V-am povestit în ultimele două luni despre elevii clasei a VII-a a Liceului Teologic Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara, înscriși în programul „De-a arhitectura în școala mea”, și despre modul în care a decurs proiectul propus de ei, „My school can be cool”, finanțat de Fundația Alber în cadrul concursului anual de Proiecte educaționale strategice.
După ce am aflat cum au continuat activitățile prin întâlnirile la distanță pe perioada stării de urgență și alertă, dar și cum a decurs etapa de analiză a clădirilor de patrimoniu arhitectural care compun ansamblul școlii, revenim în cele ce urmează cu propunerile de îmbunătățire a școlii lor, detaliate împreună cu îndrumătorii proiectului: arh. Dragoș Mircea, peisagiștii invitați Raluca Rusu și Alex Ciobotă și cu susținerea coordonatorului local arh. Brîndușa Havași, ca urmare a analizei contextului existent și a nevoilor comunității.
Despre cum „o școală poate fi cool” în 12 propuneri diferite și ingenioase, ne povestește pe larg Brîndușa.
Pentru fiecare propunere în parte am făcut o analiză prin prisma criteriilor de selecție pentru implementare:
- impact mare în viața socială a școlii;
- foarte mulți utilizatori vor beneficia de proiect;
- costul redus care se poate încadra cel mai bine în sponsorizarea primită;
- efort de implementare redus;
- capacitatea de a deveni un exemplu de urmat și pentru alte școli;
- capacitatea de a implica elevii în realizarea lui;
- calitatea arhitecturală a proiectului obținut;
- nu necesită autorizare de construire.
O primă nevoie identificată a fost cea a unui acces pietonal separat de cel auto, prin desfacerea arcadelor secundare ale porții din nord-vest, așa cum vedem în imaginile de epocă, și realizarea de standuri pentru biciclete și trotinete în apropierea intrării. Desfacerea arcadelor secundare ar însemna o revenire la imaginea originală a porții edificiului Art Nouveau și o punere în valoare a porții.
Inițial toate arcadele erau închise doar prin porți de lemn. În prezent, dintre cele 4 arcade ale porții de acces doar cea pentru acces auto este deschisă, celelalte fiind zidite. Iar în jurul orei opt dimineața, mașini, elevi și părinți cu copii mici de mână intră toți pe o singură cale.
Încă din primul semestru de școală, echipa Cavalerii Porții au avut ideea de a amenaja un acces separat pentru pietoni, iar echipa H2GO a propus o parcare pentru biciclete.
Odată cu începerea celui de-al doilea semestru am lucrat la macheta școlii. Ne doream încă de atunci să punem propunerile noastre în machetă. Dar de pe 11 martie 2020 s-au suspendat cursurile în școli conform deciziei Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU) și am continuat proiectul prin întâlniri online cu elevii și îndrumătorii. Echipa de proiectare condusă de arh. Dragoș Mircea a întocmit la început de martie un releveu al porții – măsurători, desene la scară, notarea materialelor și degradărilor – care ne-a servit ca bază pentru propuneri.
Poarta a avut mai multe variante de detaliere, la care Cristina, Toma și Basti și-au adus aportul prin desene detaliate. Cristina a propus o poartă sobră, ca pentru un liceu teologic, cu lumini în arcadele desfăcute și cu delimitarea trotuarelor de accesul auto. Toma și-a imaginat o poartă îmbrăcată în verdeață, cu sigla școlii pe partea exterioară a porților și ghereta portarului sub o pergolă. Basti și echipa Cavalerii au propus o poartă cu Arca lui Noe și animale, pentru o atmosferă mai prietenoasă la intrare.
Așa cum am văzut în imaginile de epocă, ne-am dat seama că ar fi nevoie de o bancă în zona intrării unde părinții să aștepte copiii să iasă de la ore și, lângă această bancă, am propus și un panou pe care să afișăm proiectul nostru. Dificultatea acestei propuneri constă în faptul că, pentru a desface zidăria arcadelor și a reveni la imaginea inițială a porții, este necesară o Autorizație de Demolare-Construire și avizul Comisiei Monumentelor și mână de lucru specializată. Propunerea ar aduce un impact mare în viața socială a școlii, beneficii pentru un număr mare de utilizatori, dar și un exemplu bun de urmat de către alte școli.
