La începutul lunii mai 2019, arh. Zeno Ardelean a hotărât să desfășoare atelierul „Turul lui Turtă Dulce prin cartier” pentru elevii clasei pregătitoare de la Liceul Teoretic „Bartók Béla” din Timişoara, pentru a introduce copiii în lumea arhitecturii, alături de arh. Zsuzsa Czirják, îndrumător la această clasă în cadrul programului „De-a arhitectura mini” începând cu anul școlar următor.
Și ca să ne arate cât de palpitantă, plină de surprize, dar și de recompense e munca unui arhitect îndrumător, Zeno ne-a povestit în cele de mai jos, în etape, cum a pregătit și a adaptat atelierul, căror provocări a trebuit să le facă față, ce putere are o pisică dintr-un film și cum au reacționat cei mici, dar atât de curioși, la toate cele aflate.
Preludiul. Pregătirea.
Ca orice atelier/lecție pe care urmează să o aducem la clasă, prima parte importantă este pregătirea. Așa că, cu puțin timp înainte, am pregătit lecția împreună cu arh. Zsuzsa Czirják care va preda anul viitor la această clasă. Am printat materialele primite pe email și am făcut câteva teste cu o săptămână înainte de lecție. Fiica Zsuzsei, Ema, a fost focus grupul nostru :D.
În urma testării am tras câteva concluzii benefice, care ne-au ajutat ulterior. Așadar:
- Concluzia a fost că pentru clasa pregătitoare va trebui să avem un grad de dificultate gradual. Am ales să tăiem ferestrele primei locuințe (fațada neoclasică realistă) și să îi lăsăm pe copii să deseneze doar fundalul, mai apoi să îl lipească de cartonul cu fațada. La castel am făcut câteva incizii cu cutter-ul în interiorul ferestrelor, pentru a face loc de intrare foarfecelor. La clasă am făcut inciziile în cartoane pe loc.
- Am ales să modificăm tema, având următoarele elemente: o fațadă, un fundal de camere și un pisic printat pe o folie transparentă. Cele două cartoane vor fi lipite doar pe laturile scurte, iar pisicul cu fundal transparent se poate plimba în voie pe toate etajele.
Încălzirea.
Înainte de a preda clasei, am venit să fac cunoștință cu învățătoarele și cu clasa. Am avut mici discuții despre logistică și echipamente care s-au dovedit a fi foarte utile.
Ziua Z.
În sfârșit a venit și ziua mult așteptată. După o scurtă introducere și o prezentare de 5 minute despre arhitectură, copiii întrebau deja cum arată un plan, ce e un proiect, ce e o axonometrie (da, am folosit cuvântul ăsta și, apoi, am fost nevoit să explic, evident). Le-am arătat pe tabletă un proiect în Bimx în 3D, 2D, planșe, randări, etc, deviind câteva minute de la lecție.
În acest timp am desenat pe tablă schematic cele două tipuri de locuire despre care am vorbit. Prezentarea PPT am completat-o, schimbând pozele cu clădiri interbelice (care erau degradate, riscând să displacă copiilor sau să vorbim prea mult despre restaurare) cu niște clădiri mai jucăușe din cadrul firmei de arhitectură MVRDV și de la arhitectul și planificatorul urban Moshe Safdie. La locuințele private am completat imaginile cu o clădire de la studioul de arhitectură contemporană ODOS Architects. Încet, încet, am sperat să le facem cunoștință cu locuirea contemporană din țări mai norocoase.
Zsuzsi a venit cu o poveste surpriză despre motanul nostru călător, compusă de ea acasă, în maghiară. Clasa era bilingvă, așa că povestea a fost cu atât mai savuroasă. A urmat o scurtă pauză, timp în care am improvizat puțin imersiunea în lumea lui Turtă Dulce cu un film de la studioul MK27-Marcio Kogan în care o pisică se plimbă printr-o locuință proiectată de el. Am fost nevoiți să îl punem de două ori. Vă lăsăm pe voi să trageți concluzia de ce :).
În tot acest timp cele două învățătoare (clasă Step by step) au fost foarte prezente, ne-au dat sfaturi, au ajutat elevii, iar în pauză ne-au făcut o cafea excelentă.
