Luna iunie nu a marcat doar începutul vacanței de vară, ci și un moment mult aşteptat de către cei aproximativ 4800 de şcolari din ciclul primar şi gimnazial care au participat în anul şcolar 2018-2019 la cursurile De-a arhitectura: expozițiile de final de an. Organizate în mai multe orașe din țară, expozițiile au reprezentat punctul culminant al activității desfășurate de elevi, momentul lor de recunoaștere și de validare al eforturilor depuse.
Arh. drd. Brîndușa Raluca Havași, îndrumător în Asociația De-a Arhitectura încă din 2013 și coordonator local al regiunii de Vest, ne-a povestit cum a decurs evenimentul organizat la Timișoara în perioada 3-13 iunie, la Centrul Multifuncțional din Bastionul Theresia.
Mai departe veți afla cum trăiesc oamenii în anul 3019 în Waterville, când întreg globul este acoperit de ape, cum arată orașul de pe Uranus, cel care se întinde pe 7 insule rezultate în urma activării unui vulcan ce părea stins sau cum și-a construit omulețul Lego camera lui.
Vă invităm, așadar, într-o poveste despre lumi imaginare, orașe posibile și școli ale viitorului.
Ne aflăm în spațiul acoperit cu bolți al Bastionului Theresia din Timișoara și suntem înconjurați de tot felul de machete: Orașul de pe Uranus, Waterville, orașe de câmpie sau așezate la poalele vulcanilor, construite la scara omulețului Lego, orașe străbătute de râuri sau de canale în loc de străzi, căsuțe pentru păsări, vehicule cu șenile, case anapoda și intervenții asupra școlii.
289 de elevi din 12 clase de primară și liceu, din diferite școli din Timiș, alături de învățătorii, profesorii și arhitecții îndrumători, au participat la expoziția de final de an De-a arhitectura, găzduită între 3 și 13 iunie de bolțile de cărămidă ale Centrului Multifuncțional din Bastionul Theresia.
În anul școlar 2018-2019, elevi din 31 de clase din Timiș au parcurs unul din programele:
- De-a arhitectura mini – destinat elevilor din clasa I și a II-a;
- De-a arhitectura în orașul meu – conceput alături de specialiști în educație pentru elevii de clasa a III – a IV-a;
- De-a arhitectura în școala mea – adaptat continuu pentru elevii de gimnaziu și liceu.
Orașul de pe Uranus – clasa a IV-a C, prof. înv. primar Valeria Staszny, arhitect Roxana Cârjan, Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau”, Timișoara
În cele trei zile de prezentări, aceștia și-au expus lumile imaginare, orașele posibile și școlile viitorului în fața colegilor, a îndrumătorilor și a părinților. Găsim aici, reprezentate în machete, lumile fantastice descoperite de cei mici în călătoria lor imaginară alături de cele două personaje – Grifonel şi Seminţica – sau de pe tărâmul castelelor și cetăților în jurul cărora se conturează cursul „De-a arhitectura mini”.
De-a arhitectura mini – elevii clasei a II-a C, prof. înv. primar Camelia Stănescu, arhitect Andreea Nistor, Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau”, Timișoara
De-a arhitectura mini – elevii clasei a II-a A, prof. înv. primar Simona Romaș, arhitect Andreea Micșa, Școala Gimnazială Nr. 25, Timișoara
Orașele construite la scara omulețului Lego s-au materializat prin parcurgerea cursului „De-a arhitectura în orașul meu”, un opțional în care învățăm să observăm și să înțelegem orașul și regulile lui de construire. De-a lungul a 5 capitole, desfășurate pe parcursul unui an școlar sau doi, am descoperit:
- Scara și proporțiile – pornind de la dimensiunile copilului reprezentat în machetă prin omulețul Lego, am învățat să măsurăm spațiul în relație cu dimensiunile umane, să înțelegem ergonomia și să adaptăm mobilierul la dimensiunile utilizatorului;
- Spațiul și materialitatea – care sunt elementele care definesc spațiul urban, ce rol joacă compoziția, lumina, umbra și culoarea, ritmul, materialele și texturile, detaliile arhitecturale;
- Locul – care este relieful, clima, specificul și memoria locului, cum acestea influențează modul de construire și arhitectura și cum ne raportăm la clădirile de patrimoniu;
- Orașul – identitatea, silueta, reperele, cum vedem orașul de sus, dacă am fi o pasăre în zbor, și cum îl vedem plimbându-ne pe străzile sale, care elemente dau viață orașului și care sunt regulile de construire;
- Sustenabilitatea – ce înseamnă sustenabilitate, orașe și case „verzi”, care este impactul construirii asupra mediului înconjurător, consumul echilibrat al resurselor și ce moștenire le lăsăm copiilor și nepoților noștri.
