Text: arh. Ioana Rizea
Editor: antropolog Gabriela Anghel
Fotografii: arh. Aurelia Axente-Stan, arh. Ioana Cristina Ion, arh. Ioana Rizea, arh. Livia Petrescu
Timp de citire: 8 minute
Pe 3 și 4 iunie 2024, Asociația De-a Arhitectura a desfășurat atelierul „Cuiburi pentru păsări” la Grădinița Montessori Creative Minds Kindergarten din București. Îndrumați de arh. Ioana Rizea și asistent voluntar arh. Aurelia Axente-Stan pe 3 iunie și de arh. Ioana Cristina Ion, alături de asistent voluntar arh. Livia Petrescu, pe 4 iunie, cei mici au făcut echipe cu tații lor și au construit cu bucurie adăposturi pentru prietenele lor necuvântătoare. Cum s-a născut ideea acestui atelier și cum a fost întâmpinat de copii ne-a povestit în continuare Ioana Rizea.
Și anul acesta am revenit la Grădinița Creative Minds cu un atelier pentru copii și tați. Anul trecut am propus atelierul „Structuri dulci” și tare ne-am distrat: structuri rezistente, aflate în echilibru, dulci și pufoase. Exact! Rețeta potrivită pentru bucuria de a fi împreună. Despre acest lucru mi-a vorbit Ioana Dascălu, educator Montessori și director al Grădiniței Creative Minds, când ne-a invitat pentru a doua oară să îi propunem un atelier pentru copii și tați: un atelier unde copiii și tații să lucreze în echipă, să confecționeze un obiect, să se conecteze, să petreacă timp de calitate împreună.
Atunci când am creat atelierul „Cuiburi pentru păsări” era primăvară și, după cum bine se știe, primăvara este momentul în care multe păsări încep să își construiască cuiburi și să își formeze noi familii. Am găsit inspirație în pasiunea și interesul fiicei mele, Veronica, care colecționează numeroase elemente din natură. Comori, cum le numește ea. Sortate pe categorii, are o cutie cu ghinde, o cutie cu castane, alta cu conuri, mai multe cutii cu scoici cu forme și mărimi diferite, pietre de toate felurile, crenguțe și bețe. Și cu toate acestea, ne imaginăm împreună diverse povești și jocuri, cel preferat fiind „De-a familia”, unde puii nu lipsesc niciodată. Pui de om sau pui de animal. Iar tot timpul puiul se cuibărește în brațele adultului care îl îngrijește, locul unde se simte cel mai în siguranță.
Mi-am propus încă de la început ca acest atelier să fie unul în cadrul căruia să folosim doar materiale pe care le găsim în natură. Tot din joaca cu Veronica am descoperit flexibilitatea crenguțelor de salcie. Am făcut câteva încercări, am împletit crenguțe de salcie, am adunat fire de iarbă din grădină și am construit un cuib. I-am făcut o agățătoare și l-am cocoțat într-un copac. Știam că ar putea fi o hrănitoare pentru păsările-musafiri. Materialele au fost pregătite în fiecare din cele două zile de întâlniri cu copiii și tații. Să fie proaspete, verzi, flexibile, ușor de folosit. Iar de acasă am adus o cutie cu câteva ghinde și câteva castane. Am lucrat alături de 20 de echipe copii-tați.
Atelierul a început cu o scurtă discuție despre specii de păsări, unde le-am văzut și când le-am întâlnit. Apoi am continuat cu o discuție despre meserii, un subiect tare îndrăgit de copiii preșcolari: „Ce meserii cunoașteți?”, „Cum se numește persoana care construiește case pentru oameni?”, „Cine construiește case pentru păsări? Dar cuiburi pentru păsări?”. După ce ne-am lămurit că oamenii construiesc pentru oameni și păsările pentru păsări, le-am propus echipelor un joc: „Pot forma tații un cuib pentru copiii lor cu ajutorul brațelor și corpului lor?” Imediat cei mici au sărit în brațele taților, iar aceștia căutau să formeze cel mai potrivit cuib pentru puii lor, exact cum tot ei au spus că trebuie să fie un cuib: „confortabil și încăpător, moale și călduros, ascuns pentru a fi protejat, rezistent și stabil”. Câte zumzăieli și chicoteli s-au auzit!
O prezentare scurtă cu câteva exemple de cuiburi construite de păsări ne-a amintit de toate cuiburile pe care fiecare dintre noi le-a văzut în explorările prin natură și împreună am putut răspunde la întrebarea: „Ce locuri aleg păsările pentru a-și construi cuiburi?” Și am răspuns: „În natură, printre vegetație, în copac, la o înălțime mare, ascuns în colțuri înghesuite, sub streașina casei, în colțul casei, în scorbură, pe o crenguță ascunsă.”
