Text: arh. Cristina Dumitrescu
Editor: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Cristina Dumitrescu, arh. Andreea Gavriliu, arh. Diana Stancu (Jinaru), arh. Viorica Popescu, părinții copiilor participanți, https://www.archdaily.com/286223/superkilen-topotek-1-big-architects-superflex, https://www.archdaily.com/641589/skate-park-de-la-mar-bella-scob-sergi-arenas/557a5870e58ecedce50001fe-skate-park-de-la-mar-bella-scob-sergi-arenas-photo, https://www.healthproductsforyou.com/p-the-upright-upwalker.html, https://archive.curbed.com/2019/8/28/20835301/universal-streets-accessible-street-design, https://www.theguardian.com/travel/2015/mar/04/jakob-fenger-copenhagen-superflex-superkilen-norrebro
Timp de citire: 4 minute
Pe 18 septembrie 2021, în cadrul celei de-a 16-a ediții a evenimentului urban Street Delivery 2021, Asociația De-a Arhitectura a invitat copiii să se deplaseze conștient pe trotuarele oraşului cu un obiect pe roți (troller, scaun cu rotile, cărucior, etc.) și să înregistreze obstacolele întâlnite în drumul lor. Atelierul „Cursa cu obstacole și impulsuri” a adunat 8 exploratori cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani care, după ce au luat la pas străduțele din zona „0” a orașului, cu harta în față, au povestit despre schimbările pe care le-ar aduce ei pentru a face orașul accesibil pentru toți și toate. Cei mici le-au avut alături de ei în această călătorie pe arhitectele îndrumătoare Cristina Dumitrescu, Andreea Gavriliu, Diana Stancu (Jinaru) și Viorica Popescu.
Activitatea a făcut parte din atelierele „UrbanUp! Mediu construit pentru liceeni” desfășurate în anul 2017 sub egida programului „Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun” și ulterior a fost adaptată de arh. Ioana Aldea și arh. Cristina Dumitrescu pentru provocările #DeaArhitecturaAcasa. Voi ce credeți, e loc pentru noi toți pe trotuar? Vă invităm în povestea spusă de Cristina să descoperiți răspunsul la această întrebare și, implicit, mini-radiografia spațiului urban făcută de cei mici.
Sâmbătă, în cadrul Street Delivery 2021, am invitat copiii veniți în curtea Casei Mincu de pe strada Arthur Verona din București la un exercițiu simplu: aveau de parcurs un traseu indicat de noi și de notat pe harta acestuia tot ce îi oprește în loc sau le schimbă ritmul de mers. Cu un singur element surpriză: au primit câte un cărucior de tras sau împins, în care i-am rugat să își imagineze că duc la plimbare pe cineva drag, ales de ei.
Exercițiul propus urmărea să le deschidă ochii asupra altor utilizatori ai orașului, aceia care se deplasează cu roți (și anume nu cele de agrement): fie frați mai mici care încă nu au învățat să meargă (și cei care îi împing), fie bunici care transportă un coș de cumpărături, fie prieteni care se deplasează cu ajutorul unui scaun rulant. Oare cum parcurg aceștia trotuarele pe care noi reușim în general să ne strecurăm? Pentru ei e la fel de distractiv să mergi pe roți cum ni se pare nouă, de exemplu, să sărim peste borduri cu skateboard-ul, cu mare viteză?
