În cadrul săptămânii “Şcoala altfel”, cu sprijinul Holcim România, Asociaţia de-a arhitectura a organizat în Aleşd (judeţul Bihor) şi Câmpulung Muscel (judeţul Argeş) un concurs de poveşti scrise de copii despre un loc îndrăgit din oraşul lor, care a avut ca premiu participarea clasei câştigătoare la un atelier creativ de bricolat spaţii publice, marca de-a arhitectura.
Povestea câştigătoare din Câmpulung a fost aleasă dintre cele 10 primite. Le vine rândul şi vor fi toate publicate aici, pe blogul de-a arhitectura, pentru că reprezintă tot atâtea invitaţii pentru a vizita oraşul Câmpulung.
Povestea de astăzi vine aparţine clasei a IV-a B de la Şcoala GImnazială Oprea Iorgulescu din Câmpulung, îndrumată de doamna profesoară Oana Bivol. Iar locul lor preferat din oraş este chiar şcoala în care învaţă!
Școala ”Oprea Iorgulescu”
din Câmpulung Muscel
“Am descoperit Câmpulungul într-o zi de iarnă, când sania trasă de tata pe una dintre străzile oraşului s-a răsturnat. Şocul contactului cu o zăpadă rece şi foarte albă rămâne prima amintire a vieţii mele. Câmpulungul a însemnat apoi, timp de câţiva ani, „uliţa copilăriei”, prietenii pe care îi strigam la joacă, vecinii, drumul spre grădiniţa nesuferită unde întotdeauna eram obligat să dorm după-amiaza, deşi nu-mi era somn. Ulterior, aria oraşului s-a mărit. Sub impresia primelor cărţi de aventuri, am început să colind dealurile şi împrejurimile, iluzionându-mă cu trăirea unor ipotetice aventuri, asemănătoare celor din lecturile cu indieni, piei-roşii sau canibali. În anii adolescenţei urbea a devenit mult mai întinsă: farmecul bulevardului „Pardon”, aleile parcului „Ştefănescu”, bisericile, străzile lăturalnice unde mă puteam plimba în lipsa unor priviri, cinematograful, gara… ”, așa este descris orașul nostru natal de către Adrian Săvoiu în cartea sa ”Câmpulung Muscel, Scrinul cu amintiri”.
Dacă trebuie să mergi pe vechiul drum care făcea legătura între vechea Transilvanie și Țara Românească, este imposibil să nu treci prin orașul Câmpulung Muscel care te întâmpină cu un centru îmbibat în istorie și cultură, cu mănăstiri, biserici, muzee și școli impunătoare. Câmpulung Muscel este un municipiu din Județul Argeș, din regiunea Munteniei. El își poartă moștenirea de prima capitală a Țării Românești încă din vremea domnitorului Basarab I, fiind prima reședință domnească din Țara Românească. Tot aici își are originea primul document cunoscut în limba română și anume ”Scrisoarea lui Neacșu” din anul 1521.
Astăzi, oraşul atrage prin frumuseţea arhitecturală a clădirilor sale, atmosfera provincială şi liniştită a târgului de altădată, dar şi prin numeroasele obiective turistice din zonă, surse de istorie şi cultură autentică. Urmărind istoria acestui oraș constatăm că nu există aproape nici un moment important din istoria neamului nostru, angajare social-politică, acte culturale de anvergură națională, mișcări de idei, la care câmpulungenii să nu-și fi adus partea lor de contribuție.
Pe lângă ”faima lui veche și trainică de cetate de scaun”, orașul meu natal adăpostește pe meleagurile sale prima școală de slovă românească. Pe 10 mai 1669, Antonie-Vodă din Popești, fiind domnitorul Țării Românești a înființat la Câmpulung Muscel prima școală din Țara Românească după cum afirma: „făcui domnia mea casă de învățătură, adecă școală, în orașul domniei mele Câmpulung.”
Venind dinspre Pitești, urcu drept pe Bulevardul Pardon, străjuit de parfumații tei și pe stânga, și pe dreapta. În capăt, lași la dreapta Biserica Sf. Nicolae și o apuci spre stânga. Drept în față se înalță semeață prima școală musceleană și româneacă, școală în care învățăm noi acum.
