Text: arh. int. Andreea Caragheorgheopol
Editor: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. int. Andreea Caragheorgheopol
Timp de citire: 8 minute
În 2021, ca să ținem pasul cu schimbările din jurul nostru, am lansat „De-a arhitectura 1:1” – activități de weekend 1:1 (copil-architect îndrumător) ce se desfășoară acasă, în mediul familiar al copiilor, în care cei mici sunt invitați să pătrundă sau să aprofundeze lumea arhitecturii și a mediului construit prin ateliere hands-on. În cadrul acestora copiii au oportunitatea, alături de un profesionist al mediului construit, să îmbine imaginarul cu realitatea, să învețe jucându-se și sunt încurajați să își pună în practică ideile explorând teme create special de arhitecții De-a arhitectura. Atelierele se bazează pe conținuturile cursurilor „De-a arhitectura mini”, „De-a arhitectura în orașul meu” și a provocărilor #DeaArhitecturaAcasa, în funcție de vârsta copilului.
Prin aceste activități ne propunem să ajutăm la formarea și consolidarea personalității copiilor, la dezvoltarea gândirii critice de la o vârstă cât mai fragedă, pentru ca, pe viitor, fie că aleg sau nu să urmeze o profesie din domeniul arhitecturii și al mediului construit, să aibă cunoștințele necesare să trăiască în echilibru într-o comunitate.
Andreea Caragheorgheopol, arhitect de interior, voluntar De-a arhitectura din 2015 și membru al asociației din 2021, este unul dintre oamenii care și-a asumat misiunea de a-i ghida pe cei mici în această călătorie. În primăvara lui 2021 Andreea a început să lucreze cu Zoe („Z”, cum o numește chiar mama ei) și sora mai mică a acesteia, Zinca („z”), explorând în pași jucăuși primele concepte din mediul construit. Cum a decurs această aventură, cât de receptivi sunt copiii la aceste informații, cum și prin ce e această experiență diferită de predarea la clasă, cum se simte să călătorești prin lumea mediului contruit unu la unu, ne-a povestit Andreea mai departe.
Când am cunoscut-o prima dată pe Zoe, în februarie 2021, am înțeles că încep o cu totul altă experiență decât cele avute până acum în cadrul De-a Arhitectura. Interacțiunea cu un singur copil față de cea cu o clasă întreagă, în care trebuie să mă mișc repede și să îmi distribui egal atenția pentru a ajuta și coordona cât mai mulți micuți, este foarte diferită. Alături de ea m-am simțit liberă în a explora mai mult temele alese pentru activitate și mai focusată în a crea o experiență de învățare plăcută, croită pe nevoile copilului, având în vedere provocarea de a fi pe terenul micuței și de a nu avea niciun învățător ca ajutor în gestionarea relației cu fetița, pe care abia o cunoscusem atunci.
Am început, astfel, cu pași mici, să descoperim împreună provocările lansate până în acel moment de asociație, renumitele challenge-uri online din cadrul programului #DeaArhitecturaAcasa, și am creat o structură de lecții pe care am început să le implementăm. Pe parcursul a 3 luni am construit o căsuță călătoare, după ce ne-am plimbat pe harta orașelor magice și am făcut planul de călatorie, am construit un turn răsucit cu bețe de frigărui și bezele molicioase (marshmellows), iar mai apoi am meșterit castele vesele pentru păsări, am desenat orașe cu străzi pe ape – până în acest moment tema preferată – vederi stradale, monumente, orașe labirint și nu numai.
Îmi aduc aminte că în martie 2021 transmiteam primele impresii la cald din noua activitate:
„Prima interacțiune din «De-a arhitectura 1:1», challenge-ul «Căsuța călătoare», s-a dovedit a fi foarte creativă. După ce am parcurs prezentarea temei, fetița a realizat pe hartă povestea călătoriei incluzând și ceilalți membri ai familiei și notând, cu implicarea unei adevărate planificatoare de excursii, durata șederii căsuței în fiecare oraș. Astfel, la final, era deja hotărâtă de faptul că vom folosi materiale reciclabile pentru realizarea căsuței călătoare (asocierea îi aparține ????).
