Vă povesteam luna trecută despre elevii clasei a VII-a a Liceului Teologic Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara, înscriși în programul „De-a arhitectura în școala mea”, și despre modul în care a decurs proiectul propus de ei, „My school can be cool”, dar mai ales despre cum s-au readaptat din mers și au continuat activitățile de la distanță, odată cu închiderea școlilor.
Întâlnirile online merg mai departe, iar echipa de proiect a continuat cu analiza contextului școlii în vederea detalierii propunerilor de adaptare a școlii la nevoile elevilor, sub îndrumarea arh. Dragoș Mircea, a dirigintei Veronica Bakoș și cu susținerea coordonatorului local arh. drd. Brîndușa Havași.
Proiectul „My school can be cool” nu ar fi fost posibil fără finanțarea primită de la Fundația Alber în cadrul concursului anual de Proiecte educaționale strategice.
Brîndușa și designer-ul Corina Petre ne spun în cele ce urmează o poveste despre entuziasm, perseverență și readaptare într-un moment plin de schimbări.
Provocările unei bune finalizări a proiectului „My school can be cool” sunt impuse de faptul că liceul ocupă o clădire de patrimoniu de referință a stilului Art Nouveau, proiectată de arhitectul Lászó Székely în 1907, dar și de noile restricții cauzate de migrarea activităților școlare în zona online și suspendarea totală a activităților directe cu copiii.
Din 27 martie, când au început întâlnirile online, și până în 21 mai, echipa de proiect a avut deja unsprezece întâlniri de analiză, propuneri și discuții. Atât îndrumătorii, dar mai ales elevii, s-au reorientat rapid și au stabilit un nou canal de comunicare pe un grup de WhatsApp, iar toate lecțiile s-au ținut „live” pe canalul Zoom. Lecțiile au continuat chiar și în perioada vacanței de primăvară, iar elevii au participat cu entuziasm și cu o mulțime de idei. Puteți urmări povestea primelor lecții online în articolul publicat în aprilie aici.
În luna mai, toți erau deja obișnuiți cu acest mod de comunicare și interacțiune, așa că au continuat analiza ansamblului școlii. Împărțiți în cinci echipe – istoricii și geografii urbani, arhitecții, urbaniștii și utilizatorii, elevii s-au documentat pe aceste subiecte și împreună cu îndrumătorii au ajuns la o concluzie: „Specificul locului este determinat atât de arhitectura și stilul clădirilor, dar și de geografia și istoria orașului, de alcătuirea și funcționarea unui spațiu cât și de felul în care oamenii utilizează spațiul interior și exterior”.
La cea de-a opta întâlnire din 5 mai au continuat investigarea cu privire la specificul locului, vorbind despre istoria orașului Timișoara și poziționarea geografică a acestuia. S-a analizat specificul geografic al locului, influența reliefului – câmpia Timișoarei – și a cursului de apă învecinat – râul Bega, dar și influența climei și a succesiunii anotimpurilor asupra clădirilor. Unghiul sub care lumina soarelui cade pe clădiri, variația acestui unghi între răsărit, prânz și asfințit, cât și între iarnă și vară, influențează atmosfera spațiilor interioare și exterioare și umbrele clădirilor purtate pe pământ. Parcursul solar zilnic, de la est către vest, luminează anumite fațade ale clădirii, în timp ce altele rămân mai mereu umbrite.
La următoarea lecție, echipa arhitecților a prezentat specificul arhitectural al clădirii și a răspuns la întrebările legate de stilul Art Nouveau în lume și în Timișoara. S-a făcut o mică trecere în revistă a vieții și activității celui mai de seamă arhitect al Timișoarei de la începutul secolului XX – Lászó Székely – cel care a creat palatele din Cetate, din Piața Victoriei și cele mai de seamă construcții din perioada interbelică ale Timișoarei.
A urmat, tot online discuția despre influența arhitecturii asupra specificului locului, despre atmosfera unei clădiri și toate elementele care o creează: lumină, culoare, mobilier, materiale și texturi, acustică, ritmul și simetria fațadelor, proporția și complementaritatea spațiilor construite în comparație cu cele libere, vegetația înconjurătoare, prezența umană și comunitatea.
Mai departe, echipa urbaniștilor a descris atmosfera străzilor din jurul școlii, dar și din interiorul școlii, și au povestit despre funcțiunile inițiale ale clădirilor și ce alte funcțiuni au adăpostit de-a lungul timpului.
