De-a Arhitectura la webinar-ul UIA: „Raport de pe front: Arhitectura și Copiii în vremuri și locuri nesigure”

Text: arh. Monica Popescu
Editor: arh. Mina Sava
Fotografii: Agata Dębicka, ASF-Internațional, Atelierul de arhitectură pentru copii, Chensiyuan, De-a Arhitectura, Departamentul de Stat al SUA, Katarzyna Domagalska, Leon Petrosyan, Sergi Mykhalchuk, School of Form, UIA – Arhitectura și Copiii, Voluntary Architects’ Network
Timp de citire: 17 minute

După pandemia de Coronavirus care în ultimii ani a tulburat viețile și activitățile tuturor la nivel mondial, în 2022 ne confruntăm cu o criză neașteptată pentru Europa – războiul din Ucraina. Continuând seria de întâlniri online lansată de Grupul de lucru – Arhitectura și Copiii al Uniunii Internaționale a Arhitecților (UIA) și pentru a lua pulsul situației vis-a-vis de impactul războiului asupra copiilor, pe 13 mai 2022 a avut loc webinar-ul „Raport de pe front: Arhitectura și Copiii în vremuri și locuri nesigure” („Reporting from the Front: Architecture and Children in Unsafe Times and Places”).

Discuția desfășurată pe platforma Zoom a găzduit 6 prezentări din rețeaua UIA – țări membre ale Grupului de lucru sau invitați – centrate pe probleme ale copiilor în orașele de azi, în zone de conflict sau ale copiilor refugiați sau neprivilegiați. Vorbitori din Brazilia, Bulgaria, Egipt, Polonia, Portugalia și România au luat cuvântul pe rând în fața publicului participant, aproximativ 50 de persoane. Webinar-ul a fost găzduit și moderat de Heba Safey Eldeen (Egipt) și Suzanne de Laval (Suedia) care din 2018 sunt împreună co-directori ai Programului de lucru al UIA – Arhitectura și Copiii.

Mina Sava, arhitect și preşedinte al Asociaţiei De-a Arhitectura și reprezentantul României din partea Ordinului Arhitecților din România (OAR) la Grupul de lucru „Architecture and Children – UIA Built Environment Education Network” încă din 2015, a povestit alături de Emilia Munteanu, psiholog în domeniul migrației, despre un viitor atelier care va implica copii și arhitecți ucraineni ce se află în țara noastră.

În continuare vă povestim despre prezentările din cadrul webinar-ului – acesta poate fi vizionat în totalitate online, aici.

Întâlnirea a fost deschisă de Suzanne de Laval care a menționat discursul din 12 mai al directorului executiv adjunct al UNICEF, Omar Abdi, la reuniunea Consiliului de Securitate al ONU:

„A trecut doar o lună de când UNICEF a informat ultima dată acest Consiliu cu privire la situația din Ucraina – pe măsură ce trec zilele, tot mai mulți copii ucraineni sunt expuși ororilor acestui război. Chiar în ultima lună ONU a confirmat că aproape 100 de copii au fost uciși și credem că cifrele reale sunt considerabil mai mari. Mai mulți copii au fost răniți și s-au confruntat cu încălcări grave ale drepturilor lor, alte milioane au fost strămutate. Școlile continuă să fie atacate și folosite în scopuri militare, iar infrastructura de apă și canalizare este afectată. Războiul din Ucraina, ca toate războaiele, este o criză pentru protecția și drepturile copilului. […] În cele din urmă, copiii au nevoie de încheierea acestui război – viitorul lor atârnă în balanță.”

Suzanne a continuat cu prezentarea Programului de lucru – Arhitectura și Copiii al UIA, iar Heba Safey Eldeen a anunțat programul webinar-ului.

