Mai mult de jumătate din populaţia lumii trăieşte în acest moment în zone urbane. Organizaţia Naţiunilor Unite afirmă că 68% din populaţia lumii va locui în oraşe până în 2050. Nu este prea îndrăzneţ să spunem că, atât cât noi, ca profesionişti, modelăm mediul construit, acesta ne modelează în egală măsură. Starea noastră de bine, în calitate de locuitori ai oraşului, este profund conectată la cât de bine este planificat, proiectat, conturat mediul nostru. Aceasta ne pune pe umeri, ca arhitecţi şi urbanişti, o responsabilitate uriaşă. Dar nu suntem singuri în împărtăşirea acestei responsabilităţi. Împreună cu autorităţile şi legislatorii, avem datoria de a oferi un mediu construit durabil, adecvat nevoilor oamenilor care locuiesc în el astăzi, precum şi generaţiilor viitoare care îl vor moşteni. Ţinând cont de toate cele de mai sus, este destul de evident de ce cetăţenii, comunităţile, au o miză importantă în modul în care este proiectat mediul nostru construit, la fel ca şi profesioniştii.
Pentru a îmbunătăţi modul în care este planificat mediul nostru construit, la nivel mondial, există o mişcare în care profesioniştii sensibilizează cu privire la importanţa educaţiei de mediu construit. Dacă din ce în ce mai mulţi oameni devin conştienţi de importanţa calităţii mediul construit şi se implică în remodelarea şi îmbunătăţirea acestuia, rezultatul va fi o coexistenţă mai bună în comunităţile cele mai mici sau mai mari şi o calitate a vieţii mai bună.
Ca membru al Programului de lucru UIA (Uniunea Internaţională a Arhitecţilor) – Arhitectura şi Copiii, ne asumăm această misiune de sensibilizare cu privire la educaţia de mediu construit (BEE). În 2020 lansăm o nouă serie de interviuri cu membrii Grupului de lucru, pentru a înţelege mai bine modul în care colegii noştri internaţionali implementează activităţile BEE, care este viziunea şi abordarea lor în setul lor specific de circumstanţe şi ce putem învăţa din acestea. Primul nostru articol din serie este un interviu cu dr. Barbara Feller, colega noastră din Austria, primul nostru invitat la conferinţele „De-a arhitectura Talks” din 2014.
Dr. Barbara Feller, preşedinte din 2010 a BINK – Iniţiativa Educaţiei pentru Mediul Construit pentru Tineri (Bink Initiatve Baukulturvermittlung für junge Menschen) în Austria, a studiat Istoria şi Pedagogia la Universitatea din Viena şi este director al Fundaţiei de Arhitectură Austriacă (Architekturstiftung Österreich) din 1996. Este responsabilul de arhitectură la KulturKontakt Austria din 2001 şi membră a Comisiei Baukultur-Board la Cancelaria Federală Austriacă, precum şi responsabilă cu conceptul şi editarea publicaţiei bianuale „Cel mai bun din Austria. Arhitectură” din 2008.
Dr. Barbara Feller şi BINK sunt reprezentanţii austrieci la UIA – Grupul de lucru Arhitectura şi Copiii, reţeaua BINK reunind toate instituţiile şi organizaţiile relevante care lucrează în acest domeniu în Austria. Mai mult, Dr. Barbara Feller este primul susţinător internaţional al Asociaţiei De-a Arhitectura.
Foto: Mario Lang
⌂ De ce credeţi că este important să învăţaţi profesorii despre educaţia de mediu construit şi arhitectură? Cum pregătiţi profesorii din Austria pentru a implementa mai bine un curs de educaţie de mediu construit (BEE) la clasă?
Profesorii sunt multiplicatori foarte importanţi!
