Text: arh. Andreea Laura Micșa
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: prof. înv. primar Ramona Borcovici, dr. arh. Brîndușa Havași, arh. Andreea Laura Micșa
Timp de citire: 6 minute
Vă mai aduceți aminte de povestea Orașului plutitor creat de elevii clasei V-a B de la Școala Gimnazială „Herăstrău” din București, pe care v-am prezentat-o pe larg în luna iunie 2021? Astăzi revenim cu o nouă poveste, a Orașului Verdexia – un centru urban vesel, înconjurat de natură, imaginat de elevii clasei a IV-a B de la Școala Gimnazială Nr. 25 din Timișoara, înscriși în programul „De-a arhitectura în orașul meu”. În perioada aprilie-iunie 2021 elevii, sub îndrumarea arh. Andreea Laura Micșa și a prof. înv. primar Ramona Borcovici, au pornit într-o călătorie plină de descoperiri, creativitate și inovație în construirea orașului lor.
Vă invităm alături de noi să descoperiți situl arheologic cu dinozauri, zgârie-norii cu birouri de dezvoltare IT, fermele de legume și animale, dar și multe alte lucruri minunate izvorâte din imaginația micilor visători.
Articolul face parte din seria „Noi facem orașele”, un demers care, sperăm noi, pe lângă faptul că o să vă facă părtași la lumea plină de fantezie a celor mici, dar ancorată în pragmatism și normalitate, o să vă inspire și o să vă îndemne să vă creați orașele în care vă doriți să trăiți.
Vacanța de Paște prelungită din cauza pandemiei s-a încheiat, iar prima lecție De-a arhitectura de după vacanță are loc din nou în clasă, cu toți prezenți față-în-față. Ce bucurie și ce multe emoții că ne putem în sfârșit revedea!
Chiar înainte de vacanță, pe 1 aprilie 2021, am stabilit împreună, dar online, cadrul natural în care se va amplasa și regulile de construire pentru orașul nostru. Elevii clasei a IV-a B au avut ca temă de gândire, în vacanță, găsirea unui nume potrivit pentru orașul lor. Au fost foarte multe variante și am făcut împreună o selecție cu nume preferate, iar în final am ales prin vot: Verdexia. Cele mai multe dintre numele selectate aveau legătură cu verdele cadrului natural în care urma să construim orașul: Verdenia, Verdira, Greenyapolis etc.
Cadrul natural imaginat de copii și discutat în ultima lecție online dinainte de vacanță a fost unul deosebit. Orașul urma să fie amplasat într-o zonă cu climă caldă, pe malul mării, lângă o deltă cu vegetație luxuriantă și exotică – păduri dese și plante de apă și multe flori, dar și cu faună bogată, în special alcătuită din păsări precum egretele, cocostârcii, berzele, pescărușii, dar și papagalii multicolori. În ceea ce privește trecutul, orașul se afla într-un loc cu istorie bogată și interesantă: de curând, în acea zonă se descoperise un sit arheologic, unde au fost scoase la iveală chiar și schelete de dinozauri.
Deși nu am reușit să parcurgem în întregime capitolul despre sustenabilitate, ale cărui concepte și informații le-am concentrat într-o singură lecție, am încercat să le integrăm ușor în lecțiile despre oraș și în cele de pregătire a atelierului, pe lângă cele descoperite la alte materii, precum geografie și cunoașterea mediului. În general, copiii sunt deja din ce în ce mai atenți la informațiile despre mediul înconjurător și despre nevoia de protejare a naturii, iar alegerile lor, atunci când li se dă ocazia, sunt în direcția bună: sunt sensibil orientați spre ocrotirea mediului natural și spre folosirea tehnologiilor verzi.
In cazul orașului Verdexia, locuitorii foloseau energie electrică provenită din valorificarea energiei valurilor și a soarelui, fiind totodată preocupați de conservarea ecosistemelor și habitatelor naturale pentru a asigura o dezvoltare durabilă, în simbioză directă cu natura. Astfel, în ceea ce privește funcționarea orașului, deciziile au reflectat grija pentru flora și fauna sălbatică – în mod deosebit pentru speciile de păsări și mamifere din zona de deltă, prin folosirea materialelor naturale de construcție și stabilirea unor reguli de construire care să țină cont și de fauna sălbatică.
Regulile stabilite au fost: regim mediu de înălțime – la nivelul coroanei copacilor, cu excepția unei clădiri emblemă pentru oraș, clădiri amplasate în așa fel încât să fie loc pentru grădini și zone verzi amenajate, acoperișuri înierbate sau plantate cu flori specifice locului. Având în vedere toate acestea, desigur că meseriile locuitorilor orașului Verdexia erau foarte diverse: salvamari, medici veterinari, arheologi, biologi, agricultori, sportivi, dar și specialiști IT, ingineri, medici, polițiști, pompieri, bibliotecari și profesori.