Lígia Nunes, Portugalia, Architects Without Borders: „Drepturile copiilor asupra orașelor: experiențe din lumea întreagă” („Children’s Rights to the Cities: Experiences Around the World”)

Lígia Nunes este președinte al ASF-Internațional (Arhitecți fără frontiere, Architecture Sans Frontières International) și fondator al ASF Portugalia. Din 1997 este profesor de arhitectură în domeniile Proiect, Teorie, Istoria Arhitecturii și Cooperare pentru Dezvoltare în Arhitectură. Lígia este, de asemenea, asistent universitar la ULP (Universidade Lusófona do Porto) și cooperează cu ISCTE – IUL (Instituto Universitario de Lisboa) în cursuri postuniversitare în domeniul cooperării. Este membră a CEAU – FAUP (Centro de Estudos em Arquitectura e Urbanismo da Faculdade de Arquitectura da Universidade do Porto), în grupul PACT – Patrimonio Arquitectura Cidade e Territorio în domeniul arhitectură, patrimoniu oraș și teritoriu. Recent a devenit și membră a Acțiunii fără Frontiere (Action Without Borders) – Uniunea Internațională a Arhitecților, în Grupul Habitat Social. Lígia a absolvit Arhitectura la FAUTL (Faculdade de Arquitectura da Universidade Tecnica de Lisboa, Portugalia) și are un doctorat în Patrimoniu și Reabilitare Arhitecturală de la Departamentul de Construcții al ETSA (Escuela Tecnica Superior de Arquitectura, Coruña, Spania).

Lígia și-a început prezentarea cu Carta Hasselt, o declarație comună de principii prin care organizațiile ce formează ASF se angajează să lucreze împreună la nivel internațional pentru a obține un impact mai mare al eforturilor lor colective de:

• a coopera pentru inițiative de dezvoltare echitabilă și durabilă în colaborare activă cu persoane sau comunități dezavantajate; acest proces va urma principiile de solidaritate umană, nediscriminare și va avea ca scop promovarea autosuficienței acestora;
• a promova responsabilitatea socială pe care o au profesioniștii mediului construit prin stimularea unor abordări sociale a practicii înaintea rentabilității economice speculative;
• a încuraja „profesionalismului etic” prin favorizarea cooperării și practicii, mână în mână cu „comerțul etic”, precum și cu entitățile și instituțiile finanțatoare care lucrează pentru procesele de consolidare a păcii;
• a identifica, disemina și lucra alături de instituțiile publice, organizațiile multilaterale și politicile, programele și sistemele socio-economice durabile ale sectorului privat, care promovează echitatea socială și incluziunea urbană în mediul construit;
• a facilita utilizarea tehnologiilor, a materialelor și a forței de muncă adecvate valorilor locale, specificului cultural și receptiv la mediul natural;
• a împărtăși cunoștințele, promova discuțiile, reflecția și conștientizarea și a colabora la promovarea „producției sociale a habitatului”;
• a promova facilitarea dialogurilor transnaționale și a parteneriatelor pe termen lung cu și în cadrul țărilor mai puțin bogate;
• a sprijini procese și abordări participative, democratice, multiculturale și interdisciplinare în vederea întăririi solidarității comunitare ca factor de dezvoltare socială rurală și urbană;
• a susține integrarea intervențiilor de ajutor post-urgență în strategiile de dezvoltare durabilă pe termen lung;
• a apăra, a promova și a permite accesul la un habitat adecvat și demn pentru toți ca „drept fundamental al omului”.

Prezentarea a continuat cu lista organizațiilor ce fac parte din ASF și cu o serie de proiecte care nu sunt neapărat centrate pe copii, dar a căror implementare afectează (în mod pozitiv) și copiii, pentru că implică comunitățile din care aceștia fac parte, mamele lor, școlile în care pot studia și pot primi o masă caldă, etc. Proiecte punctuale rezolvă uneori probleme din mai multe arii – o extindere a unei case pentru copii în pericol aduce apă curentă și canalizare comunității, orice proiect dedicat copiilor aduce o înțelegere a comunității din care aceștia fac parte care nu ar fi fost posibilă altfel.

În încheiere Lígia Nunes a mulțumit UIA – Architecture and Children pentru invitația la webinar și a precizat că ASF a creat un grup de lucru care să fie gata să intervină în Ucraina.

