Text: arh. Ioana Rizea
Editor: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Aurelia Axente-Stan, arh. Ioana Rizea, arh. int. Mădălina Bold
Timp de citire: 5 minute
În luna mai copiii de la Grădinița Montessori Creative Minds Kindergarten din București au pășit în lumea fascinantă a arhitecturii și a mediului construit alături de echipa De-a arhitectura. Îndrumați de arh. int. Mădălina Bold pe 8 mai și de arh. Ioana Rizea alături de voluntara arh. Aurelia Axente-Stan pe 9 mai, cei mici au făcut echipe cu tații lor la atelierul „Structuri dulci”. Activitatea, gândită special pentru copii de grădiniță, a provocat echipele care au avut de lucru cu pufuleți neastâmpărați ce cu greu s-au lăsat așezați în structuri rezistente, de neclintit.
Despre cum au decurs orele de bricolat cu răbdare și multă veselie, dar și despre importanța conectării prin joc și joacă a celor mari cu cei mici, ne-a povestit mai departe Ioana Rizea.
Cum martie este luna femeilor, luna în care sărbătorim mamele mai mult decât în oricare altă lună din an, mai este luna în care sărbătorim tații. Cel puțin așa am făcut noi la invitația Ioanei Dascălu, educator Montessori și director al Grădiniței Creative Minds, care ne-a invitat să propunem un atelier De-a arhitectura pentru o întâlnire între copii și tați la grădiniță. Așa că ne-am gândit, oare ce activitate ar fi mai atractivă pentru echipele de copii și tați, dacă nu chiar una în care trebuie să construiască ceva înalt și rezistent? Iar atelierul „Structuri dulci” nu este doar dulce, ci și vesel!
Inspirat din cursul „De-a arhitectura la grădiniță”, dar și din programul „De-a arhitectura mini”, atelierul „Structuri dulci” face o mică introducere în tema aceasta mare a arhitecturii și a mediului construit. Atelierul nostru a început cu un scurt joc de cunoaștere: un ghem zburător care a ajuns pe la fiecare echipă copil-tată și care le-a oferit oportunitatea tuturor de a se prezenta și de a spune și un cuvânt care începea cu primul sunet al prenumelui lor. Încă de la această activitate echipele au colaborat: se auzeau șușoteli și râsete înfundate, copiii și tații împreună căutau cuvintele potrivite.
Când ghemul ajungea în mânuțele copiilor, cuvintele începeau să vină, uneori copiii spuneau și cuvântul ales de tată, în alte echipe tatăl era responsabil să spună el pentru întreaga echipă: A de la albină, C de la crenvurști, D de la drum, G de la galaxie, M de la mama, M de la miere, R de la rachetă, S de la stradă, T de la tractor, V de la vierme, V de la victorie.
Cu întrebarea „Ce meserii cunoașteți?” am deschis subiectul atelierului „Structuri dulci”. Sigur că voiam să ajungem și la meseria de arhitect, să povestim un pic despre ce face acesta, însă am aflat informațiile direct de la copii.
Am împărțit materialele pentru prima activitate: o planșă cu șase imagini, construcții înalte, cu o structură deosebită, și trei bucăți de sfoară. „Ne imaginăm că sforile sunt străzi, iar acestea vor fi așezate pe planșa cu imagini astfel încât să delimiteze câte o curte pentru fiecare; sforile vor fi complet întinse, deci este important și aici lucrul în echipă, iar în centru se va forma un triunghi în jurul soarelui”. Distracția nu a întârziat să apară, vântul a început să bată, unele străzi s-au transformat în șerpișori și s-au încolăcit în jurul Turnului Eiffel, al Arcului de Triumf sau al Turnului din Pisa.
Repede de tot am ajuns la activitatea a doua și, de fapt, cea principală a atelierului. Echipele copil-tată au primit materialele necesare pentru construirea unei structuri rezistente: scobitori pentru elementele fixe și pufuleți rotunzi pentru noduri. Triunghiul format în jurul soarelui a fost folosit și acum într-un scurt experiment pentru a arăta că pătratul este mai puțin rezistent, iar o structura construită doar din triunghiuri va fi cu siguranță de neclintit. Structurile puteau fi căsuțe pentru personaje, adăposturi pentru animale, poduri peste șina de cale ferată sau peste un râu sau orice alt tip de construcție. Structuri rezistente care stau în echilibru, în rest, liber la imaginație și răbdare multă, pufuleții năzdrăvani nu stăteau chiar cum erau așezați.
