Pe 26 noiembrie, juriul cu componență euroregională al Bienalei timișorene de arhitectură (BETA) a premiat proiectul „De-a arhitectura în școala mea! Clasa mea de vis!”, realizat la Liceul de Arte Plastice din Timișoara, în cadrul secțiunii „Inițiative pentru arhitectură de calitate”. Puteți consulta lista proiectelor premiate aici.
Bienala timișoreană de arhitectură BETA se dorește a fi o platformă de dialog și colaborare între arhitecți, alte profesii și publicul larg din cadrul euroregiunii DKMT (o regiune europeană de colaborare transfrontalieră în teritoriul cuprins între Dunăre-Criș-Mureș-Tisa, cuprinzând în prezent județele Timiș, Caraș-Severin, Arad și Hunedoara din România, județele Csongrád și Bács-Kiskun din Ungaria și provincia Vojvodina din Serbia).
Tema bienalei timișorene de arhitetură din acest an, „Privește orașul”, a fost o invitație adresată tuturor de a re-învăța să privim cu adevărat mediul construit, de a observa și a ne pune întrebări despre ce ne dorim de la această scenă a vieții de zi cu zi. Campania „Privește orașul” și-a propus „să descopere poveștile ce compun orașul – oraș văzut ca sumă de amintiri, trăiri și proiecții, percepții personale și colective, ce împreună creează și definesc imaginea acestuia și a comunității sale – și să le prezinte, în mod transparent, tuturor”.
Din cele peste 300 de povești despre oraș colectate pe cartoline, ori trimise direct pe site, au fost selectate 10 povești care au fost ilustrate de artiști. Astfel ilustrate, poveștile au plecat la plimbare prin oraș, purtate pe plasele de pânză, ori afișate pe panourile din stațiile de tramvai. Decoperiți ilustrațiile și poveștile din spatele lor aici.
Un alt mod de a învăța să privim orașul s-a realizat prin câteva tururi ghidate conduse de arhitecți și nu numai, care au vorbit despre aspecte mai puțin știute ale orașului și cartierelor sale:
⌂ Piețele și harta orașului. Patrimoniu în așteptare
⌂ Locuirea de altădată. Elisabetin și parcurile sale
⌂ Orașul și apa. Malurile canalului Bega
⌂ Proprietăți și locatari. Arbore genealogic
⌂ Detectivii urbani. Tur pentru copii.
Adulți și copii deopotrivă am văzut și ascultat povestea orașului dezvăluită prin semne din piatră, cărămidă și tencuială, unele strigate în gura mare pe la balcoane, turnuri și feronerii meșteșugit lucrate, altele șoptite ușor, pe la ferestre, cornișe și porți, doar pentru urechile și ochii celor ce ascultă și privesc în tihnă. Ghizii noștri doar ne-au arătat semnele prin care putem descifra istoria și povestea mai recentă a orașului.
În perioada 21 iunie-26 noiembrie, în cadrul bienalei au avut loc conferințe, ateliere și expoziții, grupate pe trei sub-teme: EDUCAȚIE, PROFESIE și ORAȘ. Prin aceste întâlniri între arhitecți, alte profesii și publicul larg, organizatorii bienalei au dorit deschiderea dialogului despre aspectele și problemele orașului la scara societății și mutarea acestui dialog din cabinetele specialiștilor în stradă, la îndemâna trecătorilor, utilizatorii direcți ai orașului.
Evenimentul central al bienalei l-a constituit expoziția-concurs BETA 2016, care s-a bucurat de participare și jurizare euroregională. La cele 16 secțiuni ale concursului au fost înscrise lucrări realizate în regiunea DKMT, ori ai căror autori au domiciliul stabil în această regiune.
Data de înscriere a lucrărilor în concurs a fost 31 iulie și a fost urmată de 2 etape de selecție. Pe 1 octombrie expoziția lucrărilor selectate a fost vernisată în cadrul Muzeului de Artă Timișoara, iar din 17 octombrie expoziția a fost itinerată în spațiul public, prin adoptarea panourilor de către vitrinele locațiilor partenere din zona Cetate a Timișoarei. Între 23-25 noiembrie a avut loc jurizarea expoziției-concurs.
Pe 26 noiembrie, în cadrul evenimentului de premiere a Bienalei timișorene de arhitectură (BETA), la secțiunea „Inițiative pentru arhitectură de calitate”, juriul a acordat premiul proiectului nostru: „De-a arhitectura în școala mea! Clasa mea de vis!”.
„De-a arhitectura în școala mea! Clasa mea de vis!” este un proiect pilot și face parte din programul național „De-a arhitectura în școala mea” care își propune conștientizarea de către elevi a importanței mediului construit al orașului prin prisma arhitecturii școlii în care ei învață.
În anul școlar 2015-2016 s-au desfășurat în țară primele trei proiecte pilot ale acestui program:
⌂ La Colegiul Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca, la clasa a VI-a
⌂ La Școala Superioară Comercială „N. Kretzulescu” din București, la clasa a X-a și a XII-a
⌂ La Liceul de Arte Plastice din Timișoara, la clasa a V-a și a VI-a.