Am explicat bilingv exercițiul cu fațada neoclasică, iar pe TV le-am pus niște doodle-uri cu interioare în vedere frontală. Credeam că le vor fi de folos. Aparent știau cu ce se mănâncă, chiar mai bine decât google-ul meu. Noi, cei patru oameni maturi [sic] am făcut slalomuri printre foarfece, hârtii și copii și am ajutat unde a fost necesar.
După o scură pauză (MK27-cat movie din nou), am prins de peretele din spate desenele în linie. Dacă aș fi dictator aș face obligatorii la fiecare clasă genul de pereţi expo (din polistiren îmbrăcat) precum cei de la clasele din Liceul „Bartók Béla”. Acolo am pus cap la cap toate foliile cu pisici și am făcut un scurt film pe care l-am editat eu mai târziu, film de care copii au fost tare încântați.
Mai apoi am trecut la celălalt exercițiu, cel cu castelul. Una dintre doamnele învățătoare a venit cu o idee super-tare. Interiorul să fie desenat pe un carton colorat. După ce copiii au tăiat ferestrele, au lipit la partea superioară și la partea inferioară cele două cartoane. Desenul l-au făcut după ce noi le-am explicat că în castel locuiesc prințese și prinți, regi și regine și fiecare are câte o cameră și fiecare cameră are câte un artefact, un pat, o masă și/sau o ladă medievală. Rezultatul? 50% din desene erau „mobilate” cu soldați, arme, arcuri, armuri.
Interiorul colorat a arătat interesant în lumină, așa că am făcut câteva poze și copiii s-au jucat cu ele la fereastră. Am improvizat un stativ mai apoi, din jumate de foaie cu dublu adeziv (doi oameni am tăiat în timp record 30 de foi și am lipit 60 de dublu-adezive), în timp ce copiii desenau și tăiau supravegheați de ceilalți doi castelani. După pauza de masă (nu am putut servi prăjiturile înainte, cum era în planul de lecție), am ținut o prezentare. TOȚI copiii au susținut.
La sfârșitul orei am mâncat turta dulce magică. Zsuzsi a mai cumpărat pentru clasă două seturi de turte. Una în plus față de cele patru și probabil erau suficiente.
În loc de concluzii:
A fost super. Copiii și părinții au fost încântați. Zsuzsi și cu mine ne-am recăpătat forțele abia a treia zi.
PRO TIPS sau ce am învățat noi. Bonus pentru alţi îndrumători :).
- inciziile în cadrul ferestrelor nu iau mult timp, dar îi va ajuta pe elevi să taie mai corect și mai liber;
- recomandăm din tot sufletul două învățătoare. Sau părinți. Sau clone. Orice, dar să fie învățătoarele noastre de la Step by step recomandau să facem cercuri (ateliere separate, simultane) în care fiecare grup să primească un task diferit (desen, lipire, tăiere, colorare). A sunat interesant. Poate data viitoare facem așa;
- pregătiți lecția înainte și cereți unui copil de vârsta celor din clasă să taie, să lipească, să deseneze pentru a vedea unde pot fi ajutați sau dacă se pot ajusta/pregăti cartoanele înainte de oră;
- vorbiți cu învățătoarele înainte de lecție. Asigurați-vă că aveți net/stick/cablu HDMI/VGA, markere sau cretă;unele clase au un orar de masă mai strict. S-ar putea ca turta dulce să fie mâncată la început sau la final;
- recomand filmele de la Kogan cu pisica. Le-am mai arătat și altor elevi De-a arhitectura de-a lungul anilor și le-a plăcut;
- ni se pare mai fain să avem un pisic călător care se plimbă de bună voie prin camere statice. Recomand să printați pe folie transparentă. Recomand să nu printați pe folie necertificată pentru print. Nu vreți să vă stricați multifuncționala de la birou. Cum am făcut eu;
- cartonul colorat ca fundal de camere aduce mai mult farmec.
*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.
Text: arh. Zeno Ardelean
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Zeno Ardelean, arh. Zsuzsa Czirják