Text: elevii clasei a V-a B de la Școala Gimnazială „Herăstrău” București
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu, arh. Mina Sava
Fotografii: arh. Elena Daniela Lazăr, arh. Mina Sava
Timp de citire: 9 minute
Pe elevii clasei a V-a B de la Școala Gimanizială „Herăstrău” din București i-am cunoscut încă din anul II de școală. Creativi, curioși și isteți, odată ce au descoperit lumea mediului construit la opționalul De-a arhitectura, cei mici au continuat să sape, să aprofundeze și să imagineze. Îndrumați de arh. Elena Daniela Lazăr și prof. de limba română Elisa Alexe, copiii au parcus în anul școlar 2020-2021 programul „De-a arhitectura în orașul meu”. La final de an școlar, în iunie, am avut bucuria să participăm și noi la prezentarea proiectului lor conturat în lunile care s-au scurs.
Vă invităm să citiți în continuare, cu atenție, povestea orașului plutitor creat de ei, un proiect care le-a dat de gândit, de cercetat internetul și de bricolat în perioada școlii online. Cu această ocazie lansăm și seria de articole „Noi facem orașele”, un demers care, sperăm noi, pe lângă faptul că o să vă facă părtași la lumea plină de fantezie a celor mici, dar ancorată în pragmatism și normalitate, o să vă inspire și o să vă îndemne să vă creați orașele în care vă doriți să trăiți.
La școală și pe canalele media se vorbește tot mai mult despre protecția mediului, încălzire globală, sustenabilitate. Toată lumea este preocupată să redea mediului natural sănătatea pentru a putea susține viața. Dar oamenii sunt tot mai mulți, au nevoi și pretenții de confort din ce în ce mai mari, consumă resurse din ce în ce mai multe, iar consecințele se văd: planeta noastră devine tot mai poluată pe zi ce trece.
Putem noi să împiedicăm acest proces? Uneori ne gândim că suntem prea mici și nu avem forța necesară. Dar nu este adevărat. Putem! Avem un proiect, „Orașul plutitor”, care dovedește faptul că ne putem salva planeta, folosindu-ne de apă.
Acest proiect este conceput pentru tinerii IT-iști români care au nevoie de un loc liniștit, în care să poată lucra în pace și în care să stea cu familia, în țara lor. Orașul va fi construit pe apele teritoriale române, în Marea Neagră. Va beneficia de cele mai grozave invenții (brevetate) românești, de la desalinizarea apei, la mașinile care merg cu apă, chiar sărată, la incineratoarele de gunoi și îngrășămintele din deșeuri magnetice și multe altele, la fel de valoroase.
Ideea ne-a venit dintr-o discuție legată de invenția domnului inginer Gheorghe Boureanu, brevetată în 2003: mașina care circulă având drept combustibil APA. Și ne-am întrebat de ce nu se aplică această invenție? De ce nu s-au adaptat toate mașinile din România, din lume, la acest combustibil? Și am aflat că secolul trecut a fost secolul combustibililor fosili, care au generat un tip de economie bazată pe petrol, dar că secolul acesta va fi al apei, care va genera o economie globală în care APA va fi elementul central. Uite așa, am ales și noi să facem o machetă pentru un oraș plutitor. Pe apă, bineînțeles!
Am făcut o documentare serioasă, pe internet, că doar am învățat de acasă, și am aflat multe lucruri interesante pe care vi le împărtășim.
Planeta noastră este acoperită de uscat în proporție de aproximativ 29%, restul este apă. Dar apele continuă să crească pentru că se topesc ghețarii. Majoritatea celor mai mari orașe ale lumii sunt situate în zone de coastă și sunt vulnerabile. Odată cu creșterea nivelului mării și a condițiilor meteo extreme, numărul de inundații se va mări neașteptat de repede. În 2013, dezastrele naturale au strămutat mai mulți oameni decât războiul.
O soluție eficientă ar fi să ne folosim de apă, extinzând orașele de pe uscat pe apă. Pe apă, casele plutitoare, fermele, drumurile și parcurile se vor adapta automat la creșterea nivelului apei în timpul unei inundații sau furtuni. Apa poate fi un loc de joacă pentru inovație. Pe uscat, inovația este adesea constrânsă de infrastructură, rețelele de utilități și legislația existentă. Dar pe apă, inovația nu are limite, apa fiind în același timp mai competitivă decat combustibilii fosili.
Chiar dacă proiectul pare prea avansat pentru tehnologiile actuale, să știți că nu este așa. Tehnologiile și inovațiile necesare au fost deja dezvoltate și aplicate cu succes. Principala provocare este de a le aduce pe toate împreună și de a le aplica pe scară largă. Au existat mai multe proiecte diferite ale orașelor plutitoare de-a lungul anilor, dar nu s-a construit încă unul. De ce? Costurile sunt încă foarte mari.
Ce este și cum funcționează Orașul plutitor?