Katarzyna Domagalska, Polonia, Narodowy Instytut Architektury i Urbanistyki (NIAiU): „Intergrarea copiilor refugiați în programele Arhitectura și Copiii în Polonia” („Integrating Refugee Children in Architecture and Children in Poland”)

Cea de-a doua prezentare a venit din Polonia, de la Katarzyna Domagalska, istoric de artă și arhitectură, șef al Departamentului de Educație la Institutul Național de Arhitectură și Urbanism (Narodowy Instytut Architektury i Urbanistyki). Kasia se ocupă de educația arhitecturală și de popularizarea cunoștințelor și cercetării privind protecția patrimoniului arhitectural și urban al regiunilor poloneze, este autoare a cărților: „Ghiduri de bune practici arhitecturale” pentru cartierele individuale ale Varșoviei, tratând subiectul protejării patrimoniului modernist, coautoare a filmelor educative „Arhitectura – exerciții de gândire” și a cărții pentru copii „Cutie de instrumente pentru vizionarea orașului. Micul arhitect”, editura NIAiU, coordonatoare și coautoare a programului educațional „Modelarea spațiului” al Camerei Arhitecților din Polonia pentru școlile primare și gimnaziale poloneze. Kasia conduce activitatea echipei de educație generală în arhitectură de la NIAIU și este membră a Grupului de lucru UIA – Arhitectura și Copiii și manager de conținut al studiilor interdisciplinare „Arhicultură. Educator de arhitectură” înființate de Institutul Național de Arhitectură și Urbanism, Universitatea Pedagogică din Cracovia, Universitatea de Tehnologie din Cracovia și Universitatea de Tehnologie Gdansk.

Prezentarea a început cu o pictură foarte sugestivă a artistei poloneze Agata Dębicka care reprezintă războiul din Ucraina – o mamă cu un copil în brațe înconjurați de bombe – și continuă cu informații despre conflictul din țara vecină atât României, cât și Poloniei, cu imagini ale fotografului Sergi Mykhalchuk cu copii, cu arhitectură distrusă și cu informații despre urmările acestui război:

• 4,3 milioane de copii care au trebuit să-și părăsească casele – asta înseamnă că aproximativ jumătate din copiii ucraineni și-au părăsit țara, 1,8 milioane au trecut granița și 2,5 milioane au fost strămutați în interiorul Ucrainei (UNICEF, 25 martie 2022);
• 217 copii au fost uciși și mai mult de 391 au fost răniți (Procuratura din Ucraina, 26 aprilie 2022);
• 1508 instituții educaționale (școli, grădinițe, creșe) au fost avariate de bombardamente și 102 complet distruse (Procuratura din Ucraina, 26 aprilie 2022);
• instituții destinate copiilor precum spitale, șoli de muzică, facilităţi sportive şi de reabilitare, centre pentru tineret, biblioteci au fost bombardate și distruse (Procuratura din Ucraina, 26 aprilie 2022).

Katarzyna Domagalska a precizat că informațiile de la Poliția poloneză de frontieră arată că 3,19 milioane refugiați au trecut granița cu Polonia (5 mai 2022), iar conform Organizației Națiunilor Unite (ONU) aproximativ 7 milioane de refugiați, cu precădere mame și copii, au intrat pe teritoriul Uniunii Europene între 24 februarie și 5 mai 2022.

Prezentarea a continuat cu două rapoarte din Polonia – Raportul Uniunii metropolelor poloneze care prezintă un diagnostic al provocărilor cu care se confruntă orașele poloneze în fața crizei migratorii și cum să fie integrați refugiații mame și copii în contextul creșterii rapide a populațiilor urbane în orașele poloneze, și Raportul Forumului transatlantic al viitorilor lideri care prezintă un ghid pentru sistemul educațional polonez în vederea integrării refugiaților ucraineni copii, pe fondul crizei migraționale.

