„My school can be cool” – evaluarea elevilor

Proiectul „My school can be cool 2020” finanțat de ansamblul rezidențial City Of Mara prin Fundația Alber, în cadrul concursului anual de Proiecte educaționale strategice, s-a derulat la Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum din Timișoara în anul școlar 2019-2020, ca parte a programului educațional „De-a arhitectura în școala mea”. În acest program, elevii au posibilitatea să descopere şi să îşi dezvolte un mod de gândire şi abordare a problemelor specific arhitecţilor şi designer-ilor, „design thinking”, pentru a imagina și a implementa propuneri concrete de îmbunătăţire a şcolii/liceului lor.

Alături de dirigintele clasei Veronica Bakoș, profesor de matematică și fizică, și de arhitecții îndrumători Brîndușa Havași și Dragoș Mircea, cei 22 de elevi au fost implicaţi într-un proces de învăţare activă, în care și-au folosit simţul practic şi creativitatea, precum și cunoștințe de la diverse materii, pentru a schimba în bine un spațiu din curtea școlii. Intervențiile pe care le-au propus s-au bazat pe un proces de investigație, documentare și analiză. Comunitatea școlii a fost apoi invitată să participe la procesul de selecție a propunerilor care au răspuns cel mai bine criteriilor de implementare:

• impact mare în viața socială a școlii;
• foarte mulți utilizatori vor beneficia de proiect;
• costul redus care se poate încadra cel mai bine în sponsorizarea primită;
• efort de implementare redus;
• capacitatea de a deveni un exemplu de urmat și pentru alte școli;
• capacitatea de a implica elevii în realizarea lui;
• calitatea arhitecturală a proiectului obținut;
• nu necesită autorizare de construire.

Echipa de proiect a identificat și alte surse de sprijin, pe lângă cele oferite de Asociația De-a Arhitectura, prin participarea la concursul de Proiecte educaționale strategice organizat de Fundația Alber. Câștigarea finanțării a asigurat, pe lângă realizarea unei intervenții de calitate – o clasă în aer liber în mijlocul unei grădini de plante aromatice, și posibilitatea evaluării elevilor participanți la proiect.

Echipa de proiect – elevii, cadrul didactic cu rol de coordonare și arhitecții îndrumători, s-au implicat alături de colaboratori și voluntari, și în realizarea efectivă a intervențiilor, pe care le puteți urmări aici.

Evaluarea elevilor participanți la proiect s-a efectuat în două etape: prima la finalul analizei și propunerilor, iar cea de-a doua la terminarea implementării propunerilor selectate. Dirigintele clasei, prof. Veronica Bakoș, care a fost trup și suflet alături de elevi pe tot parcursul proiectului, a completat chestionarul online de evaluare pentru fiecare elev. Chestionarul a fost alcătuit de către echipa de coordonare a proiectului: arh. Mina Sava, arh. urb, Vera Marin, arh. urb. Claudia Pamfil și arh. dr. Brîndușa Havași împreună cu cei doi colaboratori specialiști, prof. univ. dr. Delia Vîrgă și conf. univ. dr. Ramona Palos, din cadrul Departamentului de Psihologie al Facultății de Sociologie și Psihologie din Universitatea de Vest – Timișoara.

Evaluarea elevilor s-a realizat pe baza unui chestionar structurat cu ancore comportamentale, urmărind etapele de evoluție a copiilor în cadrul proiectului: Știu (cunosc, înțeleg – competențe cognitive), Vreau (îmi pasă – atitudini) și Pot (am dezvoltat abilitățile necesare pentru finalizarea sarcinilor individuale și de lucru în echipă). Profesorul a ales o singură variantă de răspuns pentru fiecare întrebare, evaluând fiecare elev pe rând, din aceste trei prespective. Chestionarul online pentru prima etapă a cuprins 12 întrebări cu privire la:

1. Complexitatea realității școlii (ca mediu construit);
2. Cunoașterea realității școlii (ca mediu construit);
3. Înțelegerea realității școlii (ca mediu construit);
4. Optimizarea realității școlii (ca mediu construit);
5. Înțelegerea importanței specialistului în optimizarea mediului construit;
6. Beneficii ale utilizării spațiilor comune;
7. Interdisciplinaritate;
8. Implicarea în implementarea de proiect;
9. Perseverență în realizarea sarcinilor;
10. Lucrul în echipă;
11. Susținerea propunerilor;
12. Rezolvare de probleme.

La mijlocul perioadei de derulare a proiectului, profesorul a evaluat fiecare copil, pe baza celor 12 parametri de mai sus.