Majoritatea profesorilor – ca cetăţeni, în general – privesc arhitectura ca pe ceva care nu are nicio legătură cu viaţa lor. Acesta este motivul pentru care subiecte care abordează arhitectura nu îşi găsesc un loc în cursurile sau materiile şcolare foarte des. Prin urmare, formarea profesorilor şi educaţia ulterioară a cadrelor didactice joacă un rol major în implementarea BEE în viaţa de zi cu zi a şcolii. Din păcate, nu am ajuns să aprofundăm această temă atât cât ne-ar fi plăcut. Există câteva oferte ocazionale în acest domeniu, dar nu una austriacă la nivel mai larg.
⌂ De ce credeţi că e benefic pentru arhitecţi să lucreze cu copiii şi cum se pot integra aceştia mai bine în mediul şcolar pentru a preda mai eficient un curs de arhitectură şi mediu construit la clasă?
Cred că pentru arhitecţi în general este important să fie în contact cu populaţia şi în special cu tinerii. În experienţa mea, integrarea arhitecţilor în mediul şcolar poate fi doar punctuală, ca şi împărtăşirea unui punct de vedere autentic din perspectiva profesiei lor. Este important ca aceştia să stabilească în prealabil un contact strâns cu profesorii pentru a reacţiona corespunzător la interesele şi cunoştinţele elevilor.
⌂ De ce credeţi că este importantă introducerea în curricullum şcolar a unui curs de educaţie de arhitectură şi mediu construit pentru copii şi adolescenţi?
Oamenii îşi petrec cea mai mare parte a vieţii lor în medii modelate/proiectate. Prin urmare, este important să aibă şi cunoştinţe de bază despre acestea. În plus, domeniul construcţiilor şi al locuirii este cel pentru care cheltuim cea mai mare sumă din venitul nostru, ceea ce reprezintă un alt argument pentru importanţa cunoaşterii acestor domenii. Nu este vorba doar de probleme de estetică, ci de aspecte etice şi sociale: unde şi cum trăim, cum muncim şi cum ne petrecem timpul liber sunt esenţiale pentru a trăi împreună. De asemenea, atinge subiecte de ecologie (în special trafic, dar şi materiale de construcţie), precum şi perspective culturale.
⌂ Vă rugăm să ne spuneţi pe scurt, din propria experienţă, cum aţi reuşit să vă implementaţi mai bine proiectele în legătură cu acest subiect, care sunt elementele care asigură impactul dorit pe care l-aţi setat de la început? Care ar fi sfatul dumneavoastră pentru acele persoane sau organizaţii care merg pe acelaşi drum?
Din perspectiva mea, integrarea profesorilor este crucială! Aceştia sunt cei mai importanţi multiplicatori (vezi întrebarea 1). Materiale didactice utile îi susţin cu integrarea subiectelor BEE în lecţiile şcolare.
Activitatea culturală pentru copii şi tineret este, de asemenea, un domeniu important pe lângă şcoală. La realizarea de noi construcţii de şcoli şi grădiniţe este important să se ia în considerare cele mai noi cerinţe educaţionale – clădirile educaţionale optime sunt cruciale pentru a trezi interesul tinerilor (şi al profesorilor şi al părinţilor), precum şi a genera sentimente pozitive pentru arhitectura contemporană.
⌂ Cum credeţi că percep cetăţenii profesia de arhitect şi rolul arhitectului în societate? Cum credeţi că îi văd tinerii şi copiii pe arhitecţi?
Majoritatea oamenilor asociază arhitectura cu „clădiri mari” precum muzee, biserici sau clădiri oficiale. Doar puţini oameni se gândesc la mediul în care trăiesc zi de zi. Acesta este motivul pentru care arhitecţii sunt de obicei văzuţi departe de realitatea oamenilor şi de viaţa de zi cu zi, iar arhitectura este văzută ca „lux”. Prin urmare, mi se pare important să creez o conştiinţă pentru arhitectură ca cea care aduce calitate vieţii zilnice.
BEE nu înseamnă a educa „micil arhitecţi”, ci se angajează în demonstrarea şi evidenţierea formabilităţii mediului, cât şi în capacitatea de a participa la procesele de planificare într-un mod calificat.
*Articolul există şi în engleză, aici.