gândeam neputincioși la macheta noastră, la propunerile echipelor și la atmosfera de atelier de machetare care se crease în laboratorul de fizică-chimie, în care lucrasem în ultimele ore de arhitectură. Au urmat două săptămâni în care am urmărit știrile legate de coronavirus (COVID 19) de acasă. Și pentru că situația nu părea să se redreseze în curând, am decis că trebuie să ne adaptăm proiectul și modul de lucru la situația nouă, în condiții de siguranță, prin interacțiune la distanță.

Din 27 martie 2020, când au început întâlnirile online, și până în 21 mai, echipa de proiect a avut deja unsprezece întâlniri de analiză, propuneri și discuții. Atât îndrumătorii, dar mai ales elevii, s-au reorientat rapid și au stabilit un nou canal de comunicare pe un grup de WhatsApp, iar toate lecțiile s-au ținut „live” pe canalul Zoom. Propunerile inițiale au fost detaliate pe parcursul următoarelor întâlniri online. Am vorbit despre ce înseamnă clădire-monument, despre Lista Monumentelor din județul Timiș și despre planșele și studiul pe care îl face un arhitect atunci când lucrează pe o clădire istorică. Arhitecta Valentina Băduță de la Echipa de proiectare ne-a relatat cum se face un releveu și cum se observă și notează materialele de construcție și degradările acestora.

1. Imagini din prezentarea Dr.Arh. Bogdan Demetrescu | 2. Alăturări de fotografii din arhiva arh. Dragoș Mircea | 6. Casa străbunicilor Cristinei, strămutată în Muzeul Astra din Sibiu – captură de ecran

În următoarele două întâlniri am vorbit despre bunici și case vechi, despre asemănarea dintre trăsăturile acestora și povestea pe care ne-o poate spune fiecare – bunicii și casele (pe baza imaginilor din prezentarea arhitectului Bogdan Demetrescu și ale arhitectului Dragoș Mircea). Elevii au adus și ei imagini cu case și au rememorat amintiri, Cristina ne-a prezentat casa străbunicilor ei, care a fost strămutată în Muzeul Astra din Sibiu, iar Toma ne-a adus povestea în care bunica a învățat să meargă pe bicicletă, remarcând unele asemănări între bunici și case vechi:

• riduri – tencuiala căzută de pe casă;
• părul cărunt – acoperișul mai dărăpănat;
• ochii și pleoapele jigărite și ridate – ferestrele cu margini de lemn cu vopseaua scorojită;
• gura pe care te poți baza întotdeauna că îți va da un sfat bun – ușa casei care tot timpul ți se va deschide dacă vei trece pe acolo;
• inima bună – interiorul cald al casei.

„La fel ca bunicii, casele ne pot povesti foarte multe lucruri, de exemplu ne pot sugera anul în care au fost proiectate și construite sau ne pot spune prin diferite feluri cine a locuit acolo sau ce religie a avut locuitorul.”

Casa bunicilor Yarei conține amintiri din copilărie care rămân foarte vii peste ani. Uneori povestea casei e tristă, ca în cazul abandonării ei, dar alteori poate fi și veselă, în cazul renovării casei și însuflețirii ei într-o viață nouă. Imaginile de călătorie cu clădiri care se ridică din stâncă, aduse de Dragoș, se așează stabil în câmpie sau sub coasta muntelui, surprind trăsături pe care le regăsim la oamenii locului sau întâlniți în drumurile noastre. Chiar și atunci când casele vechi nu mai sunt, povestea oamenilor rămâne în amintirea urmașilor și în fotografiile de familie.

În luna mai toți eram deja obișnuiți cu acest mod de comunicare și interacțiune, așa că am continuat analiza ansamblului școlii. Împărțiți în cinci echipe – istoricii și geografii urbani, arhitecții, urbaniștii și utilizatorii, elevii s-au documentat pe aceste subiecte și împreună cu îndrumătorii au ajuns la o concluzie: „Specificul locului este determinat atât de arhitectura și stilul clădirilor, dar și de geografia și istoria orașului, de alcătuirea și funcționarea unui spațiu, cât și de felul în care oamenii utilizează spațiul interior și exterior”.

