Atelier „De-a arhitectura… la muzeu” la Muzeul Național de Artă al României (MNAR)

În cadrul săptămânii „Şcoala Altfel” 2017-2018, a avut loc pe 28 martie 2018, la Galeria de Artă Europeană a Muzeului Național de Artă al României (MNAR), atelierul „De-a arhitectura… la muzeu”.

Colaborarea între De-a Arhitectura şi MNAR a început în toamna anului 2016 printr-o serie de ateliere și activități pentru copii şi adolescenți, menite să îi apropie pe aceștia de oraș, să îi învețe să îl respecte și să îl iubească, cu părțile sale bune sau mai puțin plăcute. Primul atelier desfăşurat în parteneriat cu Muzeul Național de Artă al României (MNAR), „De-a Arhitectura la Galeria de Artă Europeană”, a fost o dublă călătorie: prin istoria artei europene și prin sălile vechiului Palat Regal, care le-a explicat celor mici ce este perspectiva, cum a fost descoperită și cine folosea această tehnică de a desena.

Atelierul „De-a arhitectura… la muzeu” s-a desfăşurat cu două clase a VII-a de la Şcoala Gimnazială Nr. 56 din Bucureşti sub îndrumarea colegei noastre arh. Cristina Dumitrescu, care ne-a transmis pe larg ce au învăţat copiii la atelier.

Atelierul desfășurat de De-a Arhitectura la Muzeul Național de Artă al României (MNAR) are un scop bine definit, anume acela de a le introduce copiilor participanți principiile perspectivei interioare, la un punct de fugă. 

Sună foarte tehnic, dar până să ajungem aici, am explorat organizat în Galeria Europeană a MNAR câteva lucrări alese tocmai pentru a aduce fiecare în prim plan câte un aspect important al construcției perspectivei de arhitectură. 

Am observat că adâncimea este sugerată atât prin diferența de dimensiune, dar și prin liniile paralele în realitate și convergente în desen. Am văzut apoi că repetiția unui element contribuie și ea la crearea senzației de adâncime și chiar am încercat (împărţiţi în două grupe pentru că am fost mulți… 26 de copii de clasa a VII-a) să descoperim ce ritm are o fațadă, asociind elementelor pline și celor de gol (ferestrelor) câte un sunet distinct (bătăi din palme sau din picior) și ascultând apoi cum se aude ritmul fațadei. Am descoperit, puțin mai târziu, efectele luminii – în pictură, dar și în clădire. Am aflat de ce se folosește lumina difuză în spațiile de expunere, cât și ce înseamnă o umbră purtată (de personaj) și o umbră proiectată (spre alt obiect).

Am aflat, pentru că eram în fața unui El Greco, că și personajele pot fi lumina, atunci când valoarea lor simbolică e foarte mare, dar și că pictorul (Rembrandt  și al lui procedeu clar-obscur) poate alege să proiecteze el lumina asupra doar unui personaj pe care îl consideră însemnat.

Revenind la subiectul nostru, am constatat că uneori chiar și rama anume profilată a lucrării (A. Sadeler, Sală în Palatul Hradcany) poate accentua liniile bine definite ale perspectivei, iluzia optică creată astfel completând spațiul ilustrat. 

Iar la final am ajuns într-una din sălile fostului apartament regal, care, în afara faptului că este unul dintre puținele spații care păstrează decorația originală, reprezintă o compoziție arhitecturală simetrică, deci centrată, alcătuită din arcade sprijinite pe coloane de factură clasică (ale căror elemente au fost enumerate). Am observat și plafonul boltit, cu arce gotice repetate, dar și efectele luminii asupra elementelor constructive. 

Și am încercat să desenăm spațiul din fața noastră. Pornind de la o primă trasare geometrică a liniilor generatoare ale perspectivei și avansând spre reprezentarea elementelor în detaliu și la final a umbrelor.

Așa am pus pe hârtie lucrurile pe care le-am discutat de-a lungul atelierului, fixând cu creionul în reprezentarea elementelor de bază și în a celor decorative simetria, profunzimea, ritmul, contrastul, punctul de fugă ca centru al compoziției. Am înțeles principiile perspectivei unui spațiu construit și le-am prins cu îndrăzneală în desenele noastre.

„De-a arhitectura… la muzeu” face parte din seria atelierelor organizate de De-a Arhitectura în cadrul săptămânii „Şcoala Altfel” 2017-2018. Acesta se adresează atât copiilor, cât şi tinerilor (9-15 ani) şi se desfăşoară la cerere, sub îndrumarea unui arhitect şi a unui voluntar, până la finalul anului şcolar. Dacă doriţi să aflaţi mai multe detalii despre cele 8 ateliere disponibile în Bucureşti, o puteţi face aici.

Text: arh. Cristina Dumitrescu, arh. Monica Popescu, Gabriela Anghel
Fotografii: arh. Cristina Dumitrescu, stud. urb. Ionela Teodora Matei
Voluntar atelier: stud. urb. Ionela Teodora Matei