„De-a arhitectura la grădiniță” cu copiii de la The Montessori Center Iași

j

Text: arh. Alexandru Boariu

l

Editor: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu

Fotografii: arh. Alexandru Boariu

h

Timp de citire: 2 minute

Pe parcursul anului școlar 2022-2023, colegul nostru arh. Alexandru Boariu a desfăşurat la Iași cursul „De-a arhitectura la grădiniţă”, o serie de 12 ateliere pentru prichindeii de la Grădiniţa The Montessori Center Iași. Atelierele, pilotate pentru prima dată în 2015 și create de arh. Eliza Yokina, arh. Claudia Bingöl și arh. Corina Croitoru, au fost întâmpinate cu entuziasm și multă curiozitate de cei mici. Despre drumul „inițiatic” în lumea mediului construit, plin de mirări și descoperiri, ne-a povestit în continuare Alex.

Când am început călătoria alături de De-a Arhitectura, în 2014, simțeam că motivația mea e clară și anume că am făcut-o din pasiune pentru educație, pentru arhitectură, pentru copii. Abia după primul an de predat am înțeles că am făcut-o și pentru mine, iar acum, după ultimul an la Montessori Center în Iași, îmi dau seama că am făcut-o pentru fiica mea care în această etapă, după atâția ani de întrebări, a avut în sfârșit ocazia să îmi fie și ea cursant.

După ce am demarat „De-a arhitectura la grădiniță”, alimentat și de entuziasmul lor contagios, am realizat că povestea alături de acest grup nu se va putea spune în 12 ședințe. La fiecare întâlnire curiozitatea lor creștea și petreceam jumătate din timp povestindu-le despre cum a fost „De-a arhitectura” cu ceilalți copii (mai mari ca ei), în anii anteriori în care am predat. Am parcurs împreună poze, însemnări și amintiri și, treptat, în ei a încolțit o idee.

Astfel, după ce ne-am „încălzit” cu „Oglinda, ocheanul și baba oarba”, „Labirintul de ațe” și „Grădina cu case”, treptat am început să vorbim despre materiale de construcţie, despre călătorii și orașe îndepărtate, despre oameni și casele lor, iar apoi… despre orașul nostru!

Având experiența din anii trecuți, nu mi-a fost prea greu să improvizez. Am făcut astfel, împreună cu educatoarele de la grupă, tot felul de adaptări și simplificări ale unor teme și exerciții gândite pentru copii mai mari. Ca de obicei, însă, și copiii aveau planurile lor. „Orașul nostru o să zboare! Să facem un castel! Casa mea va avea 5 uși de intrare!”

Încetul cu încetul ideile pentru oraș s-au distilat, am negociat și am obținut consens pe climat, pe relief și pe așezare, și apoi am trecut la clădiri. Firește, fiecare și-a dorit o casă proprie, iar pentru oraș măcar școală, primărie, spital, vulcanizare, hotel, magazin, bancă, poliție, pompieri și, bineînțeles, castel. Un astfel de oraș ar fi avut nevoie și de un nume pe măsură, dar aici negocierile au lăsat locul unei tombole într-un fes. Toți copiii au introdus în urnă un bilet cu numele ales și în urma extragerii a luat ființă orașul… SAT.

S-a lucrat mult la machete, însă nicio clipă nu s-a irosit. Am pictat, decupat, lipit, tăiat, pliat, împărțit, unit, colorat până a ieșit. Orașul prindea contur și cei mici erau din ce în ce mai încântați. Acum, când e aproape gata, parcă ar mai face unul și sunt convins că zelul lor se va vedea în anul viitor!

E grozav să vezi cât de receptivi și curioși, de intuitivi și inventivi sunt copiii la aceasta vârstă și cât de mult contează în formarea lor expunerea la activități pluridisciplinare cum sunt cele din repertoriul Asociației De-a Arhitectura.

Nimic nu ar fi fost posibil fără colectivul didactic care m-a sprijinit în acest an și cărora le mulțumesc: Elena Oprea, Andreea Hârtopanu și Livia Acatrinei și, bineînțeles, fără pasiunea pentru educație a domnului administrator Adrian Aioanei, și sper că și pentru ei călătoria a fost la fel de grozavă cum a fost pentru mine și pentru copii. Mulțumesc!