Text: dr.arh. Brîndușa Havași
Editor: arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Cristina Coste, dr.arh. Brîndușa Havași, arh. Maria Sgîrcea
Timp de citire: 9 minute
Luna mai a fost pentru De-a Arhitectura extrem de animată – parcă tot ce nu s-a întâmplat în ultimii doi ani a tot așteptat și a găsit momentul perfect la final de primăvară. În Timișoara, la invitația BETA – Bienala Timișoreană de Arhitectură, Asociaţia De-a Arhitectura a organizat pe 13, 20 și 25 mai 2022 seria de ateliere „Reimaginează Piața 700 Timișoara” în care copiii timișoreni au avut ocazia să exploreze împrejurimile Pieței 700, au cunoscut oamenii și activitățile specifice locului, iar apoi au încercat să imagineze o schimbare ce ar putea face spațiul mai atractiv.
Seria de trei ateliere, gratuită pentru copii, a făcut parte din programul de evenimente al proiectului „Privește Orașul” realizat de echipa BETA, proiect finanțat de Primăria Municipiului Timișoara prin Centrul de Proiecte și Filiala Teritorială Timiș a Ordinului Arhitecților din România prin „Timbrul de arhitectură”.
Pe 13 mai 2022 a avut loc primul atelier dedicat copiilor de 9-12 ani ghidați de îndrumătoarele dr.arh. Brîndușa Havași și arh. Maria Sgîrcea care ne-au transmis după ziua însorită de la mijloc de mai:
„Atelierul a început cu un tur ghidat al împrejurimilor Pieței 700 împreună cu copiii de primară însoțiți de prof. înv. primar Aurora Ghirasim și îndrumătoarele atelierului. Prima oprire a fost pe promenada Centrului bancar unde copiii au sesizat că este mult pavaj și sticlă și mai puțină vegetație și culoare. Copiii au fost bucuroși să îmbrace haina reporterilor și să le pună întrebări despre această zonă oamenilor întâlniți. La stăvilarul habsburgic am descoperit împreună o bucată de istorie și tehnică, ecluza care avea rolul de evacuare a apei din șantul de apărare al cetății. Apoi, am trecut prin stația zgomotoasă de tramvai și am ajuns în fața unui perete masiv din cărămidă, o parte din fortificația cetății. Am observat că fiecare loc în care ne-am oprit avea mirosuri și materiale specifice. Am intrat în piața de flori și ne-am oprit la vitrinele de lactate, unde vânzătoarele ne-au mărturisit greutățile pe care le întâmpină zi de zi. În drum spre tarabele cu legume ne-am oprit câteva clipe și la Biserica Militară, unde ne-au învăluit mirosul de tămâie și cântările slujbei. La tarabele de legume și fructe vânzătorii au fost întrebați de copii despre nevoi și disfuncționalități. La finalul turului am revenit la masa rotundă, unde, după o scurtă pauză de hidratare, copiii au pus concluziile explorării lor în machete prin care și-au reimaginat Piața 700, astfel încât aceasta să fie un loc mai frumos și mai vizitat de cumpărători și chiar și de către copii. Stați aproape, săptămâna viitoare urmează să aflăm concluziile elevilor de gimnaziu!”
Al doilea atelier de pe 20 mai i-a avut ca oaspeți ai Pieței 700 pe elevii de 12-15 ani de la Colegiul Național Bănățean, alături de profesoara Laura Borotea, sub ghidajul arh. Andreei Pătroi, care ne-a transmis:
„Am plecat de la Colegiul Bănățean împreună cu Laura, profesoara de arte vizuale, și două clase de gimnaziu, a V-a și a VIII-a. Am ajuns în Piața 700 unde am făcut o mică pauză – copiii și-au luat înghețată și alte gustări. Apoi, am început turul în stația de tramvai, un loc foarte tranzitat, foarte variat. Ne-am oprit la Bastion unde copiii au aflat despre construcție, la ce folosea, ce e acum, am văzut fântâna publică din apropiere care e parte dintr-o rețea de fântâni din Timișoara și care beneficiează de o intervenție artistică în cadrul unui program de artă în spațiul public, instalația artistului Alex Boca. Am intrat în piața de flori unde am văzut cum e construită aceasta și cum patru oameni stilizați susțin structura. Copiii au cumpărat flori pentru mamele lor, apoi am intrat în piața de legume și fructe unde am primit în dar cireșe. Copiii erau deja dornici să creeze pe baza celor văzute, așa că ne-am oprit la masa rotundă. S-au format în mini echipe și au realizat machete care mai de care. Unele au fost cu piețe cu fântâni și sisteme de umbrire pentru relaxare și socializare, altele au fost pentru evenimente sportive.”