Cel dintâi raport a prezentat ca exemple situația imigranților în Rzeszów, aflat aproape de granița cu Ucraina, și Varșovia, capitala Poloniei. Cel de-al doilea raport a subliniat diferențele dintre cele două sisteme educaționale din Polonia și Ucraina, probleme ca bariera de limbă, diferențele culturale, partea financiară și trauma ca urmare a strămutării forțate. Cel mai important, arată raportul, este ca copiii ucraineni să nu fie definiți prin situația curentă a războiului cu Rusia – aceștia au propriile pasiuni și interese, ca și copiii polonezi. Pentru soluționarea problemelor menționate au fost abordate patru tematici: integrarea, cooperarea, comunicarea și logistica.

Legat de tema arhitectura și copiii, Katarzyna a explicat că de la declanșarea războiului au apărut mult inițiative private care oferă activități pentru copiii și mamele ucrainene, activitățile sunt fie traduse în ucraineană sau se desfășoară bilingv, acestea au loc în instituții publice ca muzee, centre culturale, școli, univeristăți, etc. și au ca tematici: poduri, labirinturi, design de grădini, ateliere de Paște, ateliere de muzică etc.

Institutul Național de Arhitectură și Urbanism (Narodowy Instytut Architektury i Urbanistyki) a creat o bază de date a arhitecților și designer-ilor ucraineni care pot primi de lucru de la indivizi și companii din industria creativă din Polonia. Orașele poloneze au folosit un design de modul destinat refugiaților, creat de binecunoscutul arhitect japonez Shigeru Ban. Iar studenții de la School of Form din Polonia au creat un dicționar pentru polonezii care găzduiesc ucraineni în casele lor, care, de altfel, are și o versiune româno-ucraineană.

Rodrigo Mindlin Loeb, Brazilia, Instituto Brasiliana: „Criza copiilor și a locuințelor în Brazilia și Siria” („Children and Housing Crisis in Brazil and Syria”)

Rodrigo Mindlin Loeb din Brazilia și-a început prezentarea despre criza locuirii amintindu-și de Zaatari, cea mai mare tabără de refugiați sirieni din lume ce se află în Iordania, care a evoluat treptat într-o așezare permanentă. Subliniind că dacă nu avem un acoperiș deasupra capului, toate celelalte probleme nu fac decât să agraveze situația, Rodrigo a prezentat situația din Brazilia unde, din cei 69 de milioane de copii până la 19 ani care trăiesc în țară, mai mult de 9 milioane de copii cu vârsta până la 14 ani trăiesc în sărăcie extremă, 70% dintre copiii care trăiesc în favelas (comunitățile tip mahala din Brazilia care au suferit neglijență guvernamentală istorică) trăiesc în sărăcie extremă, în Brazilia existând 6300 favelas – mai mult decât numărul orașelor pe care țara sud-americană le are.

Rodrigo a continuat cu o analogie a situației din Brazilia cu situația refugiaților sirieni care râmâne cea mai mare criză migratorie la nivel mondial cu 5,6 milioane refugiați recensați, inclusiv 2,5 milioane de copii, care trăiesc în Egipt, Irak, Iordania, Liban și Turcia.

Prezentarea a continuat cu o serie de statistici informații care să sensibilizeze publicul la această situație.

Magdalina Rajeva, Bulgaria, Children architectural workshop: „Ateliere și activități cu copiii refugiați” („Workshops and activities with refugee children in Bulgaria”)

Cea de-a patra prezentarea a fost a colegei noastre Magdalina Rajeva din Bulgaria de la „Atelierul de arhitectură pentru copii” care a prezentat primele ateliere și activități realizate cu copii refugiați în țara vecină.

Magdalina și-a început prezentarea cu câteva statistici legate de migrația de la nord, peste 250 000 de ucraineni au intrat în Bulgaria de la începutul războiului, din februarie, peste 100 000 au decis să rămână, dintre care peste 39 000 sunt copii. A urmat o trecere în revistă a măsurillor luate de Ministerul Educației și Științei pentru intergrarea copiilor în sistemul educațional bulgar, înscrierea acestora la grădinițe și școli, manuale online în ucraineană, lecții de limba bulgară (materiale audio, interactive ect), centre sociale pentru joacă și comunicare, ateliere artisice pentru copii.

