Text: o serie coordonată de arh. Monica Popescu
Editor: arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Eliza Jurca
Timp de citire: 3 minute
Răspunsuri primite în septembrie 2022
An de an, voluntari din toate colțurile țării aleg să-și dedice timpul și energia pentru a sprijini și educa generațiile viitoare despre arhitectură și mediu construit. Ei nu sunt supereroi, ci oameni obișnuiți, cu job-uri, familii și provocări proprii. În ciuda acestor lucruri, ne minunăm de fiecare dată când aleg să se implice și să ofere din timpul și cunoștințele lor pentru a influența pozitiv viețile copiilor și tinerilor.
Voluntariatul este o expresie profundă a convingerii noastre comune că educația este cheia transformării sociale și că fiecare mic gest de învățare poate sădii semințe care vor crește în viitor. Voluntarii noștri sunt mentori, modele și ghizi, dar mai presus de toate, sunt adevărați însoțitori în călătoria copiilor și a tinerilor noștri către un viitor mai bun.
La marcarea bornei de zece ani de De-a Arhitectura, de programe de educație de mediu construit, am revizitat seria de interviuri „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc”, lansată în septembrie 2016, și am luat pulsul voluntarilor care ne-au fost alături încă de la început. Revizitați interviurile inițiale și cunoașteți voluntarii De-a arhitectura și parcurgeți seria nouă ca să vedeți unde sunt acum aceștia.
Eliza Jurca
DAA: Ce faci, cu ce te ocupi acum/în acest moment? Unde ești?
EJ: Sunt arhitect, membru De-a Arhitectura, voluntar și coordonator Transilvania Nord de câțiva ani. Locuiesc în Cluj-Napoca, după un traseu sinuos București-Canada, un oraș nou pentru mine din 2012, dinamic și cosmopolit.
DAA: Cum vezi acum experiența De-a arhitectura (spune-ne câți ani au trecut de când te-ai implicat prima oară/ultima oară)? Ce ai învățat din această experiență?
EJ: Iată că au trecut 9 ani! Mamă a doi copii, mi-am dorit foarte mult să mă implic în acest program minunat, astfel că în 2013 am început aventura la clasa fetiței mele. Pe lângă profesia de arhitect, programul îmi completează dorința de a schimba în bine societatea în care trăiesc.
DAA: I-ai recomanda unui coleg profesionist al mediului construit să se implice în proiectele De-a arhitectura? Dacă da/nu, de ce?
EJ: Un mare Da pentru DAA! Încurajez arhitecții să se implice, să dea puțin din timpul lor celor mici, adică 1 oră pe săptămâna, 1 oră care poate schimba enorm percepția copiilor. Mulți se sperie de ideea predării, dar de fapt e foarte simplu atunci când te joci cu ei. În plus, există material didactic care îi ajută foarte mult. Personal, satisfacția este enormă când îi aud pe copii strigând în pauză: „Haideți, că avem De-a arhitectura!!!” Am văzut în acești ani bucuria copiilor de a învață, reacția pozitivă și implicarea lor la ore și, mai ales, schimbările din ei de-a lungul anilor.
DAA: De ce ar alege cineva să fie voluntar, să își dea din timpul prețios unui ONG ca De-a Arhitectura?
EJ: Voluntariatul este opusul egoismului. Este un act nobil. Lumea ar fi un loc mult mai bun dacă fiecare dintre noi am înapoia ceva societății în care trăim fără să așteptăm o răsplată. Din fericire numărul organizațiilor și voluntarilor a crescut considerabil în ultimii ani la noi în țară, și asta e un semn bun.
DAA: Spune-ne ceva despre educația de arhitectură și mediu construit care poate să ne surprindă.
EJ: În copilărie urmăream un serial de desen animat, un băiat care avea un creion fermecat. Tot ce desena devenea real. Un arhitect are o putere magică: este un modelator al spațiilor fizice influențând foarte mult viața oamenilor. Un profesor are și el o putere magică: este un modelator al copiilor, viitoarele generații. De-a Arhitectura le combină pe cele două, are o putere dublă: ajută foarte mult copiii să înțeleagă mediul construit în care trăiesc și le dă puterea să-l schimbe când vor crește mari.
Interviul inițial cu Eliza din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” poate fi citit aici.