Căsuța călătoare care are ca destinație finală «Orașul cocoțat (în copaci)» – preferatul ei pentru că este verde – adună la un loc scara cu butuci, ca la Muzeul Satului, ghirlanda de lumini care se încarcă la soare și copacul ce crește din interior într-o combinație veselă și «eco-friendly».”
În aprilie 2021 am revenit cu vești, extrem de încântată de energia debordantă a partenerei mele de meșterit și de noile posibilități oferite de activitatea acasă:
„Acest format este special pentru că toată atenția pe care o distribuiam înainte pe o clasă întreagă acum este direcționată către un singur elev și atunci rezultatele pot fi mai elaborate având mai mult suport. În cazul meu, prima experiență 1:1 este cu o fetiță plină de energie, isteață foc și dornică de a depăși orice provocare pentru că așa cum chiar ea mi-a spus la ultima întrevedere: «Nu există lucruri greșite, ci doar posibilități nelimitate». ????
«Turnuri cu capul în nori» este o provocare foarte faină și reală (din cauza elementelor flexibile de legătură = marshmallows) din care am învățat amândouă să lucrăm una cu alta – ea a învățat ce înseamnă colaborare, comunicare și lucru în echipă, iar eu am învățat că «oamenii ca noi pot face orice» – replică dată de fetiță când al ei Turning Torso din bețe, scobitori și marshmallows a început să se sucească atât de mult încât nu aveam mari speranțe că vom reuși să îl ținem în picioare, nu mai spun de făcut conform planului.
După ce am vizionat video-ul de prezentare și am povestit despre turnurile pe care le știm fiecare, creatoarea și-a propus să îl facă pe cel mai înalt. A reușit cu brio, aș îndrăzni să zic și cu o «întorsură» aparte.”
Experiența a fost inspirațională, dar cu multe emoții pentru că a necesitat multă atenție din partea mea astfel încât să pot colabora cu „Z” care este foarte, foarte creativă și care a ales mereu variantele cele mai sofisticate de pus în practică pe parcursul celor două ore pe care le aveam la dispoziție săptămânal. Cu timpul am avut certitudinea că „Z” poate finaliza orice își propune, chiar dacă de multe ori mi s-a părut că nu aveam nicio șansă să terminăm – ea s-a deschis și a lucrat mai concentrat.
„Z” m-a surprins nu numai prin încrederea pe care o avea în ea însăși, că poate duce la bun sfârșit tema dată, ci și cu capacitatea ei de a se mobiliza, chiar și pe ultima sută de metri, dar și cu sensibilitatea cu care reușea să dea viață machetelor prin lucruri foarte simple și de mare efect – cum a folosit, de exemplu, la castelul pentru păsări, zăpada artificială care părea din altă poveste, dar care a venit ca un retuș de finețe al unui artist pentru o operă completă. Am fost chiar impresionată. (inimioară)
Pentru că rezultatele au fost bune și experiența plăcută de micuța „Z”, am început la sfârșitul lunii martie ore private de 1 la 1 și cu sora sa, a doua „z”, mai mică, de 6 ani. La solicitarea mamei lor am făcut aceleași challenge-uri cu ambele, chiar dacă orele erau individuale. A fost foarte interesant să le văd abordările extrem de diferite datorate diferenței de vârstă. „z” a fost mult mai atentă la începutul orelor și foarte curajoasă în abordarea temelor, fără a se lăsa intimidată de rezultatele surorii ei mai mari.
Continuând, așadar, experiența începută în prima parte a lui 2021, în toamnă am reluat de această dată cu ambele „Zz-uri” – așa cum le numește chiar mama lor. Printre provocările colorate am început să învățam și ceva desen arhitectural, adică ce înseamnă un plan, o vedere, o secțiune etc, bineînțeles susținute de punerea în practică, adică prin ateliere care solicită mai mult spiritul de observație. Cum? Păi, cel mai bine poți înțelege un spațiu, o încăpere, privindu-le și încercând să vezi cum pot fi ele transpuse pe hârtie, exact așa cum face un arhitect la un releveu sau un artist la orele de desen de observație. Provocarea a fost mare pentru că cele două „Zz-uri” au vârste diferite și, respectiv, bagaj de cunoștințe diferit, astfel că atelierul a trebuit adaptat pentru a capta atenția ambelor micuțe. Rezultatele au fost de fiecare dată surprinzătoare.