Profesoara de arte vizuale Laura Borotea își aduce aminte despre atelierul De-a arhitectura și oportunitatea oferită de acesta de a scoate elevii din școală, în orașul lor:
„Am ieșit cu clasele a V-a și a VIII-a de la Colegiul Național Bănățean, în jur de 60 de elevi, iar arh. Andreea Pătroi ne-a așteptat în fața școlii. În primul rând îmi amintesc bucuria lor că ieșim din școală și mergem undeva să vedem ceva și mai ales să facem ceva. Am hotărât împreună cu ei că mergem pe jos.
În drum am traversat aleea personalităților din parcul central și am povestit puțin despre cum toate statuile sunt dedicate personalităților bărbați și faptul că, în general, în istoria oficială a oricărui domeniu predomină bărbații și doar ei sunt valorificați. acesta este un subiect pe care îl discutăm de multe ori și la școală când facem referire la manualele de educație plastică/vizuală și aduc ca exemple artiste.
Ce m-a surprins la drumul de la școală până în Piața 700 a fost faptul că oamenii din jur sunt deranjați de prezența unui grup mai mare de copii și asta arată că grupurile de elevi ce ies din școală încă sunt rare, iar adulții nu sunt obișnuiți cu ei, ca și când locul lor este în școală, nu să umble așa, liberi, printre noi. Și de aici ar putea începe o discuție despre cum în general sunt ținuți la marginea societății ce aparține exclusiv adulților, la fel ca seniorii.
Odată ajunși în piață le-am dat o pauză să își ia înghețată, apă și ce mai doreau, mai ales că era foarte cald afară și, apoi, a urmat un tur ghidat de Andreea prin împrejurimile pieței prin care ne-au fost prezentate straturi de istorie mai veche și mai recentă a locului, iar treptat am început să fim atenți la detalii ce țin de arhitectură, amplasare, sunete, mirosuri, dar și legate de viața socială intensă din zonă. La traversarea pieței elevii au cumpărat flori pentru mame și au primit cireșe de la oamenii din piață și s-au simțit foarte speciali.
Întrebarea ce s-a reluat de câteva ori, în diferite momente, a fost: «Astăzi facem ceva la atelier?» Asta arată nevoia lor de a face ceva practic – așa că au fost foarte fericiți și fericite când au revenit la masa din 700 să găsească materiale de lucru, iar când au deschis cutia cu foarfeci, lipici, creioane, etc. una dintre fete a zis că a decoperit raiul, nici mai mult nici mai puțin.
După o introducere a Andreei în planșele printate (cu amplasarea pieței), elevii s-au grupat spontan în echipe, și-au ales zona de intervenție și s-au apucat de treabă. La un moment dat au ajuns părinții, dar cu greu s-au oprit din lucru și ar fi vrut să continue machetele și să ofere soluții pe care ei le considerau importante pentru îmbunătățirea pieței (parcuri cu vegetație și fântâni arteziene, terenuri de fotbal, zone de relaxare, etc.). Părinții au apreciat la rândul lor că am ieșit din școală și am avut parte de un atelier practic în aer liber, încurajând astfel de inițiative.
În concluzie, e foarte important să existe posibilități concrete de a ieși din școală, iar învățarea practică și aplicată în afara școlii să fie tratată la fel de serios ca și școala, pentru că din experiență aceste momente rămân pe termen lung, nu rutina zilnică de a învăța teorie într-un fel mecanic de cele mai multe ori. Și, tot din aceleași motive, De-a Arhitectura, care are o puternică componentă practică, ar trebui să se regăsească ca opțional în toate școlile, pe lângă alte opționale ce să implice situații de învățare raportate la subiecte și contexte reale.”
Cel de-al treilea atelier gratuit, care a încheiat seria, s-a desfășurat pe 25 mai și i-a avut ca invitați pe adolescenții de 15-18 ani de la Colegiul Național Bănățean din Timișoara. Iată ce ne-au transmis îndrumătoarele, arh. Andreea Pătroi și profesoara de arte vizuale Laura Borotea:
„Am reprogramat atelierul acesta de mai multe ori. Copiii aveau teză la școală și, deși stabilisem atelierul de dimineață, am hotărât că e mai bine să reprogramăm după teză, în ultimele ore ale zilei școlare, când toată lumea putea participa. Spre surprinderea noastră au venit toți. Și nu numai că nu erau epuizați după teză, erau chiar dornici să schimbe macazul și să facă ceva creativ afară din școală. Am făcut cunoștință cu locul plimbându-ne prin diferitele zone ale pieței cu opriri scurte la câte un punct de interes. Revenind la instalația BETA, le-am spus că au ocazia să facă un proiect pentru acea zonă exact cum vor ei și folosind ce metode grafice vor ei. Așa că s-au grupat rapid în echipe și au început brainstorming-uri și negocieri pe ce avea să se întâmple în fiecare proiect. Noi am urmărit și am ghidat aceste discuții, dar fără multe intervenții, mai degrabă aducându-le aminte constant de libertatea pe care o au. Au urmat propuneri interesante, lumi diferite și construcții și intervenții neașteptate. Fiecare echipă a avut la dispoziție o planșă cu planul zonei, pe care au putut desena, colora, scrie și cola. Exercițiul a fost chiar foarte apreciat, unii elevi stând peste programul școlar pentru a termina proiectul. La final, fiecare echipă s-a pozat cu propunerea sa, sperând ca unele elemente din proiecte vor fi integrate în viitorul pieței 700!”