La finalul implementării, profesorul a răspuns la încă două întrebări suplimentare, cu privire la:
13. Implicarea elevilor în atragerea de fonduri;
14. Monitorizarea rezultatelor.

În continuare, facem o trecere în revistă a evaluării profesorului asupra înțelegerii și implicării elevilor participanți în proiect. Studiul a fost efectuat în anul școlar 2019-2020 la Liceul Gerhardinum din Timișoara, toți elevii fiind colegi de clasă, în clasa a VII-a. Din cei 22 de elevi participanți în proiect și studiu, 7 sunt fete (32%) și 15 băieți (68%). Întrucât instrumentul de evaluare a fost dezvoltat pe parcursul proiectului, nu avem o evaluare inițială a elevilor înainte de începerea proiectului. Au fost reprezentate grafic, pentru o mai bună înțelegere, evaluările făcute de profesor fiecărui elev, pentru fiecare dimensiune analizată.

În ceea ce privește complexitatea realității școlii ca mediu construit, profesorul a estimat că aproape toți elevii (95,45%) înțeleg că această realitate este determinată de mai mulți factori – istorici, geografici, culturali, sociali, economici și administrativi, aproape două treimi pot să și explice iar 40,91% pot să și prezinte mai multe fațete de analizat pentru o astfel de situație.

Constatăm că toți elevii sunt capabili să observe în spațiile școlii (clasă, clădire, curte, vecinătate) aspecte care nu sunt adaptate la nevoile sau problemele oamenilor din comunitatea școlii, două treimi sunt capabili și să analizeze aceste aspecte, iar 36,36% dintre elevi sunt capabili să observe, să analizeze și să identifice aceste aspecte.

Înțelegerea realității școlii ca mediu construit se reflectă prin faptul că elevul este capabil să își pună întrebări asupra problemelor legate de școală, apoi că este capabil să se documenteze din diverse surse pentru a găsi elemente care să-l conducă la răspunsuri privind problemele legate de școală și, într-un final, este capabil să facă o sinteză a informațiilor adunate (45,45% dintre elevi).

Optimizarea realității școlii ca mediu construit poate avea loc odată ce elevul înțelege necesitatea îmbunătățirii unei situații a mediului construit de la nivelul școlii, dar este necesar ca elevul să se implice în căutarea de soluții. Această optimizare a realității școlii poate avea loc dacă elevii propun și susțin soluții viabile în acest sens (45,45% dintre elevi).

Un alt aspect pe care l-am considerat important în evoluția acestui proiect a fost înțelegerea importanței de a colabora cu specialiști din diferite domenii, în cazul nostru, arhitecți și peisagiști. La această dimensiune, profesorul a apreciat că 63,64% dintre elevi au distins între o situație în care avem nevoie de ajutorul unui specialist pentru a găsi și implementa o soluție și o situație în care nu e nevoie de studii de specialitate.

Importantă în acest proiect a fost conștientizarea beneficiilor utilizării spațiilor comune ale școlii, iar 45,45% dintre elevii implicați în proiect înțeleg și promovează/susțin utilitatea spațiilor comune ca o reflectare a binelui comun.

Arhitectura este un domeniu cu un grad mare de interdisciplinaritate, prin utilizarea și aplicarea cunoștințelor din domenii diferite, atât științe, cât și arte. În mod convențional, explică Andreas Schleicher, directorul Departamentului de educație al OECD, „abordarea problemelor s-a făcut prin mărunțirea lor în bucăți mai ușor de gestionat, limitate în discipline înguste, și apoi prin învățarea de tehnici pentru a le rezolva. Astăzi, cunoașterea avansează prin sinteza acestor bucăți disparate. Asta cere o minte deschisă, realizarea de legături între idei ce anterior păreau separate și prin familiarizarea cu cunoștințele din alte domenii.”

Schleicher dă exemplul celor doi cercetători britanici care au primit premiul Nobel pentru fizică în 2010, cunoscuți pentru abordarea lor jucăușă asupra fizicii. Andre Geim și Konstantin Novoselov au descoperit un nou material, plecând de la un exeriment din 2004 care implica o bucată de carbon și niște bandă adezivă.