Magdalina a început încă de la final de martie activitățile cu copiii ucraineni cu vârste cuprinse între 5 și 13 ani și a avut de atunci cinci întâlniri cu aceștia, iar mamele și bunicile au fost și ele implicate. Arhitecta din Bulgaria a ales diferite teme pentru activități, de la structuri din bețe, la casele favorite (reale sau imaginare) ale copiilor, la crearea unei localități noi. Copiii au povestit despre orașele din care veneau în Ucraina, iar copiii mai mari, Magdalina a observat că aveau o tendință de a considera situația ca temporară și a se integra mai greu în Sofia, noul oraș în care locuiesc în prezent. Astfel, Atelierul de arhitectură pentru copii a organizat pentru aceștia tururi în oraș cu mici ghiduri în bulgară, iar cu ajutorul traducătorilor copiii au putut afla mai multe despre capitala Bulgariei.

Magdalina a precizat că activiățile au început în pripă, fără o organizare prealabilă, dar în urma celor cinci întâlniri activitățile viitoare adresează probleme specifice observate pe parcursul acestora. Organizația pregătește activități pentru adolescenți, inclusiv ateliere de fotografie care să îi ajute să se adapteze mai ușor la situația actuală.

Mina Sava și Emilia Munteanu, România, De-a Arhitectura: „De-a arhitectura #Ucraina” („De-a arhitectura #Ukraine”)

Cea de-a cincea prezentare a venit din România, de la colegele noastre arh. Mina Sava, președinte De-a Arhitectura, și Emilia Munteanu, psiholog în domeniul migrației care locuiește în Atena, Grecia, și care în prezent își dedică cea mai mare parte a timpului cercetării și lucrează la un studiu despre trauma indirectă și cei care lucrează în domeniul migrației, iar o altă parte din timp și-o petrece făcând cursuri și ateliere cu copii care au fost forțați să plece din țara lor sau pregătește echipele care lucrează cu refugiați. Emilia a fost alături de De-a Arhitectura din martie, de la începutul războiului în Ucraina, și ne-a ajutat să oferim rețelei De-a arhitectura câteva idei asupra cărora să contemplăm, în șocul nostru de a avea de făcut față unui război la granița cu țara noastră. Puteți citi materialul „Războiul de lângă noi: cum ne schimbăm percepția realității pe care o trăim” pe blog-ul De-a arhitectura aici.

Mina a început prezentarea cu unul dintre desenele realizate în martie de micuții din clasa a II-a de la Liceul Catolic „Timotei Cipariu” din București, îndrumați de arh. Simona Lucia Rusu și prof. înv. primar Mirela Baltag, care au dorit să dedice lecția De-a arhitectura pictoriței Maria Prymachenko din Ucraina, ale cărei opere de artă au fost distruse la începutul războiului. Copiii au dorit să transmită mesaje de încurajare copiilor din Ucraina în fața tragediei ce are loc în țara lor.

Prezentarea a continuat cu ideea unui viitor atelier pe care De-a Arhitectura dorește să îl desfășoare cu copiii și arhitecții ucraineni aflați în țara noastră și care a început într-o primă etapă cu traducerea în ucraineană a trei resurse oferite gratuit oricărui individ sau entitate care vrea să implementeze activități din repertoriul nostru cu refugiații ucraineni. Mina a prezentata și o radiografie a situației imigranților în România, peste 800 000 de oameni fiind în tranzit, dintre care doar 10% râmân. Emilia a completat că și acești 10% sunt de fapt într-un fel de limbo, o stare de tranziție, fiind în țara noastră pentru câteva săptămâni sau luni și dorind să se întoracă în Ucraina sau să meargă mai departe.