Când ajungem în fața clăririi impunătoare, mă opresc o clipă în fața statuii ce tronează pe aleea principală. Este chiar filantropul Oprea Iorgulescu, marele iubitor de copii ce a lăsat prin testament fundației ce îi poartă numele întreaga sa avere. Privesc apoi în lungul curții ce se întinde pe lângă școală și o văd străjuită de câțiva pomi ce țin umbră aleii și elevilor în zilele calde de mai și iunie până la mult râvnita vacanță de vară. Ce larmă, ce zgomot e în recreație! Elevii de azi în uniforme alb-negre îți amintesc oarecum de cei de altădată.
În mediul cultural al acestei școli și-au desfășurat activitatea mai multi copiști, dintre care amintim: Vasile Eromonahul, Nicola Gramaticul, Panu Gramaticul, Constantin Logofătul, Ianache Preotul. Școala a fost construită pe un teren cumpărat în anul 1669 de un logofăt pe nume Radu Nasturel de la un anume Stroe Leurdeanu din Golești. Ea a fost pusă sub controlul Eforiei școlilor fiind numită Școală oficială de stat în anul 1832. Cursurile școlii încep pe data de 14 martie 1832 cu un număr restrâns de elevi în incinta caselor domnești care aparțineau Mănăstirii Negru Vodă. De aceea a fost numită și școala domnească. La cursuri au fost înscriși doar 30 de elevi.
Abia mai târziu, oficialitățile orașului au luat în calcul construirea unui nou local pentru desfășurarea cursurilor școlii domnești, local care a fost construit în ”dosul caselor cluceresei Eliotina, situat în central orașului Câmpulung Muscel,în vecinătatea vechii Primării, actuala Casă de Cultură Tudor Mușatescu, loc unde se află astăzi Școala Națională Oprea D. Iorgulescu). Construirea noului spațiu a durat 3 ani . Inaugurarea noului spațiu de desfășurare a activităților școlare ale școlii domnești a avut loc în data de 8 septembrie 1836”.
În anul 1871, școala fiind neîncăpătoare, s-a mai adăugat la corpul clădirii o prelungire pentru o clasă și o cancelarie. În anul 1864, Școala Normală Domnească a fost numită ”Școala de băieți numărul 1”. Mai târziu, în timpul directoratului lui Candid Ionescu, vechiul local a fost demolat şi pe acelaşi amplasament a fost construit unul nou, după proiectul arhitectului Berechet şi cu ajutorul marelui filantrop câmpulungean Oprea D. Iorgulescu. Oprea Iorgulescu a fost președintele comitetului de inițiativă pentru construirea noii școli. Tot el a finanțat constucția acestei școli. Același ”om de inimă și iubitor al copiilor” a lăsat prin testament ”întreaga avere mobilă și imobilă, care va rămâne la încetarea din viață… Fundației Oprea D. Iorgulescu, Școala Primară de băieți și Școala Primară de fete Nr. 2”.
Edificiul este realizat într-un stil neo-românesc de factură neo-brâncovenească. Detaliile arhitecturale (fereastra termală a corpului intrării principale, coloanele, balustradele, fațadele etc.) denotă însă o mare originalitate. Mai apoi, aripa de vest s-a extins prin construcţia unui nou corp de clădire. În anul 1964 localul este dotat cu încălzire centrală, planșeu și parchet, astfel condițiile de învățare s-au îmbunătățit considerabil.
Deși localul este încărcat de multă istorie, la intrare te întâmpină căldura celor ce își desfășoară acum activitatea aici. Elevii veseli și dornici de ” lumină” îți urează ”Bun venit!” prin expozițiile cu lucrări ale lor realizate cu diferite ocazii ce se împletesc cu filele de arhitectură veche a școlii. Trecând prin arcadele impunătoare te aștepți să intri într-un muzeu. Dar realizezi imediat că în clasele spațioase și luminoase de altădată regăsești modernismul zilelor noastre: mobilier nou, table interactive, videoproiectoare, aparatură de ultimă generație.