Cu căruciorul luat în primire de la start și cu prietenii imaginari instalați (mulți căței și pisoi călători!) copiii au pornit pe traseul nostru, care s-a dovedit a fi o adevărată plimbare cu obstacole. Când s-au întors să ne povestească ce au întâlnit pe drum, participanții erau puțin cam… șifonați. Ori pentru că nu au avut loc pe trotuarul înghesuit de mașini sau de stâlpi, ori pentru că nimănui nu-i place să fie zgâlțâit peste bordurile prea înalte, sau pentru că zgomotul roților care se tot împiedică de pavajul denivelat e deranjant pentru oricine, dar mai ales din cauza mizeriei. Gunoi, gunoi, au notat toți copiii, descriindu-l cu amănunte… Și vizuale, și olfactive. Chiar și iedera, pe care au observat-o cu toții, frumoasă pe clădiri sau garduri, nu e însă la fel de prietenoasă atunci când invadează tot trotuarul și tu trebuie să îți conduci prietenul din cărucior peste tulpinile încâlcite…
Colegele noastre, Diana și Andreea, îi așteptau pe copii în două puncte cheie ale traseului pentru a-i încuraja să parcurgă și etapele următoare ale cursei cu aceeași atenție și deschidere către tot ce merită a fi văzut. Tot cu ochii pe sus, chiar și ele s-au lăsat fermecate de clădirile de pe strada Dionisie Lupu, Eremia Grigorescu și Intrarea Armașului, și le-au prins în câteva schițe minunate.
Și iată că nu doar obstacole au întâlnit copiii, ci și lucruri plăcute: au remarcat clădirile renovate și detaliile speciale ale acestora – iar aici e momentul să mulțumim și părinților care i-au însoțit, i-au susținut și au notat observațiile celor mici! Una peste alta, strecurându-te printre pavele sărite și zgomotoase, mașini, stâlpi și cutii pe trotuar, borduri prea înalte, când ajungi pe o stradă cu totul frumoasă și liniștită ca Armașului, cu aer de poveste (aici sălășuiesc și niște dragoni în felinare!), nu ai cum decât să te bucuri că ai ieșit la plimbare în oraș!
Picturile murale (eram în zona emblemă a Street Delivery București) i-au cucerit pe toți, la fel și ocazia de a-l vedea pe artist chiar în timpul lucrului. Și multele mirosuri venite dinspre terasele zonei au fost impulsuri care îi cam chemau să se oprească…
Întorși în curtea casei, cu hărțile completate, copiii ne-au explicat tot ce au văzut, iar noi am transcris și așezat pe harta mare notițele, în locurile indicate de ei. Și deși traseul nostru făcea parte dintr-o zonă „fericită” a orașului, din punctul de vedere al circulației pietonale și al spațiilor publice, observațiile au fost foarte numeroase!
Ne-au făcut să ne gândim la cum ar fi arătat oare radiografia locului făcută de copii în alte cartiere, unde nu reușești să îți faci loc să te plimbi nici singur, darămite însoțit de prietenul din cărucior! Dintre cartierele numeroase în care s-a desfășurat anul acesta Street Delivery noi am ales zona „0” nu doar din considerente de notorietate, ci și pentru că era situată la intersecția celorlalte. Însă ne-ar bucura ca fiecare copil să își exploreze zona în care locuiește în același fel ca la atelier și, de ce nu, să se implice în rezolvarea unor lucruri trimițând observațiile strânse către autoritatea locală. Ar deveni oare o experiență și mai „tare”?
Cel mai fin observator s-a dovedit a fi Mircea, de 14 ani, care a parcurs traseul singur și s-a oprit de exact 30 de ori (cam o dată pe minut parcurs!) pentru a scrie ce i-a atras privirea și l-a ținut în loc. Câți dintre noi ne uităm așa de atenți la străzile pe care circulăm, oare?
La final, le-am propus să joace un rol. Să își închipuie că sunt chiar ei, pentru o zi, Primari. Astfel, fie intrați în rol, fie rămânând doar copii-locuitori ai orașului lor, participanții au propus și câteva soluții. De la evidenta nevoie de curățenie sau de renovare a clădirilor, la selecția desenelor de pe ziduri (urmăriți în clip definiția vandalizării ????), la mai multe parcuri și tipuri de transport – chiar gândite pe categorii de vârstă. Câte idei, criterii și ce puncte de vedere au locuitorii mai mici ai orașului!
Activitatea „Cursa cu obstacole și impulsuri” a fost selectată de către organizatorii Street Delivery în urma unui concurs de proiecte care a avut loc în luna iunie 2021. Mulțumim pe această cale organizatorilor Street Delivery 2021 și Ordinului Arhitecților din România pentru „leapșa” primită.