Laura Borotea a completat despre atelierul cu elevii de clasa a IX-a:
„Cu liceenii experiența a fost ușor diferită de cea cu elevii de gimnaziu. În primul rând, ne-am dat întâlnire direct în Piața 700 (nu am primit aprobare să ieșim din școală pentru că era fix ziua cu teza la matematică), după orele lor. Am fost plăcut surprinse și eu și Andreea că a venit toată clasa, chiar dacă nu aveau această obligație și era în timpul lor liber. Surprinderea a venit și pentru că materia pe care o facem împreună la Colegiul Național Bănățean, respectiv «Educație vizuală», are dedicate în program 0,5 ore, deci ne vedem o dată la două săptămâni, astfel așteptările să ne cunoaștem și să facem multe lucruri împreună evident scad.
Chiar dacă erau obosiți și ușor frustrați unii dintre ei că nu au făcut bine la teza de la mate, s-au implicat încă de la început în turul ghidat din împrejurimile pieței și au fost atenți la prezentarea Andreei și au pus întrebări din când în când. Am remarcat că și-au umplut sticlele cu apă de la fântâna publică de pe traseu (pe care s-a intervenit artistic într-un proiect cultural) și împreună am apreciat existența unei surse de apă în spațiul public.
După traseu, la masa de lucru, Andreea le-a dat planșe mari printate cu zona și tema de lucru, ce consta în reimaginarea pieței, după informațiile aflate și din perspectiva lor. Instant s-au grupat pe echipe și au început să se gândească și să dezbată împreună cum ar putea îmbunătăți, dar mai ales ce le-ar plăcea lor să existe în spațiul public. Așa a apărut o planșă destul de elaborată (cu cote și denumiri tehnice) dedicată unui skatepark, pe care cu siguranță și-l dorește orice liceean.
Au uitat complet de teza la matematică și chiar să plece acasă, așa cum o parte din ei se gândiseră inițial, plecând de la experiența că întâlnirile cu adulții (și mai ales cu profesorii) de obicei sunt neinteresante din perspectiva lor.”
În cadrul acestei serii de ateliere, elevi de vârste diferite au avut ocazia să exploreze la pas zona Pieței 700, o zonă centrală a orașului cu funcțiuni complexe – piață de legume-fructe, stația de transport public și taxi, centru bancar, biserică, magazine și locuințe și să își imagineze cum ar putea deveni acest loc mai plăcut, mai „verde” și mai atractiv pentru oameni de toate vârstele. Propunerile copiilor ne întăresc convingerea că participarea lor la deciziile privind spațiul public al orașelor și al cartierelor noastre ar aduce o viziune proaspătă și vie, cu potențial pentru viitor!
Încheiem cu opinia profesoarei Laura Borotea despre cum activitățile non-formale pot susține educația elevilor din România:
„Dintr-o perspectivă mai critică, a profesoarei interesate de posibilități de învățare pe termen lung și a unei valorizări mai mari a profesorilor și elevilor implicați, recomand ca aceeași elevi și profesori să aibă diverse experiențe împreună ce să contribuie la formarea lor reciprocă și colectivă. Aș propune conceperea unor ateliere ce pot să implice mai puțini elevi, chiar de diferite vârste, dar pe termen mai lung, și mai ales să le dea ocazia să gândească și să lucreze împreună în jurul unui subiect/a unei teme așa cum o fac adulții, printr-un proces destul de elaborat (o mică cercetare, documentare, etc.) De asemena, accentul să fie pe întreg procesul, iar rezultatele finale să aibă scopul să le ofere satisfacția încheierii unui proiect.”
Mulțumim echipei BETA pentru invitație și tuturor îndrumătorilor, profesorilor și, nu în ultimul rând, elevilor care și-au făcut timp în mai să ne fie alături la seria de ateliere „Reimaginează Piața 700 Timișoara”. Vă așteptăm la ateliere viitoare din Clubul De-a arhitectura.