Pe 8 martie 2016, la Grădiniţa Nr. 2 din Braşov, „… sssttt! …că ne aude Piticul!
Care pitic?
Cel ce păzeşte Casele Secretoase!”
Copiii de la grupa Fluturaşilor au înţeles că pot avea (şi chiar au) o relaţie emoţională cu propria lor casă (care ştie multe secrete de-ale lor şi de-ale părinţilor lor şi le adăposteşte, să nu ajungă nimeni la ele) şi au înţeles că pot avea o astfel de relaţie şi cu o casă imaginată de ei, ca o grădină, în care secretele, visurile lor, pot fi plantate şi udate, iar ele vor creşte şi le vor defini mai târziu personalitatea. Martor la acest luuung proces este un pitic ce ştie tot, dar are grijă ca secretele să rămână în siguranţă, în căsuţa fiecăruia.
Ascultând povestea piticului, copiii au şoptit secrete în pungile de cadouri, pe care apoi le-au transformat în case frumos colorate, cu frontoane care-mai-de-care, în care au aşezat cu grijă punguţe cu pământ foarte fertil.
Apoi au primit seminţe de flori de grădină. În timp ce le-au presărat pe pământ, s-au gândit din nou la un secret, pe care să nu îl spună nimănui, apoi au udat seminţele şi au încredinţat casa Piticului, să o păzească. Şi pentru ca ei să nu se descurajeze aşteptând, câte o brânduşă a venit să ţină companie seminţelor.
„De Casa Secretoasă nu ştie nimeni, decât Piticul şi câteva păsări ce zboară deasupra ei. Ea nici nu este pe pământ, este undeva între pământ şi cer, aşa că nu putem ajunge la ea decât dacă ne urcăm pe scara curcubeului.”
Atelierul „Casa secretoasă” s-a desfăşurat în cadrul cursului „De-a arhitectura Grădiniţă” finanţat de compania Elmas din Braşov în semestrul II al anului şcolar 2015-2016.
Text: arh. Cristina Țurcanu