Orașul „Verde” – clasa a IV-a A, prof. înv. primar Simona Birgean, arhitect Daniela Cojocaru, Școala Gimnazială Nr. 7 „Sf. Maria“, Timișoara
Orașul copilăriei – clasa a IV-a D, prof. înv. primar Maria Vărgatu, arhitect Alina Palea, Liceul Pedagogic „Carmen Sylva”, Timișoara
Un oraș pentru toți – clasa a III-a G, prof. înv. primar Amelia Stan, arhitect Raluca Hurmuz, Liceul de Informatică „Grigore Moisil“, Timișoara
Fiecare capitol, studiat prin activități pe bază de joc, se încheie cu un atelier în care elevii pun în practică noțiunile învățate, cel mai adesea prin activități în echipă. Spre exemplu, camera omulețului Lego a evoluat de la interior către exterior, pe lângă dimensiuni și proporții a căpătat materialitate, textură și culoare, alături de căsuțele colegilor a delimitat spațiul public de cel privat, apoi s-au adunat în jurul unui cartier cu parc, școală, primărie și au format un oraș care populează un relief cu munți, vulcani, dealuri, câmpii, râuri și mare sau chiar planete îndepărtate. Descoperim în machetele elevilor panouri solare, turbine eoliene și mijloace de transport alternative care folosesc energia solară, a valurilor sau vântului.
Waterville 3019 – elevii clasei a III-a D, prof. înv. primar Felicia Popovici, arhitect Alexandra Rigler, Liceul de Informatică „Grigore Moisil“, Timișoara
„Să ne imaginăm că suntem în anul 3019. Întreg globul este acoperit de ape, iar oamenii și-au construit orașe pe piloni în largul mărilor. Nu mai au curent electric și trebuie să-și construiască hidrocentrale. Nu e simplu, deși apă este din belșug. Oamenii de știință au creat, cu ajutorul unor site imense, un mod de a trece cu putere apa prin ele pentru a forma valuri și a genera energie. Dar nu e destul. Energia aceasta trebuia transformată în energie electrică, fără de care populația nu ar supraviețui. Atunci au atașat valțuri imense care au fost rotite de valuri și le-au legat la generatoare, făcute tot de ei, din ce au mai putut salva. Astfel, au reușit să aprindă primul bec. Bucuria a fost mare.” Sofia Păcurari, clasa a III-a D de la Liceul de Informatică „Grigore Moisil“, Timișoara.
Waterville 3019 – elevii clasei a III-a D, prof. înv. primar Felicia Popovici, arhitect Alexandra Rigler, Liceul de Informatică „Grigore Moisil“, Timișoara
„În anul 3019 lumea era scufundată, așa cum știți deja, iar oamenii aveau mai puține resurse și trebuiau să mănânce ceea ce le oferea oceanul. Pentru a ușura aprovizionarea cu hrană a orașului au fost construite ferme sub-acvatice unde creșteau pește, scoici, alge, plancton […]. În interiorul orașului vor exista piețe de aprovizionare cu produse din fermele sub-acvatice care vor ajunge apoi în casele oamenilor din Waterville. […] Comunicarea prin telepatie va deveni o obișnuință, precum cititul în zilele noastre, pentru o mai bună conservare a energiei vitale. Deplasarea în interiorul orașului va avea loc prin tuburi cu aer care te pot duce unde vrei tu.” Ayan Prodea, clasa a III-a D de la Liceul de Informatică „Grigore Moisil“, Timișoara.
