„Cred că cel mai important e să le dai spațiul celor cu care lucrezi să își cunoască talentele, super puterile, să contribuie la schimbarea pe care o dorești. Mai e foarte important să ai claritate pe ceea ce faci, dar mai ales pe DE CE faci ceea ce faci? Care este visul tău? De ce crezi că e relevant pentru alții? Este un vis care îi poate aduce și pe alții alături, sau care să fie și al lor, să simtă că sunt acolo, într-o bucată mai bună de oraș, o bucată mai bună de lume.” – Ela Bălan, manager de proiecte cu miză socială
Profesioniştii
PROFESIONIŞTII: Mădălina Chiosa, profesor, viceprimar
„[…] cred că este foarte important ca un tânăr să fie implicat în viața comunității, să înțeleagă cum funcționează societatea, să vadă de ce-ul din spatele fiecărui lucru. Pentru că școlarul de azi este clar cetățeanul adult de mâine. Iar dacă dorim cetățeni implicați și responsabili, atunci trebuie să îi educăm în acest spirit încă de acum. Trebuie să devină parte în procesul de luare a deciziilor, chiar dacă vorbim de decizii mărunte la început.” – Mădălina Chiosa, viceprimarul Municipiului Reșița și profesor de limba și literatura română
PROFESIONIŞTII: Ioana Micleușanu, arhitect
„Părinții mei, arhitecți amândoi, m-au sfătuit să îmi aleg altă carieră. Eu nu văd profesia sau cariera ca pe ceva limitativ, restrictiv – cred că se poate îmbina bine cu diferite aspecte ale vieții – chiar și termenul ARHITECTURA îți oferă o mare flexibilitate și pluralitate a specializărilor posibile. Iar eu nu vreau să mă limitez în auto-definirea mea ca profesionist.” – Ioana Micleușanu, arhitect
PROFESIONIŞTII: Răzvan Voinea, istoric
„În anii de școală, accentul se punea foarte mult pe memorare și cred că aveam memorie bună și era suficient pentru a fi și «istoric» bun. Acum nu are nicio relevanță, informațiile sunt la câteva secunde/minute distanță. Însă ce face un istoric bun este același lucru ce face și un arhitect sau brutar bun: munca.” – Răzvan Voinea, istoric
PROFESIONIŞTII: Maria Duda, arhitect, cadru didactic universitar, om de radio
„Nu știu dacă a anticipat cariera, alegerea de a da la arhitectură a venit foarte târziu și mai degrabă ca răspuns la o sugestie din exterior: vrei să dai la arhitectură, crezi că ți s-ar potrivi? Mhm, de ce nu. Nu cred că am fost preocupată de carieră, în mod real, ci, cu mult noroc, am prelungit joaca din copilărie și în maturitate, cizelând-o cu ajutor de la familie și profesori. Poate e fortuit sau poate a fost foarte bine planificat de familie, dar continui și acum să desenez, să inventez povești, case, să observ lucruri, locuri și oameni, să colectez imagini deși nu mai decupez nicio revistă. Acum fac eu imaginile sau le iau din arhivă.” – Maria Duda, arhitect, cadru didactic universitar, om de radio
PROFESIONIŞTII: Florin Rădulescu, restaurator, curator/funcționar, șef de serviciu
„În primul rând i-aș ruga pe părinți să facă în așa fel încât să obțină părerea unui specialist în ceea ce privește aptitudinile și înclinațiile copilului lor și să țină cont de acestea. În al doilea rând să îi învețe pe copii să fie corecți cu ei înșiși. În al treilea rând să îi susțină.” – Florin Rădulescu, restaurator, curator/funcționar, șef de serviciu
PROFESIONIŞTII: Alina Kasprovschi, director de fundație și mamă
„Mama îmi spunea că, dacă am încredere, am să reușesc, oricât de departe sunt de succes. A durat mult până să înțeleg ideea de proces, că e ok să vrei ceva, chiar dacă nu ești încă în acel loc. Am crescut cu fascinația geniilor copii, ca Mozart, și credeam că ori te naști așa, ori nu ai nicio șansă. Între timp, am înțeles că și multă muncă și răbdare ajută, chiar și când nu e clar de la început spre ce te duce talentul. Așa mi-am făcut curaj și să părăsesc o carieră promițătoare, unde nu mai puneam suflet, pentru un domeniu despre care nu știam nimic, lumea non-profit.” – Alina Kasprovschi, director de fundație și mamă
PROFESIONIŞTII: Veronica Șandor, profesoară de limba română
„Consider că este extrem important să oferim copiilor modele și diferite contexte de învățare. Să le recunoaștem performanțele și rezultatele atât la școală, dar și în afara acesteia. Să avem așteptări înalte de la ei, dar să le lăsăm autonomie în acțiuni. Cred că face mult să ne concentrăm pe punctele lor forte, să îi sprijiim indiferent de context, insuflându-le anumite valori și să le exprimăm transparent convingerile noastre.” – Veronica Șandor, profesoară de limba română
PROFESIONIŞTII: Simona Covrig, profesor și director
„Mereu am crezut că eu am ajuns profesor „din întâmplare” și tot printr-o „întâmplare” am fost numită director. Dacă privesc retrospectiv, în timp ce pe pe mine m-a surprins parcursul meu profesional, pentru toți ceilalți părea previzibil: am iubit matematica de copil și am avut mereu comportament de lider.” – Simona Covrig, profesor și director
PROFESIONIŞTII: Raluca Iacob, manager cultural
„Nu ştiu de ce s-ar face copiii de azi managerii culturali de mâine. Eu cu siguranţă nu mi-am propus acest lucru şi nici acum nu mă gândesc la ceea ce fac în acest fel. Cred că ajungi să acţionezi ca manager cultural pentru că ai o pasiune pentru cultură ca formă de expresie personală şi comunitară, pentru că ai câteva întrebări personale legate de acest subiect care nu îţi dau pace şi pentru că ai şi dezvolţi un set de abilităţi care te pun pe acest drum.” – Raluca Iacob, manager cultural