Lecțiile de pregătire a atelierului au avut un rol foarte important pentru construirea în imaginație a orașului, cu toate detaliile necesare, iar discuțiile generate au fost roditoare, ducând pas cu pas la o imagine tot mai limpede și completă a ceea ce urma să construim. S-a început cu desenarea cadrului natural și stabilirea așezării orașului pe teren, de aici luând naștere multe idei interesante.
Mai întâi, am stabilit linia țărmului mării, apoi a apărut râul – elementul natural dominant al locului, râu care se ramifica în brațe tot mai largi pe măsură ce se apropia de vărsarea în mare, formând delta. Am adunat și câteva imagini potrivite pentru a înțelege mai bine specificul zonelor de deltă și modul în care localitățile se adaptează la cadrul natural înconjurător – localități de la malul mării și chiar din Delta Dunării.
La următoarea oră de atelier am hotărât împreună ce dotări sau clădiri publice importante va avea orașul: un far, o școală, o clinică veterinară, un centru IT, un teren de fotbal, o secție de poliție și pompieri, un spital, o fermă, situl arheologic, o bibliotecă. Locuitorii au ales să aibă căsuțe cu magazine și ateliere la parter, un parc și un mic port. Toate clădirile au fost apoi așezate schematic pe harta orașului, folosind coli de hârtie colorată.
Au urmat discuții legate de traseul străzilor precum și despre mijloacele de transport potrivite într-o astfel de zonă. Locuitorii orașului Verdexia se deplasau pe apă cu vaporașe, plute și bărci, iar pe uscat cu mașini electrice, autobuze sau biciclete. Astfel, prin centrul orașului s-a conturat un canal navigabil care se vărsa în râu, iar la malul mării a fost planificată o promenadă largă, cu ponton și un mic port pentru bărcuțe și vaporașe.
După ce fiecare și-a ales ce urma să construiască, am putut începe lucrul la machetă: mai întâi individual, apoi în grupuri mici de 2 sau 3 copii pentru clădirile publice mai mari și pentru construirea sitului și trasarea străzilor. A fost nevoie să ne reamintim despre reducerea la scară, folosind drept măsură omulețul LEGO, noțiuni descoperite în urmă cu un an, în clasa a III-a.
După ce clădirile au fost finalizate am făcut o probă, așezându-le pe toate pe macheta sitului pentru a vedea ce mai era de făcut și cum arăta orașul în acea etapă. Am continuat apoi cu detalierea cadrului natural, a vegetației și a elementelor de ambient, a mijloacelor de transport și a mobilierului urban, pentru a crea o atmosferă cât mai apropiată de cea imaginată în lecțiile de pregătire a atelierului și a da viață orașului.
A sosit și ziua prezentării machetei în fața colegilor de școală și a coordonatorului local Brîndușa Havași, o zi pe care am simțit-o, atât eu și Ramona, cât mai ales copiii, ca pe o zi de serbare, cu emoții, dar și cu multă bucurie și mândrie pentru reușita lor. Colegii de școală au pus întrebări, au privit curioși macheta, au citit cu interes numele orașului, i-au felicitat pentru munca lor, în timp ce recunoștința, entuziasmul și bucuria umpleau holul spațios al intrării în școală, unde a avut loc prezentarea.
Bucuria cu care copiii au imaginat toate aceste elemente ca premisă pentru construirea orașului lor s-a simțit pe tot parcursul săptămânilor de atelier, în modul în care au lucrat la macheta orașului și, mai ales, atunci când macheta a fost gata pentru a spune povestea orașului Verdexia: cu emoția bucuriei împărtășite.
Această bucurie a lor și atenția concentrată cu care au lucrat m-a motivat și pe mine, ca îndrumător, și mi-a dat încredere că procesul acesta de creație a fost unul reușit, indiferent de rezultatul final. Am încercat, la fiecare atelier, să îi încurajez atunci când se poticneau sau își pierdeau puțin din încrederea că vor reuși, iar la final, la prezentarea orașului Verdexia, am simțit cu toții pe deplin acea bucurie specifică jocului și copilăriei, bucuria de a fi jucat un joc minunat, care nu ai mai vrea să se termine.
Mulțumim elevilor creativi din clasa a IV-a B de la Școala Gimnazială Nr. 25 din Timișoara, profesorului Ramona Borcovici, arhitectului îndrumător Andreea Laura Micșa și coordonatorului local dr. arh. Brîndușa Havași pentru munca lor și pentru povestea orașului Verdexia.