„Dacă ne petrecem toată viața în silozul unei singure discipline”, spune Schleicher, „nu vom putea dezvolta abilități imaginative care să conecteze punctele sau să anticipăm de unde va veni următoarea invenție și, probabil, sursă de dezvoltare economică. Și totuși cele mai multe țări, cu posibila excepție a țărilor nordice, oferă puține stimulente pentru ca elevii să învețe și profesorii să predea interdisciplinar.” [1]

La dimensiunea interdisciplinaritate, profesorul a apreciat că doar o treime dintre elevii participanți în proiect cunosc informații din diferite discipline (matematică, fizică, geografie, istorie, educație civică, arte vizuale), mai puțin de jumătate dintre elevi înțeleg relațiile dintre 2-3 domenii de studiu, și doar 22,73% dintre elevi fac legături între informațiile de la diferite discipline reușind o perspectivă mai amplă asupra situației abordate.

Proiectele desfășurate prin programul „De-a arhitectura în școala mea” consideră implicarea elevilor în realizarea proiectului o șansă ca aceștia să își descopere abilitatea de a-și pune ideile în practică, la modul cel mai concret, în realitatea construită a școlii. Astfel, ei se pot confrunta direct cu rezultatele și pot aprecia corectitudinea și adecvarea propunerilor imaginate, prin utilizarea de către ei și colegii lor, mai mici sau mai mari, a îmbunătățirii spațiilor școlii. Totodată, ei vor avea experiența parcurgerii tuturor etapelor procesului de design-thinking, de la idee la proiect, de la realizarea acestuia la utilizarea spațiilor amenajate și evaluarea post-ocupațională.

În ceea ce privește implicarea în implementarea proiectului, în cadrul acestui studiu 68,18% dintre elevi s-au implicat practic în realizarea proiectului votat de comunitate pentru școala lor.

O condiție a finalizării lucrărilor propuse, prin depășirea obstacolelor și căutarea mijlocelor aflate la îndemână, o constituie perseverența în realizarea sarcinilor. La acestă dimensiune, mai mult de jumătate dintre elevii participanți (54,55%) au dus la bun sfârșit lucrurile începute în proiect, indiferent de obstacolele întâlnite.

Proiectele desfășurate în programul „De-a arhitectura în școala mea” se numără printre puținele ocazii în care întreaga clasă de elevi lucrează împreună pentru un scop comun. Deși toate organismele internaționale implicate în educație subliniază importanța comunicării și colaborării în echipă ca abilități necesare pentru secolul 21. Colaborarea poate fi privită ca proces sau ca rezultat al unei activități comune, în care doi sau mai mulți elevi lucrează interdependent, rezolvă o problemă, finalizează o sarcină, proiectează un produs, etc., prin punerea laolaltă a cunoștințelor, abilităților și eforturilor [2]. În literatura de specialitate regăsim frecvent menționate câteva activități care solicită colaborarea:

  • planificare și luarea deciziilor în grup;
  • comunicare și gândire în cadrul grupului;
  • contribuția cu resurse, idei și eforturi și sprijinirea membrilor grupului;
  • monitorizarea, reflectarea și adaptarea proceselor individuale și de grup în beneficiul grupului.

În cadrul acestui studiu, lucrul în echipă a fost apreciat de către profesor pe trei niveluri de implicare:

  • mai puțin de jumătate dintre elevi lucrează în activități de echipă, dar fac doar ce li se spune;
  • aproape o treime lucrează în activități de echipă, comunică bine și își susțin o parte din ideile pe care le au;
  • aproape o treime dintre elevi planifică și organizează activitățile individuale și de echipă, comunicând și negociind cu membrii echipei diferite aspecte.

În ceea ce privește susținerea propunerilor, mai mult de jumătate (54,55%) dintre elevi își prezintă propunerea echipei și o susțin cu argumente.

La rezolvarea de probleme, mai mult de jumătate dintre elevi (59,09%) consideră că sunt mai multe răspunsuri valabile și că pot fi mai multe perspective de rezolvare a unei situații complexe în care intervin mai mulți factori.

Așa cum am menționat anterior, răspunsurile la ultimele două întrebări au fost completate de către profesor după finalizarea intervenției din curtea școlii și a evaluat implicarea elevilor în campania de strângere de fonduri și monitorizare a rezultatelor.

Cu privire la fundraising (strângerea de fonduri), dintre cei 22 de elevi, 36% sunt implicați în organizarea unor acțiuni concrete de atragere a resurselor iar 32% dintre elevi îi ajută pe aceștia, prin propuneri pentru a atrage resurse. 32% dintre elevi sunt mai pasivi, deși înțeleg importanța acestor acțiuni de atragere de fonduri, dar așteaptă să facă alții primii pași.