Pentru fiecare variantă de propunere am analizat avantajele și dezavantajele realizării ei, întreținerea în timp, iar pentru fiecare dintre criteriile de selecție pentru implementare am acordat un punctaj de la zero la zece. Pe baza punctajului însumat al fiecărei propuneri am putut întocmi un clasament al propunerilor pe care îl puteți urmări la finalul articolului.
În prezent, după ce ai intrat pe poarta auto, trebuie să străbați parcarea de mașini pentru a ajunge la intrarea în școală. Noi am imaginat un scenariu diferit: după ce ai intrat pe arcadele pentru pietoni și ți-ai legat bicicleta, trotineta sau skateboard-ul în parcarea de lângă peretele sălii de sport, străbați o alee care te conduce către intrarea în clădire. În locul parcării de mașini am propus un teren de sport cu covor de cauciuc, ca să nu fie atât de grave accidentările. Terenul de sport este o propunere a acestor elevi încă de când erau în clasele primare, iar doamna dirigintă Veronica Bakoș își amintește de negocieri cu doamna directoare când, la întrebarea acesteia, cum va fi delimitat terenul de sport de parcarea de mașini, elevii au răspuns: cu șosete desperecheate.
Noi am propus ca mașinile să nu mai intre în incintă, ci să oprească pentru a lăsa copiii în fața porții, iar pe locul parcării am propus un teren de sport, argumentând că va aduce beneficii sănătoase nu doar elevilor, ci și profesorilor. Dorim să încurajăm deplasarea spre și dinspre școală cu mijloace de mobilitate alternative – biciclete, trotinete, skateboard-uri. În imaginea de epocă se vede curtea mare de recreație și terenurile de sport îngrădite. Ar fi deci o revenire la imaginea originală a curții.
Pe o latură a terenului de sport propunem câteva gradene de unde se pot urmări competițiile sportive, iar pe latura către sala de sport, câteva instalații pentru mișcare în aer liber care să poată fi folosite pentru dezmorțire în pauze și după ore. Acestea ar aduce avantaje precum recreerea, aerisirea minții între cursuri, consumul de energie al adolescenților, disciplina de a respecta regulile jocurilor sportive, dar și relații sociale cu coechipierii. Deși ar avea un impact foarte mare în viața socială a școlii, costurile unui astfel de teren sunt mari și depășesc finanțarea acestui proiect, dar ideea ar merita să fie dusă mai departe și preluată de întreaga comunitate a școlii într-o campanie de strângere de fonduri.
Și, pentru că atunci când facem sport de obicei ni se face și sete, o cișmea pentru apă potabilă ar fi următoarea noastră propunere pentru curtea școlii. A fost ideea echipei H2GO care, pe lângă fântână, a propus și standurile pentru biciclete. În scenariul lor îți legi bicicleta, bei o gură de apă proaspătă și intri fresh la ore. Sau ieși de la ore, bați puțin mingea, bei o gură de apă, iei bicicleta și pleci spre casă să iei prânzul. Ar putea fi o cișmea de la care să bea mai mulți elevi odată, ca să nu se înghesuie pe un singur robinet. Am găsit exemple de cișmele cu robinete poziționate la înălțimi diferite, astfel încât să poată bea apă și un copil, și un adult, și o persoană în scaun cu rotile, și un câine sau pisică. Se întâmplă să mai găsim și pisici aciuate prin curtea școlii. În cazul în care acestă variantă nu va fi posibil de executat, avem și o alternativă cu dozator de apă pe coridor.
