Iată cine suntem acum: Diana Constantinescu

12/12/24 | Interviuri, voluntari

j

Text: o serie coordonată de arh. Monica Popescu

l

Editor: arh. Monica Popescu

Fotografie: Adrian Bugariu

h

Timp de citire: 4 minute

Răspunsuri primite în august 2022

An de an, voluntari din toate colțurile țării aleg să-și dedice timpul și energia pentru a sprijini și educa generațiile viitoare despre arhitectură și mediu construit. Ei nu sunt supereroi, ci oameni obișnuiți, cu job-uri, familii și provocări proprii. În ciuda acestor lucruri, ne minunăm de fiecare dată când aleg să se implice și să ofere din timpul și cunoștințele lor pentru a influența pozitiv viețile copiilor și tinerilor.

Voluntariatul este o expresie profundă a convingerii noastre comune că educația este cheia transformării sociale și că fiecare mic gest de învățare poate sădii semințe care vor crește în viitor. Voluntarii noștri sunt mentori, modele și ghizi, dar mai presus de toate, sunt adevărați însoțitori în călătoria copiilor și a tinerilor noștri către un viitor mai bun.

La marcarea bornei de zece ani de De-a Arhitectura, de programe de educație de mediu construit, am revizitat seria de interviuri „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc”, lansată în septembrie 2016, și am luat pulsul voluntarilor care ne-au fost alături încă de la început. Revizitați interviurile inițiale și cunoașteți voluntarii De-a arhitectura și parcurgeți seria nouă ca să vedeți unde sunt acum aceștia.

Fotografie: Adrian Bugariu

De-a Arhitectura (DAA): Ce faci, cu ce te ocupi acum/în acest moment? Unde ești?

Diana Constantinescu (DC): După o perioadă destul de îndelungată de stat pe scaun, la birou, a venit și momentul concretizării unor proiecte la care am lucrat în ultimii ani. Astfel, în prima jumătate a acestui an [n.r. în 2022], m-am aflat mai mereu în mișcare, fiind ocupată cu urmărirea mai multor șantiere, atât în orașul în care lucrez, Sibiu, cât și în afara acestuia. Toată această pendulare între peisajul urban și cel rural m-a apropiat foarte mult de natură, pe care am avut bucuria să o surprind în diversele ei faze. Așteptam de multă vreme o așa perioadă, în care să scap puțin dintre cei patru pereți ai biroului, în care să pot privi mult în zare, să văd munți, copaci și case frumoase. Trăiesc din plin aceste zile puțin agitate și imprevizibile, dar, în același timp, aștept să se mai liniștească puțin apele, să mă întorc la birou și să îmi adun gândurile. Urmează o perioadă în care voi începe proiecte noi, în legătură cu care sunt destul de entuziastă.

DAA: Cum vezi acum experiența De-a arhitectura (spune-ne câți ani au trecut de când te-ai implicat prima oară/ultima oară)? Ce ai învățat din această experiență?

DC: M-am alăturat Asociației De-a Arhitectura în anul 2015. De atunci încoace, m-am implicat în multe cursuri și ateliere pentru copii de toate vârstele, atât la oraș, cât și în diverse sate. Ce am constatat în toți acești ani este că un curs despre arhitectură este absolut necesar în școli, și nu doar la nivel opțional. Cred cu tărie că, așa cum programa școlară cuprinde cursuri legate de științe ale naturii (biologie, fizică, chimie etc.), tot așa ar trebui să existe un curs despre casele și orașele în care trăim. Orice om din această lume își duce traiul într-o casă, respectiv într-o așezare, deci cred că e absolut necesar să știm mai multe despre acest subiect. Cu copii educați în acest sens, măcar la un nivel elementar, cred că am putea ajunge într-un timp destul de scurt să ne bucurăm de orașe mai bine configurate și mai frumoase.

DAA: I-ai recomanda unui coleg profesionist al mediului construit să se implice în proiectele De-a arhitectura? Dacă da/nu, de ce?

DC: Bineînțeles că da. Reluând ideea de mai sus, cred că e foarte important să reușim să aducem arhitectura mai aproape de copii, dar și de adulți. În acest moment nu există un curs despre arhitectură în școli și nici învățători sau profesori pregătiți în acest sens. Tocmai de aceea cred că e necesar ca profesioniști din domeniu să se implice în educația de arhitectură, cu atât mai mult cu cât au la îndemână cadrul foarte bine țesut în toți acești ani de Asociația De-a Arhitectura.

DAA: De ce ar alege cineva să fie voluntar, să își dea din timpul prețios unui ONG ca De-a Arhitectura?

DC: Așa cum spuneam și mai sus, pentru că e de dorit să reușim să aducem arhitectura mai aproape de oameni. Nu e ușor să fii voluntar De-a arhitectura, trebuie să îți dedici timp în acest sens, trebuie să te pregătești constant și trebuie să ai multă răbdare. Dar tot acest efort merită atunci când vezi lucrurile frumoase pe care le poți discuta sau pe care le poți face cu copiii. În toți acești ani în care am desfășurat cursuri și ateliere De-a arhitectura, am întâlnit oameni faini, copii inteligenți și sensibili, și am luat parte la diverse întâlniri și evenimente reușite. Experiența mea de voluntar De-a arhitectura a fost și este una frumoasă și plină, deci am avut și am, în continuare, toate motivele să dau din timpul meu acestui ONG.       

DAA: Spune-ne ceva despre educația de arhitectură și mediu construit care poate să ne surprindă.          

DC: Am mai spus-o și în alte rânduri, poate nu e surprinzător, dar găsesc experiența cu copiii din mediul rural absolut minunată. Ca nicăieri, am găsit în satele din apropierea orașului în care trăiesc, Sibiu, copii receptivi, veseli, politicoși și recunoscători pentru orice vorbă pe care le-o adresezi. Pe mine, personal, întâlnirea cu majoritatea copiilor din mediul rural mă impresionează de fiecare dată, ceea ce mă motivează să mă implic în continuare în cursurile și atelierele De-a arhitectura, pe care le țin, în continuare și cu precădere, în satele din apropierea Sibiului.

Interviul inițial cu Diana din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” poate fi citit aici.