Dintre elevii evaluați, mai mult de jumătate (57%) sunt interesați să păstreze și să promoveze intervențiile în școală, uneori chiar să le promoveze mai departe. Acestora li se alătură 19% care urmăresc doar utilizarea corectă și întreținerea intervențiilor realizate în școală. În schimb, 24% dintre elevi nu mai sunt interesați de această intervenție, pe termen mediu.

Ca o sinteză, aproape toți elevii participanți în proiect înțeleg că realitatea mediului construit este complexă (95,45%) și sunt capabili să observe în spațiile școlii aspecte care nu sunt adaptate la nevoile utiizatorilor (99,99%). Cea mai mare parte a elevilor sunt capabili să își pună întrebări, să se documenteze și să facă o sinteză a informațiilor strânse din diverse surse (86,36%) și pot contribui la optimizarea mediului construit al școlii prin căutarea, propunerea și susținerea de soluții viabile (72,72%). Mai mult de jumătate dintre elevi disting o situație în care este nevoie de un specialist pentru a implementa o soluție (63,64%) și conștientizează beneficiile utilizării spațiilor comune ca o reflectare a binelui comun (72,72%).

O mare parte dintre aceștia înțeleg relațiile dintre domenii diferite de studiu (68,18%), se implică practic în realizarea proiectului votat de comunitatea școlii (68,18%), explorează variante, lucrează alături de ceilalți și duc la bun sfârșit lucrurile începute în proiect (95,45%). Toți elevii au lucrat în echipă, cu grade diferite de inițiativă. Mai mult de jumătate dintre elevi (54,55%) își prezintă propunerile echipei și le susțin cu argumente, iar un procent similar (59,09%) consideră că sunt mai multe răspunsuri valabile și mai multe perspective de rezolvare a unei situații complexe. O mare parte a elevilor din proiect (68%) fac propuneri și se implică în strângerea de resurse pentru realizarea proiectului și mai mult de jumătate sunt interesați să păstreze și să promoveze intervențiile în școală (57%).

În concluzie, derularea unui proiect participativ în școli este benefic deoarece:

  • elevii înțeleg influența mediului construit asupra calității vieții;
  • elevii pot experimenta optimizarea realității concrete a mediului școlar;
  • elevii exersează susținerea ideilor proprii;
  • elevii încep să înțeleagă legăturile dintre disciplinele studiate;
  • favorizează lucrul în echipă;
  • elevii se implică în activități practice;
  • elevii înțeleg nevoia de a apela la un specialist;
  • elevii înțeleg că există mai multe răspunsuri valabile în rezolvarea unei probleme;
  • elevii își asumă proiectul și duc la bun sfârșit ce au început.

Gradul de implicare a elevilor într-un proiect extracurricular variază în funcție de interese, abilități și dorința de a experimenta ceva nou. Dacă aceste activități s-ar desfășura ca un club, la care doar cei interesați se înscriu, poate că s-ar evita comportamentele pasive. Pe de altă parte, participând întreaga clasă de elevi, chiar și cei pasivi au putut afla multe lucruri pe parcurs, la care altfel nu ar fi participat opțional.

Chestionarul completat de către profesor ne oferă informații filtrate prin propria sa percepție, și poate că ar fi fost util să avem și aprecierea elevilor cu privire la aspectele evaluate. Această evaluare a a furnizat informații utile în dezvoltarea mai departe a ghidului programului „De-a arhitectura în școala mea”. Conceperea unor fișe de evaluare în oglindă care să fie completate atât de către elevi, cât și de către profesor, constituie preocuparea noastră pentru evaluarea obiectivelor programului în proiectele ce vor urma. Până atunci însă, vă lăsăm cu impresiile unei eleve: „Pentru mine a fost o experiență minunată și mă bucur că am participat la acest proiect și aștept cu nerăbdare continuarea!!!😊 Pentru că a fost prima oară când am participat la un altfel de proiect cum este acesta și a fost o experiență unică. Mie cel mai mult mi-a plăcut când am pus jardinierele și am plantat plantele și florile. Mie îmi place absolut tot la acest proiect, cum am construit machetele, cum ne-am sfătuit fiecare ce ne-am dori și ce este posibil de realizat în curtea școlii😊” M.

Text: arh. dr. Brîndușa Havași
Editor: antropolog Gabriela Anghel
Fotografii: arh. dr. Brîndușa Havași, arh. dr. Ovidiu Micșa

1. Andreas Schleicher, The case for 21st-century learning, OECD Education Directorate, accesat la 18.01.2021
2. Carla Evans, Instructing & Assessing 21st Century Skills: A Focus on Collaboration, The Center for Assessment, June 18, 2020, accesat la 18.01.2021,

1