La cea de-a opta întâlnire din 5 mai au continuat investigarea cu privire la specificul locului, vorbind despre istoria orașului Timișoara și poziționarea geografică a acestuia. S-a analizat specificul geografic al locului, influența reliefului – câmpia Timișoarei – și a cursului de apă învecinat – râurile Bega și Timiș, dar și influența climei și a succesiunii anotimpurilor asupra clădirilor. Unghiul sub care lumina soarelui cade pe clădiri, variația acestui unghi între răsărit, prânz și asfințit, cât și între iarnă și vară, influențează atmosfera spațiilor interioare și exterioare și umbrele clădirilor purtate pe pământ. Parcursul solar zilnic, de la est către vest, luminează anumite fațade ale clădirii, în timp ce altele rămân mai mereu umbrite.

La următoarea lecție, echipa arhitecților a prezentat specificul arhitectural al clădirii și a răspuns la întrebările legate de stilul Art Nouveau în lume și în Timișoara. Am făcut o mică trecere în revistă a vieții și activității celui mai de seamă arhitect al Timișoarei de la începutul secolului XX – Lászó Székely – cel care a creat cele mai de seamă construcții din perioada respectivă ale Timișoarei.

A urmat, tot online, discuția despre influența arhitecturii asupra specificului locului, despre atmosfera unei clădiri și toate elementele care o creează: lumină, culoare, mobilier, materiale și texturi, acustică, ritmul și simetria fațadelor, proporția și complementaritatea spațiilor construite în comparație cu cele libere, vegetația înconjurătoare, prezența umană și comunitatea.

Mai departe, echipa urbaniștilor a descris atmosfera străzilor din jurul școlii, dar și din interiorul școlii, și au povestit despre funcțiunile inițiale ale clădirilor și ce alte funcțiuni au adăpostit de-a lungul timpului. Ei au analizat dacă spațiile școlii sunt accesibile persoanelor cu dizabilități, dacă un elev nou se poate orienta cu ușurință în școală și dacă în apropiere există stații de transport în comun. Au observat că în curtea școlii lipsește un teren de sport, că nu există un laborator de chimie adecvat și că unele holuri, dar și curtea interioară, atunci când sunt activități sportive, sau chioșcul de lângă intrare, sunt printre cele mai zgomotoase spații.

Am vorbit despre influența oamenilor asupra locului, despre comunități, despre utilizatorii unei clădirii și cum pot aceștia schimba sau îmbunătăți atmosfera și funcțiunile spațiilor interioare sau exterioare. Comunitatea școlii este formată din grupurile de elevi unite pe baza prieteniilor și a proiectelor comune, iar activitățile școlare obișnuite, dar și cele extracurriculare, tradițiile și obiceiurile deja înrădăcinate, sunt tot atâtea ocazii în care aceste grupuri interacționează.

La ultimele două întâlniri s-a vorbit despre peisaj alături de cei doi arhitecți peisageri, Raluca Rusu și Alex Ciobotă, care au povestit pe larg despre cum a apărut peisajul, mai întâi în pictura clasică, apoi în hărți geografice sau militare și cum a evoluat de-a lungul secolelor până la peisajul contemporan urban, care este definiția peisagistului și ce înseamnă o amenajare peisageră.

„My School Can Be Cool”: 12 propuneri pentru o școală cool

Pentru fiecare propunere în parte am făcut o analiză prin prisma criteriilor de selecție pentru implementare:

• impact mare în viața socială a școlii;
• foarte mulți utilizatori vor beneficia de proiect;
• costul redus care se poate încadra cel mai bine în sponsorizarea primită;
• efort de implementare redus;
• capacitatea de a deveni un exemplu de urmat și pentru alte școli;
• capacitatea de a implica elevii în realizarea lui;
• calitatea arhitecturală a proiectului obținut;
• nu necesită autorizare de construire.