Waterville 3019 – elevii clasei a III-a D, prof. înv. primar Felicia Popovici, arhitect Alexandra Rigler, Liceul de Informatică „Grigore Moisil“, Timișoara
„Dimineața mă trezesc și mă uit pe geam la peștii Clovn și la peștii Neon. Oooo! Bună, dragul meu robo-câine. Este o zi superbă și chiar îmi propun să trec prin centrul comercial. Mai întâi, trebuie să îmi fac curățenie printre cărți. Am uitat să vă spun, sunt scriitor. Mă numesc Christian Tolstoi și da, sunt stră-stră-strănepotul lui Lev Tolstoi. Chiar dacă nu am avut ocazia să mă întâlnesc cu el, tot timpul când e vorba de el îi zic «bunicul». Bunicul a scris foarte multe cărți pe care nu le-a publicat, le-a scris pentru familie. De acolo am început și eu să scriu. Ce e cu cartea asta? Aaaa…, este cartea care mi-o citea tata în fiecare seară. Nu am mai citit-o demult, este din 2019. E scrisă de Sebastiano Tolstoi, nepotul celebrului scriitor. Sebastiano a scris despre cum va ajunge umanitatea. Ia să mă apuc să o citesc… .
Uauuu, ce bine se potrivește! Începe cu o introducere extrem de inteligentă. Povestește cum noi, oamenii, am ajuns atât de obsedați de a fi la fel cu cei de lângă noi, încât dacă zice cineva ceva imediat ne luăm după ce zice el. Am ajuns să fim atât de leneși, încât nu mai putem merge pe jos mai mult de un kilometru. Nici nu realizăm cât de mult poluăm. Această poluare, chiar dacă pe moment nu ne dăm seama, tot pe noi ne va deranja. De fapt, nu pe noi, ci pe cei care vor urma. Dar nouă nu ne pasă de cei care vor urma, nouă ne pasă doar de noi și de nimeni altcineva. Apoi, povestea arată cum va ajunge lumea să arate peste aproximativ 2000 de ani. […]”, povestea imaginată de Agnes Reviczky-Levay, clasa a III-a D de la Liceul de Informatică „Grigore Moisil”, Timișoara, se întinde pe trei pagini. În curând o veți putea parcurge în întregime în seria de articole dedicată Orașelor viitorului imaginate de copii.
Waterville 3019 – elevii clasei a III-a D, prof. înv. primar Felicia Popovici, arhitect Alexandra Rigler, Liceul de Informatică „Grigore Moisil“, Timișoara
„Orașul viitorului – Încheiere. În prezent, ne bazăm foarte mult pe baterii pentru a alimenta diferite dispozitive și, mai nou, mașinile electrice. Odată cu dezvoltarea nanotuburilor de carbon s-a descoperit că acestea sunt capabile să stocheze cantități uriașe de energie. Cheia o reprezintă nanotehnologia. […]
În loc de încheiere, vă pun câteva întrebări la care, până în 3019, poate se vor găsi răspunsuri:
– Va putea într-o zi omul să stăpânescă Universul?
– Vor găsi medicina și biologia posibilități de a reda viața oamenilor congelați (criogenare)?
– Vor popula pământenii planete noi?
– Se va putea, într-un viitor îndepărtat, prelungi viața oamenilor pe un timp nedeterminat cu ajutorul inimii, plămânilor și rinichilor artificiali?”
Alexandru Kelemen, clasa a III-a D de la Liceul de Informatică „Grigore Moisil”, Timișoara.
Am spilcuit doar câteva paragrafe din povestea Waterville, dar nu mai puțin interesante au fost scenariile Orașului de pe Uranus, al celui care se întinde pe cele 7 insule rezultate în urma activării unui vulcan ce părea stins, sau al Orașului pentru Toți. Cu mintea liberă de prejudecăți și liste de îndeplinit, doar cu puțină stimulare în direcția cercetării, copii adoră să imagineze și să născocească soluții la problemele de azi, purtați de bucuria posibilităților plăsmuite.
Orașul cu canale – clasa a III-a C, prof. înv. primar Blidar Lia, arhitect Daniela Cojocaru, Școala Gimnazială Nr. 7 „Sf. Maria“, Timișoara
Am putut admira aici, în expoziție, câteva dintre machetele acestor elevi, pasionați de modelarea unui mediu construit mai prietenos cu natura și oamenii, mai jucăuș și mai relaxant!
În cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea” am studiat clădirea școlii în care elevii petrec cea mai mare parte a timpului lor activ. Am învățat să privim clădirea școlii prin ochii unui arhitect, să aflăm istoria ei, să-i cercetăm etapele, să-i analizăm spațiile și să înțelegem de ce anumite spații ne plac și ne fac să ne simțim bine și altele mai puțin. Am căutat și am discutat exemple de școli din toată lumea, am cercetat care sunt factorii care influențează starea noastră de bine și învățarea. Ghidați de arhitecții îndrumători, am făcut propuneri de îmbunătățire a spațiilor școlii și le-am prezentat în fața colegilor, a profesorilor și a directorilor. Am exersat și strângerea de fonduri sau de voluntari care să ne ajute în faza de implementare. De-a Arhitectura organizează în fiecare an un concurs național pentru finanațarea proiectelor prezentate și la finalul anului școlar câștigătorii pun în practică propunerea lor.
Afișe și machete de promovare „Bistro Atelier” – Colegiul Tehnic „Emanuil Ungureanu”
Macheta „Bistro Atelier” – Colegiul Tehnic „Emanuil Ungureanu”
Planșe Proiect „Scenuim” la Colegiul Național de Artă „Ion Vidu”
Planșe proiect „B.L.U.E. IS MORE”, Liceul Tehnologic Electrotimiș
În acest an, echipa Liceul Tehnologic Electrotimiș a câștigat finanțarea oferită în cadrul programului educațional „De-a arhitectura în școala mea” și am putut vedea proiectul lor aici, în expoziție, alături de cel al echipei de la Colegiul Național de Artă „Ion Vidu” din Timișoara și al celor de la Colegiul Tehnic „Emanuil Ungureanu”. Puteți consulta proiectele realizate în anii anteriori în școli din toată țara pe site-ul De-a arhitectura, la secțiunea Școala mea.
La finalul prezentărilor, elevii mai mari sau mai mici au fost premiați cu diplome, creioane, insigne, cartoline de joc și jocuri puzzle oferite de sponsori și parteneri ai Asociației De-a Arhitectura. Îi așteptăm și la anul să se înscrie în alte programe și activități locale.
Elevii, arhitect Andreea Micșa și doamna învățătoare Simona Romaș, de la Școala Gimnazială Nr. 25, Timișoara
„MULȚUMIM pentru această aventură frumoasă pe tărâm de poveste a arhitecturii! Mulțumim arh. Andreea Micșa pentru dăruire și profesionalism! Mulțumim Brîndușa, dar și organizatorilor, sponsorilor, tuturor celor implicați!” – ne scriu elevii, părinții și doamna învățătoare Simona Romaș, de la Școala Gimnazială Nr. 25 din Timișoara. Aceștia au parcurs în anul școlar 2018-2019 cursul „De-a arhitectura mini” și s-au înscris pentru anul viitor la cursul „De-a arhitectura în orașul meu”.
„Mulțumim pentru expoziție, diplome, creioane, insigne, joculețe, tangram şi vederi! Machetele ne-au impresionat! Foarte frumoase și ingenioase!” – primim de la prof. înv. primar Astrid Gavriliu, clasa a II-a B, Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau”, Timișoara.
Și pentru că dorim să vă transmitem energia și veselia copiilor, vă lăsăm în compania filmului expoziției:
Mulţumim Equitone Facade care a susţinut în anul şcolar 2018-2019 expoziţia de final de an a claselor din Timişoara înscrise în programele De-a arhitectura.
Mulţumim Consiliului Judeţean Timiş pentru găzduirea expoziție în Centrul Multifuncțional Bastionul Theresia, pentru al treilea an consecutiv.
Mulțumim Ordinului Arhitecților din România care finanțează o parte a programelor Asociației De-a Arhitectura prin taxa „Timbrul Arhitecturii”.
*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.
Text: arh. drd. Brîndușa Raluca Havași, arhitect coordonator De-a Arhitectura Vest
Editori: antropolog Gabriela Anghel
Fotografii: arh. Alexandru Todirică, arh. drd. Brîndușa Raluca Havași