Text: arh. int. Bianca Bărbieru
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. int. Bianca Bărbieru și elev Sergiu Gliga
Timp de citire: 4 minute
Anul 2020 a fost cel care a deturnat puțin mersul firesc al lucrurilor, nu doar în cadrul Asociației De-a Arhitectura, ci peste tot în lume, dar care a și creat contextul necesar pentru a ne mobiliza și a învăța să facem aceste lucruri diferit. Echipa și rețeaua de voluntari s-a readaptat din mers și a găsit modalități ingenioase prin intermediul cărora să își continue activitatea sub o formă sau alta. Acesta a fost și cazul claselor înscrise în programul „My School Can Be Cool” care în luna martie 2020, din cauza pandemiei, s-au trezit fără obiectul intervenției lor: școala ca spațiu fizic de explorat. În funcție de stadiul în care se aflau, echipele de elevi și îndrumători au improvizat, au transformat impedimentele în oportunități, au accesat resurse la care nu se gândiseră ulterior și au avanst.
Mai departe vă povestim despre cum e să dezvolți o intervenție care presupune design participativ în astfel de vremuri. Și îi aducem în prim plan pe elevii clasei a XII-a B de la Liceul Silvic din Gurghiu, jud. Mureş, îndrumați de arh. Bianca Bărbieru și prof. Alexandrina Șerban, care și-au inaugurat proiectul pe 17 mai 2022 și despre care v-am mai povestit, pe parcursul procesului lor, aici.
Înscriși în program la începutul anului școlar 2020-2021, tinerii avuseseră deja răgazul de a se cunoaște în lunile premergătoare lockdown-ului și inspectaseră curtea școlii, analizaseră problemele și își imaginaseră îmbunătățirile pe care i le-ar putea aduce. Toate acele întâlniri au constituit punctul de plecare și de studiu pentru întâlnirile online care au urmat.
Cum a decurs activitatea lor și inaugurarea proiectului care a prins viață un an mai târziu decât se așteptau, ne-a povestit mai departe arh. int. Bianca Bărbieru.
Programul „My School Can Be Cool” desfașurat la Liceul Silvic Gurghiu a fost cu de toate: cu întâlniri directe, dar cu și mai multe online datorită pandemiei, cu copii curioși și dornici de schimbare, cu cunoscut oameni noi care să ne inspire, cu planuri de viitor, dar și cu o dorință mare de a lăsa ceva în urmă, care să ajute și generațiile viitoare de elevi.
După ce am parcurs formatul clasic al programului: explorarea amănunțită a școlii, a corpurilor adiacente și a curții, a urmat o aprofundare a acestor spații pentru a putea scoate la iveală și a identifica acel lucru pe care îl putem schimba și care ar putea să îi ajute pe elevi/profesori în interacțiunea lor cu mediul școlii. Acel lucru care să ajungă la cât mai mulți elevi și profesori, care să îi entuziasmeze și pe care să și-l dorească în școala lor.
După lungi discuții, chestionare și prezentări, am ajuns la concluzia că un amfiteatru în aer liber, dar acoperit, s-ar potrivi de minune în acest moment în care corpul principal de clădire este în renovare și, astfel, profesorii ar putea să țină ore în aer liber aici. Pentru că un proiect deja realizat în cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea”, actualul „My School Can Be Cool”, se potrivea mănușă cu ceea ce ne doream noi, nefiind constrânși în vreun fel de spațiul ales pentru amplasarea amfiteatrului, am optat pentru realizarea aceluiași proiect și în curtea noastră. Am purces la realizarea machetei și ne-am folosit de piese LEGO și plastilină pentru a face design-ul mult dorit. Copiii au fost entuziasmați și foarte creativi, implicându-se sârguincioși în această etapă.
Astfel, „Amfiteatrul în aer liber” realizat de arhitectul Ciprian Șiminon, căruia îi mulțumim pentru sprijin, construit la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Cluj-Napoca, mai are acum o replică la liceul nostru. A fost totuși puțin adaptat deoarece ne-am dorit foarte tare să fie acoperit pentru a putea fi folosit și în momentele în care vremea nu este favorabilă. Inaugurarea de pe 17 mai 2022, deși în format mai restrâns, a fost un prilej de bucurie și un motiv de mândrie pentru elevi.
Se pare că atunci când ai răbdare și lucrezi în echipă visele se pot împlini. Feedback-ul primit de la elevi și profesori ne întărește convingerea că orele de curs au nevoie și de alte spații, că nu toate orele ar trebui să se desfășoare între patru pereți și că elevii, indiferent de vârsta lor, vor prefera întotdeauna o oră în aer liber. După părerea mea, fiecare școală ar trebui să aibă un astfel de spațiu, pe care elevii să îl poată folosi și în pauze, unde să poată socializa, întâlni, lua o gustare, dar și învăța, unde, împreună cu profesorii, să găsescă metode pentru a putea desfășura unele ore în aer liber.
Cred că ceea ce face Asociația De-a arhitectura cu acest curs este să pună prima piatră la temelia unui alt mod de a te raporta la spațiul școlii, indiferent că ești elev, profesor, director etc. Cu toții au, în primul rând, nevoia unor spații comune, de întâlnire, și înțeleg că acestea se pot realiza cu un efort moderat, spunem noi, cu un buget modest, dar cu implicarea cât mai multor oameni.
Mulțumim Cemacon pentru sponsorizarea oferită prin Swimathon București 2019, mulțumim Digital Spirit și Kroner Construct. Mulțumim, de asemenea, Ordinului Arhitecților din România care susține proiectul din „Timbrul de arhitectură”, mulțumim arh. int. îndrumător Bianca Bărbieru și prof. Alexandrina Șerban, direcțiunii Liceului Silvic din Gurghiu, jud. Mureş, elevilor clasei a XII-a B, precum și tuturor celor care le-au fost aproape în această perioadă.