Curiozitate, răbdare și teamă că structura se va înclina, dar mai ales bucurie pentru momentele de conectare între copii și tați: au negociat și s-au sfătuit, au luat decizii împreună, iar tații au susținut atât structura construită, cât și ideile copiilor. Mereu cu mâinile pregătite să prindă un pufulete sfărâmicios sau o scobitoare care nu rămânea prinsă așa cum era invitată să stea, tații au încercat să stea cu un pas înapoi și să-i lase pe copii conducă acest proiect.
După fiecare câteva elemente prinse, copiii se ridicau de pe scaun, se învârteau în jurul mesei și verificau calitatea structurii: dacă este rezistentă, dacă are poziția dorită sau dacă se înclină ușor-ușor. Carusel cu emoții: entuziasm și încredere, uimire că structura devine tot mai înaaaltă, frustrare că scobitorile încep să se deplaseze din locurile în care ar trebui să stea. Copiii au verificat și structurile colegilor, au mers la celelalte măsuțe și spuneau: „Bate vântul! Ai grijăăă, cadeee!”, „Noi construim Turnul din Pisa!”, s-a auzit răspunsul venit de la tată. Structurile au primit și o funcțiune inspirată din forma pe care o aveau, astfel că am avut rachete, mori de vânt, castel de prințese, turn de cățărat și un cactus.
Ultima provocare a participanților a fost să transporte acasă structură tocmai construită, în siguranță, fără să se dărâme. A fost un pic greu, câțiva copii s-au gândit că ar fi mai ușor de transportat dacă ar fi mai mică, așa că au început să guste câțiva pufuleți. „Mulțumim, a fost un atelier special!”, ne-a spus tatăl unui copil la plecare. Ne-am bucurat și noi că am îndrumat un astfel de atelier. Și mulțumim doamnelor educatoare pentru implicare și, bineînțeles, pentru tot ajutorul oferit în timpul atelierelor.
În încheiere, un gând. Acum 10 ani (wow, ce mult!) m-am alăturat echipei De-a arhitectura. În tot acest timp am primit multe întrebări de la părinți și am oferit îndrumare celor care erau interesați de cursurile noastre și își doreau să le ofere copiilor lor ocazia să facă cunoștință cu arhitectura, cu mediul construit. Părinții mergeau la cadrele didactice de la clasele copiilor, le povesteau despre noi, ne rugau să le trimitem link-uri, prezentări, participau la ședințele cu părinții și ofereau toate informațiile care să îi ajute pe profesori și pe ceilalți părinți să vadă și să cunoască minunatele proiecte De-a arhitectura. Și care pot ajunge la clasă, la copiii lor. A venit și timpul meu, ca părinte, să îmi doresc să aduc cursurile și atelierele De-a arhitectura la grădinița fiicei mele. Cu multe emoții am organizat aceste ateliere, emoții de toate felurile, dar, mai ales, bucurie. Veronica tocmai a participat la primul ei atelier De-a arhitectura și sunt extrem de recunoscătoare tuturor: Ioanei Dascălu pentru deschidere, Aureliei Axente-Stan și Mădălinei Bold pentru ajutorul necondiționat, precum și echipei De-a arhitectura pentru sprijin.
Clubul De-a arhitectura oferă copiilor și tinerilor cu vârsta cuprinsă între 3 și 18 ani, care nu sunt înscrişi la cursurile noastre în şcoli şi grădiniţe, posibilitatea de a-și însuși diverse noțiuni despre oraș și mediu construit. Atelierele, gândite într-o manieră ludică, dezvoltă imaginația și încurajează creativitatea. Pentru ateliere viitoare, verificaţi secţiunea de Club de pe site-ul De-a arhitectura și urmăriți-ne pe canalele de social media, Facebook și Instagram.