Ideea atelierului vag concepută în jurul implicării arhitecților ucraineni care să se simtă utili, dar să fie și remunerați într-o situație în care și-au lăsat casele, birourile și viețile în țara natală, și copiii și părinții refugiați care trec printr-o situație extrem de delicată, a început cu conectarea la diferitele organizații care ne puteau furniza contacte ale arhitecților ucraineni în România. Din discuția cu Emilia au reieșit câteva provocări neprevăzute: fiind într-o perioadă de tranziție de aici-acolo, în această stare de limbo, de impermanență, răspunsul tuturor este unul nenatural, nu ca cel la care ne așteptăm de la grupuri stabile. Emilia a subliniat și alte lucruri pe care poate nici unii dintre noi nu le conștinetizăm: echilibrul pe care acești oameni trebuie să îl găsească între sentimentul de victimă al acestui război și reziliența pe care am crescut-o în ultimii ani de a trece peste crize extraordinare, probleme de segregare și rasism care au afectat cele două popoare vecine, cel ucrainean și cel român, de ani de zile, de la Războiul Rece încoace, traume transgeneraționale care au rămas adânci și, nu în ultimul rând, multiculturalitatea care înseamnă că oamenii sunt diferiți, au nevoi și concepții, culturi diferite, relaționează diferit la aceleași lucruri, ca de exemplu autoritatea etc.

Toate aceste aspecte au condus la câteva întrebări și rspunsuri care au rezultat din interacțiunea tandemului arhitect-psiholog în domeniul migrației:

• la prima întrebare, aceea de a alege o anumită temă pentru activitățile pe care vrem să le desfășurăm, arhitecții din echipa De-a arhitectura s-au temut de sensibilitățile copiilor cu privire la cuvinte cheie precum „casă”, „acasă”, „oraș”, „călătorie”. Emilia, în urma experienței din ultmii 8 ani, a sugerat că prudența în acest caz nu e cea mai bună, ci o abordare mai flexibilă, care permite adaptarea pe loc, în situația din acel moment;
• la a doua întrebare, aceea de cum să abordezi copiii cu traume, Emilia a explicat că „regula de aur”, dacă există una, este de a oferi spațiu copiilor să fie cum și în ce fel sunt ei atunci, că un copil care vine din război nu înseamnă neapărat că e traumatizat, iar un copil care zâmbește nu înseamnă neapărat că e fericit – pe scurt, ne ținem în frâu anxietățile personale și nu le aducem în spațiul de joacă;
• a treia întrebare are de-a face cu relația copilului cu autoritatea profesorului – Emilia a explicat că a le oferi reguli clare cu un zâmbet pe buze este tot ce au nevoie cei mici – se vor simți protejați și vor avea încredere în tine pentru asertivitatea pe care o proiectezi;
• cea de-a patra întrebare a abordat situația copiilor hiperactivi – răspunsul a venit prompt: se discută mai întâi cu părintele, dacă acesta este deschis și dorește să rezolve problema, ți-ai creat un partener, dacă nu, decizia îndrumătorului trebuie să fie luată în interesul grupului, iar copilul care creează dezordine în grup poate desfășura activități acasă, cu familia;
• ultima întrebare abordează gestionarea colegilor îndrumători care au alte viziuni decât cele ale organizației într-o situație oricum necunoscută pentru noi toți – răspunsul Emiliei a fost să mergem pe instinct și să fim tranșanți.

În urma participării la webinar, Emilia Munteanu ne-a transmis:

„Nimic nu-i mai natural decât să te joci cu un copil, și nimic nu-i mai firesc decât să stai alături de un om care se află într-o situație vulnerabilă. Când se combină amândouă, simți că ai un sens pe Pâmânt. Din întrebările pe care le primesc de la cei care vor să înceapă activități cu persoanele migrante, observ cât de multe lucruri inventăm când încercăm să înțelegem pe cineva străin. Când eram mici și ne întâlneam cu un copil nou la locul de joacă, de obicei eram prietenoși și precauți, nu în sensul în care să ne păzim de ei dacă vor să ne facă rău, ci în sensul în care vroiam să îl cunoaștem, să vedem cum se joacă, ce le place să facă și cum putem să ne jucăm împreună. Această stare neutră, dispoziția de a lăsa spațiu pentru fiecare, este incomodă pentru adulți și rară la lideri (de activități). Este recomandat să te abții să previi probleme, ca să nu ajungi să creezi o activitate pentru o persoană imaginară. Începe de unde ști, cu activitățile pe care le-ai făcut de sute ori până acum și fi deschis să îi cunoști pe noii participanți. Apoi, cu noi date, regândești și adaptezi activitățile ca să se potrivească și mai bine.