Acum, în fața intrării în clădirea școlii este un rozariu – o grădină de trandafiri care, ne-au explicat arhitecții peisageri, era specifică mănăstirilor. Trandafirii nu au mai fost tăiați demult și au crescut tufe mari, năpădite de un jneapăn. Această zonă propunem să o îngrijim și să o extindem cu o grădină senzorială cu diferite soiuri de trandafiri, plante aromatice și răsaduri de căpșuni. Elevii ar putea învăța practic despre plante, ar putea funcționa un club de grădinărit care să îngrijească grădina, în special pe perioada vacanței de vară, așa cum a propus echipa Copiii Naturii. Sunt necesare alei bine definite astfel încât copiii mici să nu calce florile și răsadurile. Melisa a propus și un obiect sculptural pe care păsările să găsească apă și grăunțe care ar putea genera un loc de contemplare. Punctajul de implementare al acestei propuneri este mare: 78 de puncte dintr-un total de 80.
Cu ajutorul arhitecților peisageri am identificat mai multe specii de arbori în curtea instituției, dintre care unii mai speciali cum este salcâmul japonez, un exemplar cu o coroană stufoasă, probabil adus și crescut în pepiniera grădinarului Wilhelm Muhle. Pe lângă acesta am mai găsit tisa, câțiva platani tineri, un cais, un gingko-biloba și câțiva tei. Frunzișul copacilor creează o atmosferă plăcută vara, băieții preferând să joace fotbal, iar fetele să stea pe bancă la umbra lor.
Dar în toată curtea nu este decât o singură bancă pe care se adună copiii ciorchine în pauze. Propunerea noastră este să avem mai multe bănci sub copaci, poate chiar în jurul acestora. Ar fi ușor de realizat, ne-am încadra în bugetul proiectului, elevii ar putea da o mână de ajutor la amplasarea, ansamblarea și vopsirea lor și ar fi un bun exemplu pentru alte școli. Punctaj maxim: 80 de puncte.
Basti a fost cel care a propus o platformă pentru șah în aer liber. Pornind de la ideea lui am căutat mai multe jocuri pentru copii de diferite vârste. Pentru ei joaca e un mod de a se relaxa, de a se recrea și de a lega prietenii cu ceilalți colegi. Instalațiile și jocurile motrice au un aport important în dezvoltarea corporală armonioasă, exersarea echilibrului și kinesteziei.
Copiilor le place să se joace liberi, dar acum cei mici pot intra pe locul de joacă doar dacă sunt supravegheați de un cadru didactic. Locul actual de joacă cuprinde doar instalații pentru preșcolari și elevii din școala primară și este îngrădit cu un gard pentru ca aceștia să nu alerge în fața mașinilor. Dacă scoatem mașinile din curtea liceului nu va mai exista acest risc. Dar și elevii mai mari, de gimnaziu și liceu, au nevoie de joacă, potrivit vârstei lor.
Propunerea noastră este să existe aceste spații de joacă adaptate pentru copii de diferite vârste. De multe ori ei inventează jocuri și jucării din te miri ce, frunze, bețe, ghinde, sfori, nu este necesar să fie doar cele standard, cumpărate, pe care le poți juca doar într-un singur fel. Dezavantajul jocurilor creative, care nu sunt standard, este ca au nevoie de omologare dacă sunt amplasate în spații publice.
Una dintre propuneri se referă la un amfiteatru în aer liber. Ar putea fi amplasat în unul dintre buzunarele exterioare din preajma intrării în școală și ar putea fi și un loc pentru prezentări în grup restrâns, spectacole sau dezbateri. Ar crea o zonă de coeziune în curtea școlii, vie și dinamică, prin punctele de vedere generate și apropierea utilizatorilor. Ar oferi locuri de stat pentru elevi în pauze, socializare și ar putea adăposti ședințele cu părinții. Am văzut un astfel de amfiteatru realizat de echipa condusă de arhitectul Ciprian Șimon în curtea Școlii „Onisifor Ghibu” din Cluj-Napoca.
Echipa Copiii Naturii a propus încă din iarnă o clasă-seră în care să funcționeze laboratorul de biologie. Pe parcurs, acestă propunere a fost detaliată sub forma unei sere parțial îngropată care s-ar realiza pe locul actualului laborator de fizică-chimie – un corp ulterior adăugat școlii în anii comunismului. Am propus demolarea acestui corp și revenirea la imaginea inițială a instituției, așa cum s-a văzut în imaginea de epocă.