Am creat cu ajutorul Corinei Croitoru, ahitect, membru fondator și manager Club De-a Arhitectura, un program întins pe întregul an școlar, care să cuprindă ateliere de desen tehnic, și l-am cuplat cu experiența proiectului „De-a arhitectura în camera mea” – și el regândit pe mai multe lecții, astfel încât să putem recapitula și informațiile învățate la desen tehnic. Am început însă noul semestru cu „Challenge 13 #DeaArhitecturaAcasa: Orașele de carnaval”, pentru a ne reconecta prin ceva familiar, provocările De-a arhitectura.
Challenge-ul „Orașele de carnaval” implementat cu micuțele „Zz-uri” ne-a dus, spre bucuria mea, în inima romanticului Paris, pentru că ambele fetițe și-au ales să fie turnul Eiffel pentru carnaval. Cu multă energie și cu o grămadă de idei haioase au realizat fiecare propriul decor cu celebrul turn, folosind stele, inimioare și super zâmbete, de altfel, nelipsite la activitatea noastră împreună. Challenge-ul este unul foarte frumos pentru că te poartă prin această lume colorată și plină de magie a carnavalurilor, punând accentul pe cadrul de desfășurare al acestora, adică orașul: pur și simplu nu ai cum să nu fii inspirat, iar activitatea este, garantat, un succes.
Lucrând împreună și având vârste și personalități încă în formare, dar destul de diferite, fiecare fetiță a pus accentul pe altceva. În vreme ce sora mai mare a desenat mai detaliat și ușor mai tehnic turnul, alegând ca decor un singur tip de element strălucitor – steluțele – și a realizat și alte accesorii cu care să poți combina pălăria „planșă” – inimioarele „pentru a face față de emoticon” ???? și chiar o altă pălărie pentru când vom face costumul Eiffel – the „Love Hat”, sora mai mică a ales să se concentreze pe un singur obiect, să pună mai multă culoare și să se joace mai mult cu forma prin decupaje. Așadar, atelierul te stârnește în multe și diverse moduri de abordare, care de care mai vesele și mai creative, timp să fie să le facem pe toate!
Și așa am început un nou modul „De-a arhitectura 1:1”! Apoi au urmat primele lecții de desen arhitectural.
Anul acesta aș putea zice că „Zz-urile” au parte de o experiență next level [n.r. din engleză: la următorul nivel] care le introduce ceva mai multe noțiuni tehnice de arhitectură, dar păstrează spiritul vesel al orelor creative. Eu, însă, mai am de lucru la adaptarea metodei de predare concomitentă pentru cele două vârste diferite ale fetițelor.
Ele au avut multe momente în care au lucrat împreună și surpriza mea a fost să văd că și-au susținut reciproc eforturile, dar fiecare pe limbajul ei, respectiv în stilul ei, iar la final lucrurile arătau bine puse împreună. Cumva s-au completat una pe alta și au reușit să livreze un „proiect” complet, iar acest lucru m-a bucurat și mi s-a părut frumos.
Dacă vă doriți să îndrumați un astfel de atelier trebuie să știți că experința pentru arhitectul îndrumător este una menită să îi dezvolte creativitatea pe un subiect destul de rigid prin tehnicalitatea sa și să scoată la iveală toate abilitățile pedagogice pentru a-i ține captivi pe cei mici.
Pentru micuți experiența este, la început, poate nu la fel de entuziasmantă ca atelierele de tip „crafts” (așa numesc fetițele „Zz” atelierele hands-on), dar absolut captivantă odată ce prind gustul și cu mari satisfacții la finalul orelor de lucru, exact ca atunci când reușești să faci un proiect care nu credeai că va ajunge să îți placă, dar până la final te-a cucerit, iar munca depusă o apreciezi cu mai multă bucurie. Așadar, recomand experiența tuturor părților implicate! ???? Împreună învățăm să fim și să creștem mai conștienți de mediul construit înconjurător, să îl apreciem și să îl înțelegem mai bine.
Mulțumim arh. int. Andreea Caragheorgheopol pentru entuziasmul și implicarea oferite în această călătorie, precum și micuțelor „Zz” și familiei acestora care și-au dorit să exploreze pe îndelete tainele arhitecturii și ale orașului.