Astfel apare clădirea în care se țin și astăzi cursurile școlii și în care învață peste 600 de elevi. Datorită rezultatelor obtinuțe la concursuri și examene, este cunoscuta astăzi ca școală de elită a orașului Câmpulung.
Situată în apropierea Primăriei din Câmpulung și a Bulevardului “Pardon”, alte două simboluri ale orașului, clădirea școlii păstrează arhitectura originală cu săli de clasă înalte și spațioase. Intrarea principală în scoală este vegheată zi și noapte, cursuri sau vacanță, de statuia lui Oprea D. Iorgulescu. De-a lungul anilor, cladirea s-a extins pentru a gazdui cat mai mulți copii, dar școala a păstrat vie vechea clădire.
În anul 1970, pe data de 24 mai, Școala Oprea D. Iorgulescu a sărbătorit 300 de ani de existență fiind prezenți la festivitate mai mulți oficiali ai orașului Câmpulung Muscel. Tot atunci s-a întocmit prima monografie a școlii. Clădirea a devenit din ce în ce mai neîncăpătoare pentru că tot mai mulți copii erau atrași de standardul înalt al educației. Astfel că, în anul 1989 a început construcția unui nou corp de școală, pe aripa de sud-vest, terminat abia în anul 1993.
Sala de sport din noul local este de-a dreptul atractivă pentru noi, fiind echipată complet cu tot ce avem nevoie pentru desfășurarea activităților sportive: mingi de volei, de baschet, cutii de șah, mingi de fotbal etc. De asemenea, școala noastră are încălzire centrală, cu centrală proprie pe gaz, asigurându-ne condiții prielnice învățării în anotimpurile reci ale anului.
În anotimpul rece, școala este un adevărat furnicar. Arată ca o casă de zăpadă. Copiii iubesc neaua și o așteaptă cu nerăbdare. În curtea școlii de fac adevărate întreceri și batăi cu zăpadă, bucuria celor mici, în special, fiind evidentă. Derdelușul se formează în câteva minute și nu mai rămâne liber decât la auzul clopoțelului care cheamă elevii îmbujorați la ore.
Primăvara suntem încântați să auzim la geam micile vrăbii gureșe și zglobii care ne înviorează orele dimineților de școală.
Școala Oprea D. Iorgulescu se mai poate mândri cu o bibliotecă școlară care adăpostește peste 10249 volume de cărți. Acolo este locul nostru preferat. Iubim cărțile și vedem că și mulți colegi vizitează destul de des biblioteca, mulțumită doamnei noastre învățătoare care ne-a îndrumat înspre iubirea de carte.
Acum, după mai bine de 345 de ani de existență, Școala Națională ”Oprea D. Iorgulescu” se poate mândri cu faptul că din rândul elevilor ei s-au ridicat oameni de seamă, de o valoare nemăsurabilă printer care amintim: C.D. Aricescu, istoric și poet revoluționar de la 1848; prof. dr. Ion Nanu Muscel; poetul Dimitrie Nanu; medicul și scriitorul Gheorghe Ulieru; Alexandru Mușatescu, profesor, decan al baroului de avocati din Muscel, primar al orasului; Dumitru Ionescu Berechet, arhitectul școlii și al altor clădiri din țară și străinătate; Pictorul Ion Negulici; poetu și matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian) și mulți alții.
Aici învățăm noi, elevii de azi. Venim cu plăcere și interes. Faptul că învățăm în cea mai veche școală românească ne trezește sentimente de mândrie. Aici sunt cadre didactice bine pregătite care ”dăruiesc” multe cunoștințe și modelează caractere frumoase.
Aici se petrece și cel mai important eveniment din viața de elev: prima zi de școală. Îmbrăcați frumos, cu ghiozdanul în spate, dar mai ales emoționați, pășim mândri în această școală vestită în țară. Ne străduim apoi, de-a lungul anilor să ne menținem prin educație la nivelul cu care școala este obișnuită.
În școală primim multă căldură, dragoste și buntem bucuroși să învățăm într-o școală așa renumită. Acest loc este cel mai minunat din oraș. Oricine vine aici, rămâne impresionat.