În cadrul săptămânii „Şcoala Altfel”, Asociaţia De-a Arhitectura a desfăşurat mai multe ateliere de arhitectură şi mediu construit în şcoli din întreaga ţară, pentru copii cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani.
Printre ele, apreciat de copiii din Timişoara, atelierul „Oraşul Viu” le-a stârnit curiozitatea şi interesul şi elevilor din clasa a III-a de la Şcoala Gimanzială Nr. 197 din Bucureşti. Astfel, pe 27 mai 2019, timp de 3 ore, sub îndrumarea arh. Diana Stancu cei mici au povestit despre dinamica şi evoluţia oraşului şi au explorat schimbările care determină un oraş să fie viu. Diana ne-a povestit cum a decurs lecţia şi cum se va schimba oraşul în timp, în viziunea lor.
Ați trăit dintotdeauna acolo unde stați acum? S-a schimbat ceva față de anul trecut? Față de când erați la grădiniță? Cum credeți că trăiau oamenii acum 50 de ani? Dar cum vor trăi peste 50 de ani? Care sunt nevoile la care trebuie să răspundă orașul? Cum se schimbă acesta? Cât de repede? Cum v-ați schimbat voi în ultimii ani? De ce credeți că orașul se consideră a fi viu?
Acestea au fost întrebările care au captat atenția elevilor clasei a III-a ce au participat la atelierul „Orașul viu” din data de 27 mai 2019, desfășurat în cadrul săptămânii „Școala Altfel” în sectorul 6 al capitalei, la Școala Gimnazială Nr. 197. Am povestit despre trecut, despre ce nevoi cred ei că aveau oamenii pe atunci, despre cum evoluează știința și cum va afecta ea modul de viață și de locuire în viitor.
Astfel că am vorbit despre evoluția unui loc, despre cum acesta se poate schimba sub influența unor factori diverși (cutremur, decizii politice, conflicte armate, evoluție și influenţă administrative) și am folosit repere cunoscute: Teatrul Naţional, Blocul Dunărea şi biserica Enei, Biblioteca Centrală Universitară, Casa Păucescu, Piața Unirii. Elevii au fost atenți și au observat de fiecare dată evoluția vieții urbane, aspecte precum înmulțirea automobilelor de pe străzile Bucureștiului din diverse perioade dar și modificările aduse clădirilor. Au fost situații în care singura mărturie a trecutului diferit era fotografia (ex. Blocul Dunărea) deoarece clădirea existentă nu are capacitatea de a aminti de caracteristicile locului de acum mai bine de 40 de ani. În schimb au constatat cu uimire faptul că, deși a trecut prin foc (atât la propriu, cât și la figurat), clădirea Bibliotecii Centrală Universitară este în aceeași formă ca la sfârșitul secolului XIX când a fost construită.
A fost un exercițiu minunat prin care am explicat că modul în care evoluează un oraș este determinat de oamenii care îl locuiesc, îl administrează și îl întrețin. De aceea, promovând ideea că trebuie mereu să aruncăm o privire în trecut, să analizăm prezentul și să gândim spre viitor, am organizat următorul exercițiu în care copiii trebuiau să devină făuritorii unei secvențe de oraș ce va evolua timp de o sută de ani. Cea mai importantă parte a fost imaginarea unei povești și raportarea la aceasta în 4 momente diferite: cum va arăta orașul peste 20 de ani/40 de ani/60 de ani/80 de ani.
După ce, de comun acord, au stabilit modul în care se va schimba orașul în timp, fiecare s-a concentrat pe detalierea momentului ales. Abordările au fost diverse și surprinzătoare: de la promovarea unui oraș verde la eventualitatea celui de-al treilea război mondial, cât și la robotizarea, tehnologizarea extremă și traiul pe lună. Lucrând pe fotografii cu locurile discutate anterior s-au propus construcții mai înalte în care să poată trăi mai mulți oameni, mașini zburătoare, portale de teleportare în timp și spațiu, locuințe într-un mare copac dar și alternative pentru generarea de energie. Ceea ce am observat a fost tendința elevilor de a păstra din mediul construit existent ceea ce are impact vizual (construcții masive sau înalte) sau construcţii a căror poveste au înțeles-o.
Oraș, evoluție, viață, nevoi, viitor, trecut, aglomerare, roboţi, mașini, atmosferă, loc, poveste, analiză… sunt doar câteva dintre cuvintele care pot marca subiectele atinse în cele 3 ore pe care le-am petrecut împreună.
*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.
Text: arh. Diana Stancu
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Diana Stancu