O primă nevoie identificată a fost cea a unui acces pietonal separat de cel auto, prin desfacerea arcadelor secundare ale porții din nord-vest, așa cum vedem în imaginile de epocă, și realizarea de standuri pentru biciclete și trotinete în apropierea intrării. Desfacerea arcadelor secundare ar însemna o revenire la imaginea originală a porții edificiului Art Nouveau și o punere în valoare a porții. Încă din primul semestru de școală echipa Cavalerii Porții au avut ideea de a amenaja un acces separat pentru pietoni, iar echipa H2GO a propus o parcare pentru biciclete.

Pe 3 iulie 2020 echipa formată din domnul director, părintele Zoltán Kocsik, dirigintele și profesoara de fizică și matematică Veronica Bakoș, arh. peisagist Alex Ciobotă și arh. Dragoș Mircea, ultimul în dublu rol, de părinte de elev la această școală și îndrumător în programul „De-a arhitectura în școala mea”, a prezentat propunerile de îmbunătățire a școlii  reprezentanților Episcopiei Romano-Catolice, administratorul școlii. A fost stabilită de comun acord o perioadă de 5 ani de implementare a propunerilor și am hotărât că vom începe cu primele două care, cu minim de efort, aduc maxim de beneficii întregii comunități a școlii:

• Rozariul – extinderea grădinii existente de trandafiri cu o grădină senzorială cu plante aromatice, cu hrănitoare pentru păsări și un loc de contemplare – unde copiii ar putea învăța practic despre plante și nu numai;
• Locuri de stat și luat o gustare sub copaci, care se pot rearanja sub forma unui amfiteatru pentru ore în aer liber, tribune pentru urmărit un meci sportiv sau un spectacol în aer liber.

În 6 și 7 iulie ne-am întâlnit din nou în laboratorul de fizică-chimie, după patru luni de școală online, respectând toate măsurile de protecție. Ideile noastre pentru o clădire mai adaptată nevoilor elevilor și profesorilor au prins contur în mod spontan pe machetă, în cele două zile de lucru. Rozariul și grădina senzorială cu plante aromatice au prins volum, alături de locurile de stat pe sub copaci și terenul de sport pe care elevii, acum la final de clasa a VII-a, l-au propus direcțiunii încă de când erau în clasele primare. Pe lângă plăcerea de a lucra direct cu mâinile pe materiale concrete, a fost și emoția revederii și bucuria de a fi împreună! Iată ce ne transmitea David, unul dintre elevii implicați mereu în proiect:

„Într-o zi liniștită și plăcută mă trezește din amorțeală bâzâitul telefonului. Imediat, am observat ce era. Doamna noastră dirigintă ne-a chemat la școală pentru a ne continua proiectul. În mintea mea era: «Doamne, îți mulțumesc, în sfârșit pot să-mi revăd colegii!». Zis și făcut! În ziua programată ne-am prezentat în număr destul de mare la școală să ne continuăm proiectul de arhitectură. Eram așa entuziasmați că ne vedeam în sfârșit din nou, încât vorbeam unul peste altul, doar ca să profităm de timpul scurt pe care îl aveam. Am lucrat în perfectă siguranță și distanțare. Pluteau în aer întrebările: «Când ne reîntoarcem în bănci?», «Când o să facem ore normale?» La plecare nu ne-am putut lăsa duși acasă fără să mai stăm de vorbă în fața școlii. Am vorbit de amintiri, de cum va fi la anul și, mai ales, ne-am spus speranțele de a ne reîntoarce la școală fizic, din septembrie.”

„Ultimul atelier a fost unul deosebit, post-pandemic, cu toate măsurile de siguranță, și totuși plin de spiritul energic al copiilor în joaca lor «de-a arhitectura». A fost definitivată macheta proiectului și, astfel, așezată la scară viziunea lor asupra curții interioare. De acum, ansamblul Piarist, edificat la începutul anilor 1900, a primit o nouă perspectivă a spațiului interior pentru anii ce urmează.” – ne-a transmis arh. îndrumător Dragoș Mircea.

