Text: o serie coordonată de arh. Monica Popescu
Editor: arh. Monica Popescu
Fotografie: arh. int. Bianca Bărbieru
Timp de citire: 3 minute
Răspunsuri primite în septembrie 2022
An de an, voluntari din toate colțurile țării aleg să-și dedice timpul și energia pentru a sprijini și educa generațiile viitoare despre arhitectură și mediu construit. Ei nu sunt supereroi, ci oameni obișnuiți, cu job-uri, familii și provocări proprii. În ciuda acestor lucruri, ne minunăm de fiecare dată când aleg să se implice și să ofere din timpul și cunoștințele lor pentru a influența pozitiv viețile copiilor și tinerilor.
Voluntariatul este o expresie profundă a convingerii noastre comune că educația este cheia transformării sociale și că fiecare mic gest de învățare poate sădii semințe care vor crește în viitor. Voluntarii noștri sunt mentori, modele și ghizi, dar mai presus de toate, sunt adevărați însoțitori în călătoria copiilor și a tinerilor noștri către un viitor mai bun.
La marcarea bornei de zece ani de De-a Arhitectura, de programe de educație de mediu construit, am revizitat seria de interviuri „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc”, lansată în septembrie 2016, și am luat pulsul voluntarilor care ne-au fost alături încă de la început. Revizitați interviurile inițiale și cunoașteți voluntarii De-a arhitectura și parcurgeți seria nouă ca să vedeți unde sunt acum aceștia.

De-a Arhitectura (DAA): Ce faci, cu ce te ocupi acum/în acest moment? Unde ești?
Bianca Bărbieru (BB): Salutare! M-ați prins într-un moment de tranziție, în care încerc să nu mai depind fizic de un spațiu, pentru a putea fi mobilă, indiferent de anotimp sau de ceea ce lucrez. În acest spirit, am preluat proiecte care se pot desfășura online, la distanță, atât de amenajări interioare, cât și activități pedagogice.
DAA: Cum vezi acum experiența De-a arhitectura (spune-ne câți ani au trecut de când te-ai implicat prima oară/ultima oară)? Ce ai învățat din această experiență?
BB: De când am intrat în familia De-a arhitectura, în anul 2019 mai exact, m-am implicat în fiecare an în cadrul programului „My School Can Be Cool”, cu diferite școli din împrejurimile sau din orașul Reghin, mai puțin în acest an [n.r. în 2022], când am luat o mică pauză, însă trebuie să mărturisesc că am simțit puțină nostalgie când a început anul școlar și nu urma să cunosc o gașcă nouă de copii faini cu care să lucrez.
DAA: I-ai recomanda unui coleg profesionist al mediului construit să se implice în proiectele De-a arhitectura? Dacă da/nu, de ce?
BB: Am recomandat și o voi face în continuare pentru că este un program foarte valoros, de care ar trebui să știe și în care să se implice cât mai mulți specialiști și cadre didactice deopotrivă. Spațiul construit ne privește pe toți – nu doar pe noi, specialiștii – pentru că interacționăm cu el zilnic, și pentru a-l putea percepe corect este nevoie de puțină instruire în acest sens.
DAA: De ce ar alege cineva să fie voluntar, să își dea din timpul prețios unui ONG ca De-a Arhitectura?
BB: Beneficiile voluntariatului, în general, nu le voi enumera aici, le știm cu toții prea bine, însă a timpului petrecut în cadrul programului De-a arhitectura beneficiile pot fi variate, de la mulțumirea că lucrezi cu copiii, că îi înveți ceva într-un mod distractiv, la rezultate care se pot vedea pe termen lung și care nu pot fi palpabile acum, și anume mulțumirea de a instrui viitoare persoane care vor fi critice cu ceea ce se construiește în jurul lor, însă având o bază minimă de instructaj.
DAA: Spune-ne ceva despre educația de arhitectură și mediu construit care poate să ne surprindă.
BB: Vă spun ceva ce m-a surprins pe mine și mi-a rămas întipărit în minte de-a lungul anilor. După primul an „My School Can Be Cool”, în urma programului, a rezultat amenajarea unui spațiu din curtea școlii – Școala Generală „Teleki Domokos”, Gornești – cu o gradenă imensă, pe două nivele, care în momentul respectiv folosea ca spațiu de socializare și clasă în aer liber. Însă, elevii își doreau mult de tot un teren de sport și, astfel, gradena ar fi îndeplinit, în viitor, și rolul de tribună. Eh, în următorul an, după ce am realizat noi gradena, a apărut și terenul de sport mult visat, iar mie mi-a rămas întipărit în minte ceea ce mi-a spus domnul director, și anume că temelia a fost cea mai importantă. Dacă noi nu am fi realizat tribuna, nici ei nu ar fi avut imboldul sau viziunea de ansamblu pentru a merge mai departe cu amenajarea curții așa cum și-o doreau cu toții. Așadar, odată cu educația pe care o realizăm în școli, facem și sondaje, adunăm păreri, întărim legăturile între oameni și dăm un imbold spre implicarea tuturor în proiecte care să le transforme mediul școlar cât mai aproape de ceea ce visează.
Interviul inițial cu Bianca din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” poate fi citit aici.