Pe locul rămas liber, parțial scufundat față de nivelul curții, echipa Copiii Naturii a propus o structură ușoară, închisă cu sticlă, care să adăpostească sera, laboratorul de științe și sustenabilitate. În seră elevii ar putea desfășura lecții practice și ar studia plante din diferite zone ale globului. Ar putea aplica direct cunoștințele acumulate la biologie, fizică, chimie și chiar astronomie. Ar încerca materiale inovatoare, ar face experimente de utilizare a energiilor regenerabile. O seră parțial îngropată ar beneficia de căldura pământului, dar ar avea și dezavantajul supraîncălzirii în sezonul cald și necesitatea încălzirii în cel rece. Ar mai fi o problemă de accesibilitate pentru persoanele cu dificultăți datorită nivelului de călcare diferit față de cel al curții.
Într-o altă variantă, în locul laboratorului de fizică-chimie am propus un bazin care ar avea vestiarele în spațiile de la subsolul clădirii. Ne place foarte mult acestă propunere, dar ne dăm seama că presupune niște costuri considerabile de realizare și de întreținere. Bazinul ar contribui la dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor, dar ar necesita personal specializat pentru întreținere și pentru orele de sport și supravegherea copiilor. Iar acum, cu acest COVID19, bazinul ar fi o sursă de răspândire a virusului.
O ultimă propunere are în vedere realizarea unui panou pentru desen și scris în curtea școlii. Ar putea fi o zonă ca o tablă pentru cretă în spatele peretelui de la tribune sau amfiteatru. Ar conține o zonă de expunere a lucrărilor elevilor la diferitele proiecte.
Aici am poziționat toate propunerile noastre pe planul școlii. Ne pregătim să prezentăm aceste propuneri direcțiunii școlii. Pentru această prezentare ne pregătim în echipe de câte doi elevi și, pentru că propunerile noastre sunt mai multe decât numărul elevilor din clasă, unele echipe vor prezenta mai multe propuneri.
În urma analizei propunerilor fiecare a primit un punctaj din prisma criteriilor de implementare, iar acest punctaj ne-a condus către un clasament al acestora:
1. Locuri de stat și luat o gustare sub copaci pt elevi de diferite vârste – 80
2. Rozariu + grădină senzorială cu plante aromatice și hrănitoare pentru păsări – 78
3. Un perete pentru desenat și scris, cu o zonă de expunere a lucrărilor elevilor în curte – 72
4. Loc de joacă în aer liber – șah, parc motric și locuri de joacă pentru elevi de diferite vârste – 70
5. Amfiteatru în aer liber- spectacole, dezbateri și cursuri în aer liber – 69
6. Poarta – plante cățărătoare + sigla școlii + bancă cu pergolă + panou afișaj proiect – 65
7. Poarta – acces separat pietoni, auto + parcare biciclete/trotinete – 64
8. Poarta – Arca lui Noe + animale + bancă cu jardinieră – 63
9. Cișmea cu apă potabilă pentru elevi în curte – 60
10. Clasa-seră cu laborator de biologie, științe și sustenabilitate în seră – 59
11. Teren de sport cu covor sintetic sau iarbă, cu tribune și zonă pentru gimnastică – 44
12. Bazin în seră cu vestiare la subsolul clădirii – 36
În urma prezentării în fața direcțiunii vom afla ce putem realiza din aceste propuneri. Cele cu punctaj maxim vor fi favorite pentru implementare. Arhitecții vor face proiectul tehnic și îl vor da peste vară la confecționat. Vom căuta materiale și mână de lucru. Dacă totul merge bine, în septembrie vă invităm la montare! Cu măști și păstrarea distanței regulamentare. Până atunci, puteți să ne urmăriți pe pagina de Facebook a proiectului: De-a arhitectura în Gerhardinum.
Mulțumim pntru inspirație îndrumătorilor și elevilor care ne-au bucurat cu propunerile lor de proiecte și entuziasmul de care dau dovadă, în ciuda timpurilor pe care le trăim. Mulțumim finanțatorului, Fundația Alber, care susține visurile îndrăznețe ale celor mici. Așteptăm cu nerăbdare continuarea în articolul viitor.
*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea
Text: arh. Brîndușa Havași
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: dr. arh. Brîndușa Havași