Orașul va fi compus din mai multe platforme conectate între ele și ancorate de fundul mării. Platformele au fost gândite ca în caz de pericol, datorat fenomenelor naturale, să poată să se desprindă din ansamblu și să plutească independent, având un sistem de elice subacvatice care ar controla mișcarea.
Platformele vor avea forme și dimensiuni diferite, în funcție de rolul lor funcțional în oraș. Vor fi 4 platforme mari de formă hexagonală, replica fagurelui de miere al albinelor, și mai multe platforme mai mici, de formă triunghiulară, cu colțurile rotunjite. Dimensiunile laturilor și suprafața: măsurăm, ridicăm la scară, aplicăm formula suprafeței hexagonului.
Cum se desenează un hexagon? Stabilesc cât de mare vreau să fie latura hexagonului. Leg o ață de un creion și măsor lungimea stabilită. În punctul acesta bag un ac și am făcut un compas, cu care trasez un cerc. Toate laturile hexagonului au vârful pe cerc. Îmi aleg un punct pe cerc și înfig acolo acul. Trasez arcuri de cerc până intersectez cercul desenat anterior și astfel obțin 2 poziții a câte 2 vârfuri de hexagon. Merg în aceste vârfuri și repet operația și mai obțin încă două vârfuri. Merg în aceste vârfuri și trasez ultimele vârfuri ale hexagonului. Unesc vârfurile și gata!
Platformele mari vor fi mobilate cu locuințe de tipul blocurilor mici cu 2-3 etaje (pentru a minimaliza daunele create de fenomenele meteorologice), amplasate pe 5 laturi ale hexagonului. Pe a șasea latură fiecare hexagon va avea o clădire de interes comun – școală, spital, centru cultural, centru comercial. Câte apartamente sunt pe fiecare platformă? Câți locuitori are fiecare platformă, dar în total? (considerăm că fiecare bloc mic are câte 6 apartamente de câte 3 camere în care pot locui familii de 2-3 persoane, iar blocurile mari au câte 8 apartamente: bloculețele mici au câte 3 apartamente de 2 camere și casele individuale sunt pentru câte o familie). Cel mai bun la mate face socoteala!
Platformele mici, triunghiulare, vor găzdui: sediul poliției, al pompierilor și centrul meteorologic, ansambluri de locuințe individuale, parcul Aventura, zonele cultivate. Primăria se va amplasa în centrul compoziției pe o platformă pătrată. Amsamblul clădirilor care adăpostesc toată activitatea administrativă și comunitară a orașului are cea mai mare înălțime și este compusă din 6 corpuri de clădire colorate în culorile ROGVAIVULUI. Orașul a fost proiectat în anul pandemiei așa că „Totul va fi bine!”.
Pentru a menține așezările pe linia de plutire, platformele vor fi construite ca niște structuri mari, tip ponton, asemeni navelor (cargo) care transportă containere cu marfă. Platformele se vor construi în totalitate pe uscat și vor avea „în apă” o înălțime de circa 3 etaje. Acest spațiu nu se va irosi. Se vor amplasa aici parcările pentru biciclete, scutere și mașini, echipamentele pentru desalinizarea apei pentru producerea apei potabile, echipamentele pentru canalizarea apei uzate și tratarea acesteia înainte de eliberarea ei în mare, echipamentele de distrugere a gunoaielor menajere și a nămolului de canalizare, prin piroliză, echipamentele de conservare a energiei electrice produsă de panourile fotovoltaice, adăpostul de apărare a populației, iar în zona centrală acvacultură. Fiecare platformă va putea funcționa și independent, în caz de calamitate naturală. Asta este o idee minunată!
La limita exterioară platformele vor avea arterele de circulație, pe care vor circula atât mașinile care folosesc drept combustibil apa, cât și scuterele și trotinetele electrice. În locuri bine stabilite se vor amplasa lifturile pentru accesul în parcaje. Locurile vor fi marcate corespunzător pentru a fi ușor recunoscute. Mașinile se vor așeza pe un lift, vor fi preluate automat și conduse către un loc de parcare liber. Proprietarul mașinii va primi un cod prin SMS cu locul în care a fost amplasată aceasta. Când vreau să plec cu mașina, alătur codul primit unui cadran și sistemul îmi va aduce automat mașina la intrarea în parcaj. La fel se va proceda și în cazul celorlalte vehicule.
Câteva cuvinte despre motorul care funcționează cu apă, inventat de dl. ing. Gh. Boureanu. Ideea acestui motor s-a concretizat în anul 1989. Are la bază descompunerea apei în oxigen și hidrogen, cele două elemente chimice din care este făcută apa. Mașina merge cu o viteză de 140km/oră – deci este un motor puternic și, practic, folosește drept combustibil orice este lichid – apă, oțet, alcool, apă sărată. Un lucru interesant: dl. ing. Boureanu trăiește în Bacău, are 5 copii, toți absolvenți de studii superioare, care lucrează în străinătate și care susțin financiar invențiile tatălui lor.
