Text: o serie coordonată de arh. Monica Popescu
Editor: arh. Monica Popescu
Fotografii: Răzvan Voinea
Timp de citire: 3 minute
Seria PROFESIONIŞTII lansată în 2014 continuă și în acest an. L-am invitat luna aceasta pe Răzvan Voinea, istoric, să ne răspundă la întrebările din serie și, poate, să inspire tinerii să bată la ușa Facultății de Istorie.
Anul trecut Răzvan a fost mentor în proiectul „Urban Up Fellowship – Let’s help Urban Up Grow Up” desfășurat de Asociația De-a Arhitectura sub umbrela programului „Urban Up”. Răzvan este absolvent al Facultății de Istorie (2008), al masterului de Studii Culturale Britanice (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, 2010), ambele în cadrul Universității București și al masteratului de istorie central-europeană din cadrul Universității Central-Europene (Budapesta, 2012). Doctor în istoria arhitecturii (Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, 2017), cu studiul Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine – București (1908-1948). Bursier al Academiei Române (2014-2015) și Fulbright Visiting Scholar la Universitatea din Pittsburgh (Departamentul de Istoria Artei și Arhitecturii) între 2016-2017. A lucrat ca arhivist la „Open Society Archives” (2012) și ca secretar general de redacție al revistei Arhitext (2014-2015). În prezent este președintele Asociației Studio Zona.
Citiţi şi fiţi inspiraţi!
„De-a istoricul”:
Descrierea interlocutorului (nume, prenume, meserie, vârstă, o realizare cu care se mândreşte)
Răzvan Voinea, istoric, 38 ani, membru fondator al Asociației Studio Zona.
Când erai copil care era jocul, activitatea preferată?
Fotbalul.
A anticipat acest joc cariera de mai târziu sau o realizare importantă din viaţa ta de adult?
Oarecum: am avut o serie de proiecte în ultimii ani legate de istoria fotbalului și joc fotbal în continuare.
Care dintre sfaturile date de părinţii tăi te-a ajutat ulterior în carieră? Cum îi sfătuieşti şi tu pe cei mici?
Lasă fotbalul și pune mâna pe carte. 🙂
Care sunt abilităţile de care ai nevoie pentru a fi un bun istoric? Şi care dintre acestea ţi-au fost remarcate şi cultivate din copilărie?
În anii de școală, accentul se punea foarte mult pe memorare și cred că aveam memorie bună și era suficient pentru a fi și „istoric” bun. Acum nu are nicio relevanță, informațiile sunt la câteva secunde/minute distanță. Însă ce face un istoric bun este același lucru ce face și un arhitect sau brutar bun: munca.
Cum îi sfătuieşti pe părinţii de acum să îşi educe copilul, pentru a ajunge un bun profesionist?
Cât mai multă libertate.
Cum ar putea un şcolar să fie istoric de la această vârstă? Şi la ce consideri că ar putea aplica asta în viaţa sa de zi cu zi?
Nu ar putea să fie. Istoria se împletește cu experiența de viață și este exclus să existe istorici la 18 ani. Matematicieni de forță, da. Șahiști foarte buni? Cu siguranță. Dar istoricii, sociologii sau filosofii se formează la facultate. Însă cu ce se poate începe este îndrumarea către interpelarea prezentului: cine a construit casa, de ce, în ce an, ce înseamnă asta? În plus, chestionarea trecutului are multe în comun cu psihologia. De altfel, una dintre primele metode ale psihologului este interpelarea trecutului pacientului, a relației cu cei din jur și cum l-au influențat, în bine sau rău. Cam asta face și istoria, dar la un nivel social. De asemenea, a ține un jurnal cu cât mai multe reflecții legate de ce e în jur se poate transforma, peste ani, într-o cheie decisivă de înțelegere a societății în care te-ai format.
Ce ar trebui schimbat în sistemul de învăţământ pentru a ajuta în această direcţie?
Abordarea: scoaterea unor teme la care este importantă memorarea și înlocuirea cu temele enumerate mai sus.
De ce s-ar face copiii de azi, istoricii de mâine? Ce satisfacţii aduce această meserie?
Copiii de azi nu ar putea să își dea seama de ce e bine să aibă și o înclinație către înțelegerea trecutului pentru că nu este clar pentru ei ce este trecutul. Nici individual, nici social. Pe măsură ce înaintează spre anii de liceu și devine mai clar, atunci este momentul să facă acest pas. Pot rămâne la un nivel în care să se documenteze, să citească analize istorice și, dacă își dau seama că ceva este greșit în ce citesc, să pună mâna pe pix și pe ușa de intrare la Facultatea de Istorie să învețe să scrie istoria mai bine.