A urmat apoi o și mai scurtă prezentare a unor exemple de construcții unde arhitecții s-au inspirat chiar din cuiburile păsărilor: imagini din Sacul cu Idei, Lecția 19: Castele din (bețe de) lemn, Cap. II – Orașe, Castele și cetăți din cadrul cursului „De-a arhitectura mini”. Cărticica care arată formarea unui cuib în colțul ferestrei a adus multă bucurie copiilor: o cărticică care trebuie să fie răsfoită rapid, de la sfârșit către început. Nerăbdarea lor tot creștea pe măsură ce încercau să găsească poziția cea mai bună a degetelor.
Și am ajuns și la cea mai rostită întrebare: „Ce facem cu toate aceste crenguțe?”. Fiecare echipă a primit o legătură de crenguțe de salcie, mai mari și mai mici, fire de iarbă, sfoară, ghinde și castane. Copiii și-au ales o pasăre și echipele au început să construiască un cuib pentru aceasta. Formele cuiburilor creșteau și se conturau diferit la fiecare echipă. Crenguțele de salcie fugeau în toate direcțiile, de aceea a fost extrem de important lucrul în echipă: două mânuțe țineau crenguțele deja împletite, a treia mânuță pregătea o bucată de sfoară și toate cele patru mânuțe se preocupau să stabilizeze structura pe care o construiau. Copiii au confecționat și o agățătoare pentru cuib pentru ca acesta să poată fi amplasat oriunde în natură, căci a fost construit doar din elemente naturale.
Unii copii și-au imaginat că ghindele și castanele pot fi ouăle din cuib, alții au desenat o pasăre și câțiva pui. „Oare cuiburile nostre vor fi folosite de păsările care le vor vedea?” Cu entuziasm și nerăbdare au declarat că au terminat și au plecat hotărâți să agațe cuibul undeva unde să fie folosit: în parcul de lângă casă, în fața casei, în curte. În lunile friguroase, atunci când păsările nu prea găsesc surse de hrană, cuibul poate fi transformat în hrănitoare pentru păsări. Acest lucru ne va oferi ocazia să observăm mai bine musafirii de iarnă, păsările care nu au plecat în țările calde. „Ce putem pune în aceste hrănitoare?” Putem pune semințe (semințe de floarea soarelui sau miez de nucă), legume fierte, ou fiert, măr. Așa cum ne sfătuiește și SOR – Societatea Ornitologică Română, niciodată nu vom pune într-o hrănitoare pâine sau produse de panificație. Acestea sunt foarte periculoase pentru păsări!
La câteva zile după atelier, în fața grădiniței, dimineața devreme, un tătic mi-a arătat o fotografie cu băiatul lui și cuibul confecționat de ei, amândoi sus, în vârf de copac. Mă bucur nespus că De-a Arhitectura a ajuns din nou la grădinița Veronicăi și că am avut o așa ocazie deosebită să creez un atelier special pentru acest moment. Cu mai puține emoții ca anul trecut și cu mai multă încredere că facem bine ceea ce facem.
Ioana Cristina Ion, arhitect îndrumător al atelierul „Cuiburi pentru păsări” din data de 4 iunie, ne-a povestit cum a fost această experiență pentru ea: „De când suntem mici, ne cuibărim în brațele părinților sau ne aranjăm propriul colțișor confortabil, moale și pe placul nostru. La grădinița Creative Minds am avut parte de o experiență inedită cu copiii, bazată pe relaționarea și comunicarea copiilor cu tatăl. Ne-am imaginat mai întâi cum este să fii «un pui», iar părinții, așezați în cerc și unindu-și brațele, au format un cuib mare în care să încapă toți puișorii. Acele câteva momente, în care copiii se învârteau și se mișcau gălăgioși în interiorul cuibului, au fost pline de emoție. Știți puii aceia din cuib care încep să dea din aripi și ciripesc pentru mâncare? Agitația era similară și în cuibul nostru.
După ce «am simțit» cum se simt puii în cuib, am trecut la treabă. Cu ajutorul maiestriei tăticilor pricepuți în toate, când vine vorba de construit, cei mici au realizat un cuib din rămurele de salcie și iarbă. Cuiburile au ieșit personalizate, așa cum fiecare pasăre reușește să își construiască propria căsuță pe măsura nevoilor sale. Copiii au avut parte de satisfacția muncii încheiate și astfel, fiecare cuib a plecat înspre locul special ales de ei pentru a fi amplasat. Am discutat la final despre aceste cuiburi pe care le vor agăța în curtea casei sau pe balcon, într-un parc sau poate într-o pădure. Chiar dacă nu vor fi alese de păsări pentru a se cuibări în ele, acestea vor putea fi folosite ca hrănitori. Grija pentru mediul înconjurător se manifestă prin tot ceea ce facem cu suflet.”
Copiii care nu sunt înscrişi la cursurile noastre în şcoli şi grădiniţe, au posibilitatea de a-și însuși diverse noțiuni despre oraș și mediu construit în cadrul atelierelor oferite de Clubul De-a arhitectura. Vă așteptăm!