Text: o serie coordonată de arh. Monica Popescu
Editor: arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Maria Sgîrcea
Timp de citire: 3 minute
Răspunsuri primite în octombrie 2022
An de an, voluntari din toate colțurile țării aleg să-și dedice timpul și energia pentru a sprijini și educa generațiile viitoare despre arhitectură și mediu construit. Ei nu sunt supereroi, ci oameni obișnuiți, cu job-uri, familii și provocări proprii. În ciuda acestor lucruri, ne minunăm de fiecare dată când aleg să se implice și să ofere din timpul și cunoștințele lor pentru a influența pozitiv viețile copiilor și tinerilor.
Voluntariatul este o expresie profundă a convingerii noastre comune că educația este cheia transformării sociale și că fiecare mic gest de învățare poate sădii semințe care vor crește în viitor. Voluntarii noștri sunt mentori, modele și ghizi, dar mai presus de toate, sunt adevărați însoțitori în călătoria copiilor și a tinerilor noștri către un viitor mai bun.
La marcarea bornei de zece ani de De-a Arhitectura, de programe de educație de mediu construit, am revizitat seria de interviuri „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc”, lansată în septembrie 2016, și am luat pulsul voluntarilor care ne-au fost alături încă de la început. Revizitați interviurile inițiale și cunoașteți voluntarii De-a arhitectura și parcurgeți seria nouă ca să vedeți unde sunt acum aceștia.
De-a Arhitectura (DAA): Ce faci, cu ce te ocupi acum/în acest moment? Unde ești?
Maria Sgîrcea (MS): Împreună cu o echipă excelentă de colegi arhitecți am pornit pe un drum antreprenorial dezvoltat pe mai multe direcții – platforma FOR arhitectura, design, formare și spațiu, acesta din urmă fiind reprezentat de coworkul pe care îl grijim, dar nu se reduce la el. Am co-fondat hubul cultural FABER la Timișoara și acolo, pe moment, în cadrul FOR, atenția mea merge spre designul de obiect. E o lume nouă, nu mai puțin complexă decât cea a arhitecturii și care ne oferă, mie și echipei, enormă satisfacție.
DAA: Cum vezi acum experiența De-a arhitectura (spune-ne câți ani au trecut de când te-ai implicat prima oară/ultima oară)? Ce ai învățat din această experiență?
MS: Mometan mă implic punctual în atelierele De-a arhitectura. De-a lungul timpului am lucrat la ateliere în cadrul „Urban Up” sau Beta, în cadrul „My School Can Be Cool” (fostul „De-a arhitectura în școala mea”), coordonând o parte din ele în plan local. Ultimul atelier la care am participat a fost chiar anul acesta, în martie [n.r. 2022], la un atelier numai „Casa, musafir în natură” în cadrul instalației Metabucătăria, DAA în colaborare cu Kunsthalle Bega. A fost o experiență revigorantă, ca orice interacțiune cu copiii. Este posibil să mi se fi părut, dar am avut senzația că participanții erau, post-lockdown, mult mai înverșunați să participe, să se audă vorbind, să pună întrebări. Am învățat, dar, mai bine zis, mi-am re-confirmat că nicio temă nu este prea amplă, prea complicată sau prea controversată pentru a fi înțeleasă de către un copil și că părerea lor, deși verde, este un început de conversație.
DAA: I-ai recomanda unui coleg profesionist al mediului construit să se implice în proiectele De-a arhitectura? Dacă da/nu, de ce? De ce ar alege cineva să fie voluntar, să își dea din timpul prețios unui ONG ca De-a Arhitectura?
MS: Sigur, nu numai că aș recomanda, dar am și recomandat colegilor și prietenilor de-a lungul timpului. Motivul se referă întotdeuna la dualitatea asta între satisfacția de a învăța pe cineva și bucuria de a învăța tu, dintr-un alt punct de vedere, ceea ce știi deja, și mă refer aici la orice temă din lumea arhitecturii. La asta se adaugă, bineînțeles, și toți oamenii excelenți din asociație de la care ai o mulțime de lucruri faine de învățat, odată ce ajungi să îi cunoști.
DAA: Spune-ne ceva despre educația de arhitectură și mediu construit care poate să ne surprindă.
MS: Cred sincer că ceva ce nu se spune suficient de mult despre educația de arhitectură este faptul că este într-o proporție enormă autodidactă. Înveți și cercetezi constant, oricât de multă experiență ai avea. Și acest lucru este valabil și pentru educația de arhitectură pe care o face DAA pentru copii și adolescenți. Îmi place să cred că, pe lângă cele câteva informații directe pe care le învață la ateliere, pleacă și cu o lentilă mai atentă și mai critică prin care văd realitatea mediului construit pe care o trăiesc. Și în felul acesta învață singuri, constant.
Interviul inițial cu Maria din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” poate fi citit aici.