Proiectul derulat la Timișoara a cuprins o fază teoretică și una practică, prin care am experimentat împreună pașii necesari pentru a duce o idee la stadiul de proiect și apoi la implementarea acestuia.
În faza teoretică a proiectului, desfășurată în perioada februarie-iunie 2016, am trecut împreună prin etapele observ-analizez-construiesc-prezint. Am învățat să privim împreună școala și ansamblul de clădiri din care se compune. Am analizat compoziția fațadei școlii și am descoperit că are un ritm al ei care poate fi aplaudat, apoi am colorat fațada. Am explorat cu harta în mână spațiile școlii, am vizitat săli de clasă și ateliere de specialitate, ne-am întrebat care locuri din școală ne plac și de ce.
Ne-am oprit în curtea școlii și ne-am întrebat de ce anume ar avea nevoie ca să fie mai frumoasă, mai primitoare. Și pentru că ne doream mai multe verde în școala și în clasa noastră, am plantat bulbi de flori de primăvară în ghivece și le-am pus în geam. Odată cu bulbii au crescut și ideile noastre pentru o școală și o clasă mai frumoasă, mai bună, mai plină de viață și mai adaptată utilizatorilor ei, elevii.
Apoi am explorat împrejurimile școlii, cartierul și vecinătățile. Împărțiți în patru echipe ne-am pus în pielea istoricilor și geografilor urbani, a arhitecților și a scenografilor. Ne-am întrebat de unde vine numele orașului și al cartierului și care este istoria sa. Care este forma de relief pe care a luat ființă orașul și ce cursuri de apă îl străbat? Ce înseamnă stil de arhitecură și case monument? De ce să prețuim clădirile vechi și ce transmit ele? Am căutat să aflăm care era stilul de viață și atmosfera orașului odinioară, pe vremea bunicilor noștrii, și dacă găsim vreo asemănare între îmbrăcămintea unei epoci și decorația clădirilor din perioada respectivă. Ne-am pus multe întrebări și am căutat răspunsuri.
Și iată că răspunsurile la întrebările noastre nu au întârziat să apară!
Școala noastră se află într-un cartier istoric, iar istoria cartierului și a orașului se împletește cu poveștile bunicilor și străbunicilor noștrii. Mai mult decât atât, descoperim similitudini între pielea zbârcită de munci a mâinilor bunicilor noștrii și textura tencuielii caselor vechi, între creștetul alb și acoperișul cu țigle căzute, între pleoapele încercănate și ochii caselor – ferestrele cu obloane și ancadramente (imagini și idei preluate cu acordul autorului din prezentarea Case vechi și bunici, realizată de arhitectul Bogdan Demetrescu cu ocazia conferințelor pentru copii De-a arhitectura Povestită din 2014 la Timișoara).
În clasa noastră, suntem ca într-o piațetă publică, înconjurați de zidurile, porțile și ferestrele orașului. De la fereastra clasei putem distinge silueta orașului. Pornind din sala de clasă străbatem coridoare care devin drumuri și spații urbane. Ieșind pe poarta școlii, în drum spre stația de tramvai, întâlnim biserica cu decorație barocă și fațada cu turn, luminată noaptea.
„Îți mai amintești denumirea cartierului? Dar povestea de care se leagă numele său? De unde vine denumirea orașului? Priveşte orașul, și acesta îți va depăna povestea lui; este și povestea ta, și a colegilor tăi, este povestea bunicilor și a nepoților care vor veni! Povestea orașului se descifrează în spațiile dintre clădiri, dintre ziduri, dintre curți, dintre oameni și din oameni.
Oriunde privim, orașul ne înconjoară, cu zidurile, turlele și acoperișurile sale; simțurile noastre întâlnesc lumina, sunetele și mirosurile ce se strecoară printre ziduri, pe străzi, din curțile interioare, prin ferestre, pe după garduri… și ne trezesc amintiri. Mintea participă alături de simțuri prin memoria evenimentelor trecute și prin imaginarea celor viitoare. Trăit în prezent, orașul ne protejează, dar în același timp ne facilitează comunicarea și relațiile cu ceilalți, și cu lumea. Trăind în oraș, aflu cine sunt, îmi imaginez ce aș putea deveni și care este locul meu în lumea asta. În clasa noastră suntem ca într-o piațetă publică, înconjurați de zidurile, porțile și ferestrele orașului. Ascultă povestea orașului și încearcă să înțelegi ce are el să-ți spună!”