„Această perioadă este foarte grea pentru un dascăl. Știu că este necesar să îi protejez, că regulile de distanțare trebuie respectate pentru a proteja sănătatea și viața elevilor și a familiilor acestora. Dar știu că și sănătatea mintală și starea psihică este la fel de importantă. Micii «arhitecți» au fost foarte harnici, creativi, atenți, entuziaști, au respectat toate regulile de igienă și distanțare, dar în aer plutea dorul de curtea liceului, dorul de sala de clasă și întrebarea când vom reveni la ceea ce a fost înainte de carantină. La ieșirea pe poarta liceului m-a întâmpinat micul grup de copii care se lăsau greu duși acasă, distanțați, dar mai stăteau la o vorbă…, mi-a săltat inima de bucurie, iar lacrimile curgeau Nevăzute.” – ne-a transmis diriginte profesor Veronica Bakoș.

Inaugurarea – sau un soi de epilog

„Ce este o școală? Era un om sub un pom, vorbindu-i unui elev, care nu știa că este elev, vorbind pur și simplu despre ceea ce și-a dat seama că i s-a întâmplat. În curând, s-au creat reguli în jurul profesorului, și în curând, grupul s-a transformat în instituțiile noastre de azi, care nu seamănă absolut deloc cu voința de existență generată de un om vorbind sub un pom câtorva oameni”. [2]

Sub un pom, mai exact sub un platan, în mijlocul grădinii senzoriale, așezați pe scaunele clasei în aer liber, privind la planșele afișate pe tabla mobilă și la macheta așezată pe mesele de picnic, acompaniați de ciripit de păsări și miros de flori de tei și de lavandă, am inaugurat pe 10 iunie 2021, de Ziua Mondială Art Nouveau, proiectul „My School Can Be Cool” 2020, în curtea Liceului Teologic Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara. Departe de a fi un final de proiect, acesta este mai degrabă un nou început.

Trăim în și printre clădiri, până să ajungem în creierul munților sau în inima codrilor este necesar să traversăm strada, cartierul, orașul. Arhitectura este un subiect de cultură generală la fel ca geografia, istoria, biologia, chimia, care permite o abordare interdisciplinară și contribuie la dezvoltarea de abilități: simț de observație, curiozitate, spirit critic, organizare și planificare, lucru în echipă, creativitate, abilități practice, responsabilitate față de mediul construit. BAUKULTUR = CULTURA MEDIULUI CONSTRUIT ne ajută să înțelegem regulile de construire și viețuire în comunitate, asemeni codului rutier! La întâlnirea elevilor de peste 10-20 de ani multe se vor fi schimbat aici, probabil că lemnul scaunelor și al meselor va fi fost înlocuit, dar amintirea momentelor petrecute împreună în proiectul „My School Can Be Cool” va rămâne, la fel ca oțelul corten al jardinierelor… și vor duce cu ei convingerea că lucrurile pot fi îmbunătățite!

Nu ne-am propus ca elevii care trec prin cursurile De-a arhitectura să devină arhitecți! Ci oameni care înțeleg arhitectura și ce fac arhitecții, urbaniștii, peisagiștii sau designerii, oameni care vor ști ce dă calitate vieții într-un oraș sau o școală. În câțiva ani acești elevi vor vota și vor pune întrebări pertinente celor din pozițiile de decizie, își vor putea argumenta opiniile și vor ști cum să se implice în îmbunătățirea școlii, a cartierului și a orașului în care trăiesc, cum să organizeze o campanie de strângere de fonduri, resurse și voluntari. Ne dorim ca toate școlile din România să devină «cool», inclusiv cele aflate în clădiri de patrimoniu, prin implicarea elevilor, profesorilor și administrației publice locale! La Reșița, de doi ani, lucrăm la proiectarea unei clase în aer liber cu sprijinul primăriei și al unui sponsor local. Dar despre asta, am povestit mai multe aici.

Mulțumim și noi Filialei Teritoriale Nord-Est a Ordinului Arhitecţilor din România, Centrului de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj „Uzina de Apă” Suceava), precum și celor două arhitecte, Brîndușa Havași și Iulia Condrea (Cosovanu), care au povestit cum pot deveni școlile, prin participarea activă a utilizatorilor, spațiile de care aceștia au nevoie.

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Piarist_High_School_(Timi%C8%99oara)
[2] Kahn L., Louis I. Kahn – Writings, Lectures and Interviews, Alessandra Latour editor, New York, Rizzoli, 1991, 100-102