Clădirea școlii a fost proiectată încă de la început cu funcțiunea de liceu teologic înființat de Ordinul Piarist – un ordin călugăresc romano-catolic a cărui misiune era educarea tineretului – și, deși pe parcursul anilor a avut și alte folosințe, se poate observa cum, spre deosebire de alte școli din oraș, clădirile ansamblului sunt dispuse pe conturul terenului și formează o incintă închisă în jurul curții, asemeni unei mănăstiri.
Elevii din echipa urbaniștilor au analizat dacă spațiile școlii sunt accesibile persoanelor cu dizabilități, dacă un elev nou se poate orienta cu ușurință în școală și dacă în apropiere există stații de transport în comun. Au observat că în curtea școlii lipsește un teren de sport, că nu există un laborator de chimie adecvat și că unele holuri, dar și curtea interioară, atunci când sunt activități sportive, sau chioșcul de lângă intrare, sunt printre cele mai zgomotoase spații.
Am vorbit despre influența oamenilor asupra locului, despre comunități, despre utilizatorii unei clădirii și cum pot aceștia schimba sau îmbunătăți atmosfera și funcțiunile spațiilor interioare sau exterioare. Comunitatea școlii este formată din grupurile de elevi unite pe baza prieteniilor și a proiectelor comune, iar activitățile școlare obișnuite, dar și cele extracurriculare, tradițiile și obiceiurile deja înrădăcinate, sunt tot atâtea ocazii în care aceste grupuri interacționează.
La ultimele două întâlniri s-a vorbit despre peisaj alături de cei doi arhitecți peisageri, Raluca Rusu și Alex Ciobotă, care au povestit pe larg despre cum a apărut peisajul, mai întâi în pictura clasică, apoi în hărți geografice sau militare și cum a evoluat de-a lungul secolelor până la peisajul contemporan urban, care este definiția peisagistului și ce înseamnă o amenajare peisageră.
Lecția a început ca de obicei prin prezentarea temelor – copiii au arătat fotografii cu ceea ce văd ei pe fereastra camerei lor și au analizat influența peisajului cotidian asupra modului în care trăim. Omul face parte din peisaj, pe care îl creează sau îl îmbunătățește, dar el este și beneficiar al peisajului, de care se bucură, având spații exterioare sau curți îngrijite, străzi curate și cu verdeață, spații publice verzi și totuși funcționale – cum ar fi de exemplu o simplă parcare din spatele blocului.
Cei doi arhitecți peisageri au reușit pe parcursul ambelor întâlniri să angajeze întreaga echipă de lucru în discuții despre importanța peisajului școlii și despre necesitatea unei curți interioare amenajate, cu spații verzi îngrijite și cu conservarea arborilor existenți, unii specii rare. S-a evidențiat necesitatea păstrării unora dintre zonele funcționale actuale și a traseelor de circulație prin curtea școlii, dar și adăugarea unor noi funcțiuni cum ar fi: un teren de sport multifuncțional, amfiteatru exterior, locul de luat o gustare în aer liber, un spațiu de relaxare-socializare în pauze, o clasă-seră, o clasă-seră – grădină de trandafiri și plante aromatice, parcare de biciclete sau fântână de apă potabilă.
Joi, 21 mai, la cea de-a unsprezecea întâlnire online, am analizat câteva dintre propunerile elevilor pentru amenajarea curții școlii. Ne dorim să păstrăm arborii maturi care ne oferă ozon și umbră, dar dorim și locuri de relaxare așa cum vedem în fotografiile vechi.
Ne dorim un acces separat pentru mașini, pietoni și standuri pentru biciclete, trotinete și skate-uri. Ne place ideea de a putea face sport în aer liber sau pentru a lua o gustare în pauze. Toma și Basti au propus locuri pentru șah sau alte jocuri interactive în aer liber, un teren de sport cu covor de cauciuc. Ne-am dori și un mic amfiteatru pentru ore în aer liber și o grădină de plante aromatice, poate și căpșuni!
Ne puteți urmări în continuare pe pagina de Facebook a proiectului De-a arhitectura în Gerhardinum! Tu ce ți-ai dori în curtea școlii?
Mulțumim îndrumătorilor și elevilor a căror perseverență de a continua activitatea online ne inspiră și pe noi, arhitecților peisageri, Raluca Rusu și Alex Ciobotă, precum și finanțatorului, Fundația Alber, care a încurajat demersul elevilor de la Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara.
*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.
Text: arh. drd. Brîndușa Havași, dsg. Corina Petre
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. drd. Brîndușa Raluca Havași