Sunt câteva lucruri pe care oamenii le fac din bună credință, dar au rezultate nefericite. De exemplu, avem tendința să tolerăm încălcarea regulilor pentru că ne este milă de cei suferinzi. Regulile în beneficiul fiecărui membru și al grupului sunt cu atât mai importante în lucru cu persoane vulnerabile, pentru că oferă un spațiu controlat, și un sentiment de siguranță. Un alt exemplu ar fi accepatarea micilor transgresii. Pentru oameni care au experimentat încălcarea flagranta (inumană) a limitelor de bine și rău, este esențial să promovăm și să respectam binele și răul. Și să nu intrăm în discuții filozofice de genul, «cine poate fi sigur de ce e bine și ce e rău în zilele noastre?» sau «totul e relativ!». Atât cât ați trăit și ați simțit pe pielea voastră, ce e bine, e bine, și dacă se dovedește că nu e, minunat, atunci schimbi reperele într-o clipă și mergi mai departe.

Prin prezentarea mea am încercat să arăt că lucrurile sunt mult mai simple decât ni le imaginăm. Concentrându-ne pe ce știm deja, știm foarte multe lucruri; știm ce e bine, ce funcționează, ce ne place să facem. Toate astea fac o bază solidă de pornire, și dacă e combinată cu o dorință de a face bine și cu încrederea că o să iasă bine, asta este rețeta succesului.”

Heba Safey Eldeen, Egipt, Misr International University Architecture & Children Egypt: „Proiectul fericirii: o caravană pentru refugiați și copiii defavorizați în Egipt” („The Happiness Project: A Caravan for Refugees and Underprivileged Children in Egypt”)

Cea de-a șasea prezentare și ultima a venit din Egipt de la Heba Safey Eldeen, co-director al Programului de lucru al UIA – Arhitectura și Copiii. Heba a prezentat situația solicitanților de azil în Egipt, peste 270 000 din 65 de țări, conform ONU. Apoi a continuat cu prezentarea proiectului fericirii care și-a propus să aducă împreună copiii refugiați sirieni și pe cei egipteni de 9-15 ani prin intermediului patrimoniului construit și al activităților îndrumate de arhitecți, istorici, istorici de artă, artiști și organizații comunitare. Într-o prezenatre dinamică, cu o multitudine de exemple, Heba a încheiat cu un curs personal care a invitat studenții la arhitectură să exploreze situațiile diverse în care trăiesc cei neprivilegiați sau săracii urbani din jurul capitalei egiptene, iar în final trebuie să propună un loc de joacă care să ajute copiii prin educație și joacă.

Atelierul online s-a încheiat cu o sesiune de întrebări din public și cu menționarea următorului Congres Mondial UIA din Copenhaga, Danemarca, ce va avea loc între 2 și 6 iulie 2023. De asemenea, Heba a explicat despre apelul trimis tuturor partenerilor de UIA Architecture & Children Work Program despre tratamentul copiilor în războiul aflat în desfășurare. Citiți mesajul aici.

UIA Architecture & Children este unul dintre grupurile de lucru ale Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor. Acesta reuneşte reprezentanţi ai arhitecţilor din întreaga lume implicaţi în proiecte dedicate educaţiei de arhitectură şi mediu construit pentru copii, având ca scop promovarea acestui domeniu şi schimbul de bune practici.

Uniunea Internațională a Arhitecților (UIA) este o organizație non-guvernamentală, o federație mondială a asociațiilor naționale de arhitecți. Scopul UIA este de a uni arhitecții lumii, fără nicio formă de discriminare. Din cele 27 de delegații prezente la adunarea fondatoare din Lausanne, Elveția, în 1948, UIA a crescut pentru a cuprinde organizațiile profesionale cheie ale arhitecților din 124 de țări și teritorii, iar acum reprezintă, prin intermediul acestor organizații, aproape 1 300 000 arhitecți din întreaga lume.