Și pentru că explorarea noastră a început și s-a încheiat în clasă, am crezut de cuviință că trebuie să începem proiectul nostru aici, chiar în sala de clasă. Că avem nevoie de un mediu de învățare confortabil dar și plăcut, în care să ne putem focaliza atenția la lecție, dar să ne putem relaxa în pauze; că avem nevoie de un dulap în care să păstrăm lururile personale, echipamentul de sport și materialele pentru atelierele de specialitate. Că avem nevoie de două table pentru demonstrațiile la matematică, dar și de un perete expo pentru lucrările plastice. Avem nevoie de un loc care să ne reprezinte ca grup și ca indivizi, de un loc în care să socializăm între noi și cu ceilalți. Clasa noastră trebuie să fie un loc în care să putem învăța, exersa și visa le ce vrem să fim în viață. De un loc care să ne adăpostească de frig și ploaie, dar și un loc în care să creștem și să devenim oameni ai comunității, ai orașului, ai țării și ai lumii. Clasa noastră este locul în care ne strângem în fiecare dimineață, fie vară, fie iarnă, în care cunoaștem lucruri despre lume, în care ne împărtășim cunoștințele, emoțiile și dorințele, și din care plecăm în fiecare zi, fiecare cu drumul său, mai departe în viață. Orașul pe scena căruia ne petrecem viața este modelat de visele, dorințele și aspirațiile noastre. Orașul pe care ni-l dorim, povestea de viață pe care ne-o imaginăm, începe cu gândurile, atitudinile și comportamentele noastre zilnice.
Pentru noi, echipa proiectului „De-a arhitectura în școala mea! Clasa mea de vis!”, orașul dorit, visat și imaginat de elevi alături de profesoara Eugenia Drăgoi-Banciu și arhitecta voluntară Brîndușa Raluca Havași, începe în clasă!
Pereții clasei nu sunt limite, ci porți către oraș și lume. Silueta orașului ne înconjoară, atât la propriu cât și la figurat, prin desenele de pe pereți. Dacă închizi ochii, poți să continui mental conturul acoperișurilor care ne împresoară de la ferestre. La nord, pe ferestrele dinspre curte, vezi acoperișul sălii teatrului de păpuși; la est sunt turlele bisericii Notre Dame, spre vest e drumul care duce la gară și la stația de tramvai. La sud, odată ce ai ieșit pe poarta școlii, vei da nas în nas cu biserica de peste drum, între cele două treceri pietonale către stația de tramvai. I-ai trecut vreodată pragul?
Ancadramentul ușii de intrare în clasă ne-a fost inspirat de fațada bisericii de vis-a-vis, pe care am zărit-o atunci când exploram spațiile ne-știute ale școlii, de la ferestra atelierului de grafică. Ornamentul baroc al bisericii aduce o anumită atmosferă, prestanță și personalitate intrării în clasa noastră, care se face prin două foi de ușă înalte, dar ne amintește și de cartierul istoric în care ne situăm! La fel cu ancadramentele de la ferestre, inspirate chiar de fațada clădirii școlii, noi le-am întors către interior.
Proiectul „De-a arhitectura în școala mea! Clasa mea de vis!” a fost singurul dintre cele trei proiecte pilot desfășurate în țară în anul școlar 2015-2016 care a reușit să realizeze și partea practică, și anume a Clasei de vis! după proiectele elevilor și cu implicarea acestora în etapele de șantier! Credem că implicarea elevilor în lucrările practice de șantier este un factor important în asumarea responsabilității întreținerii spațiului clasei și după încheierea lucrărilor de renovare.
În perioada iulie-octombrie s-a desfășurat etapa practică a proiectului. Mai multe despre aceasta găsiți aici și aici.
Pe 3 noiembrie am inaugurat „Clasa noastră de vis!”, în prezența colegilor, părinților, profesorilor și a partenerilor. Bucuria noastră de „a ne vedea visul cu ochii” s-a transmis și celorlalte clase, care doresc să ducă mai departe povestea acestui proiect, prin renovarea altor săli de clasă din această școală, dar și din alte școli din țară. E misiunea acestor elevi să ducă vestea mai departe, dacă dorim să schimbăm și să îmbunătățim ceva în mediul construit din jurul nostru. Dacă visăm împreună, dacă ne căutăm colaboratorii și partenerii, dacă perseverăm până aducem visul nostru la îndeplinire, putem aduce în România acea schimbare pe care ne-o dorim cu toții!
Vă lăsăm pe voi să apreciați dacă am meritat premiul bienalei BETA ori ba! Iar pe cei interesați de participare în proiect îi invităm să se înscrie pe site-ul asociației De-a arhitectura, aici.
„Dacă vi-a plăcut povestea ori ba,
Eu am încălecat pe-o șa, și v-am spus-o așa!
Și-am încălecat pe-o aripă, ca să nu vi-o spun în pripă!
Și-am încălecat pe-o cuișoară, să vi-o spun din Timișoară!
Și-am încălecat pe-o desagă, să vi-o spun cu inima dragă!
Și-am încălecat pe-o prună, să vi-o spun pe aia bună!
Și-am încălecat pe-o pară, să vi-o spun iarăși la vară!
Și-am încălecat pe-o lăută, de-amu’… drumu-i bun și calea bătută!”
Text: arh. Brîndușa Raluca Havași, arhitect îndrumător voluntar De-a arhitectura
Foto: 24 şi 25, arh. Maja Bâldea