Vor fi și mijloace de transport în comun, de asemenea, nepoluante, care vor acoperi toate zonele orașului. Vă întrebați cum vor funcționa pompierii, poliția sau salvarea? Ei bine, nu numai auto, dar și pe apă, cu ambarcațiuni cu motoare nepoluante și prin aer. Spitalul și sediul poliției, dar și primăria, au și heliport. Și pentru că am adus vorba de transportul prin aer, va exista un delivery cu drone. Nu este ceva nemaivăzut, deja funcționează în Arabia Saudită.
Dar să știți, polițiștii vor avea un centru de comandă dotat cu tehnologii de ultimă oră – ar fi păcat să nu se folosească priceperea IT-iștilor: ambarcațiuni de mare viteză pentru intervenții și drone pentru supraveghere. Aceste drone vor transmite date și la centrul meteorologic. Drone de înaltă tehnologie sunt astăzi proiectate și produse la Cluj-Napoca.
Despre clădiri vă vom spune că sunt tipizate pentru a reuși să facem pe uscat o mică industrie rentabilă care să producă subansamblurile clădirilor (pereți, planșee, tâmplărie). Dar, ne-am gândit că aceste clădiri vor putea fi realizate și cu un sistem de printare adecvat. Nici această tehnologie nu este nouă, s-a mai folosit.
Toate blocurile vor fi îmbrăcate în panouri fotovoltaice – obținem curent electric de la soare, care va fi înmagazinat în bateriile amplasate în subsolul platformelor. Vom pune și turbine eoliene pe clădiri pentru pentru a converti vântul în energie și pentru a alimenta sistemele de răcire a aerului din spațiile interioare. Toată apa care va ajunge pe acoperișuri și pe zonele circulabile va fi colectată la sistemul de canalizare, unde va fi tratată înainte de a fi eliberată în mare.
Lumina soarelui, lumina naturală, va fi folosită pentru a oferi lumină și căldură sistemelor de ferme interioare, care ar servi drept principalele surse de hrană ale comunității. În centrul de greutate al platformelor se vor amenaja sere, iar sub platforme se vor construi adevărate ferme de fructe de mare și alge.
Apa potabilă se va obține folosind o invenție a inventatorului Henri Coandă din 10 ianuarie 1954. Știm că a ales să trăiască în Franța, dar este un om de știință român, cunoscut mai ales pentru primul avion cu reacție care a zburat în anul 1960.
Să revenim la desalinizare! Sistemul ar avea o conductă cu aer care s-ar încălzi la soare, până la 500ºC, care amestecat cu o cantitate mare de apă de mare ar vaporiza-o. Prin vaporizare, apa de mare s-ar descompune în apă dulce și saramură. Apa dulce ar fi colectată în rezervoare și purificată microbiologic pentru a deveni potabilă. Această invenție este perfectibilă, dar „stă ascunsă” în arhiva muzeului Aviației. Sistemul este ecologic pentru că nu produce gaze cu efect de seră.
Vedem tot mai des reportaje despre munții de gunoaie care ne-au invadat țara, atât gunoaie produse de noi, cât și de cei din lumea civilizată. Am putea să le transformăm în energie și îngrășământ cu ajutorul cazanului Hornet. Inventatorul Iulian Hornet a realizat primul în lume tot sistemul de ardere prin piroliză al gunoaielor. Ce este piroliza? Un proces de ardere care are loc la o temperatură foarte înaltă. Ei bine, la această temperatură arderea se face complet și fără fum. De fapt, în procesul de ardere tradițională a gunoaielor fumul este poluatorul. Știm că plasticele arse dau un fum care este cancerigen. Foarte periculos! După ardere, din cazanul domnului Hornet rezultă un fel de cenușă care este foarte bună de folosit ca îngrășământ și pentru energie electrică, bineînțeles.
Și pentru că veni vorba de îngrășământ: inventatorul academician român, Davidoni, ne pune la dispoziție niște granule magnetice care sporesc recoltele cu producții chiar și de 4 ori mai mari și totul este ecologic. Cu 10 kg de granule se îmbunătățesc performanțele unui hectar de pământ agricol pentru 7 ani. Nu este minunat?
Și, încă un lucru remarcabil! Există pe piața românească o vopsea pentru construcții care se poate folosi atât la interior, cât și la exterior, care are nanoparticule care împiedică acumularea de căldură. Este o invenție românească a firmei Policolor. Sperăm că v-am convins să veniți, să locuiți împreună cu noi în „Orașul plutitor!”
Mulțumim minunaților elevi din clasa a V-a B ai Școlii Gimnaziale „Herăstrău” din București, doamnei profesoare Elisa Alexe, arhitectului îndrumător Elena Daniela Lazăr și doamnei directoare Adriana Nicolae, care a parcurs alături de acești elevi, încă din clasa a II-a, programul De-a arhitectura.