Copiii din clasa a IV-a B a Liceului Teoretic ”Constantin Șerban” din Aleșd, județul Bihor, învățătoare Egri Ilinca Florina, au participat luni, pe 7 aprilie, în cadrul săptămânii „Şcoala altfel” la un atelier de-a arhitectura HandsOn! susţinut cu sprijinul Holcim România. Cum de am ajuns chiar în clasa lor? Ei bine, ei sunt câştigătorii concursului de poveşti scrise de copii despre locul preferat din oraş. Concurenţa a fost serioasă, reprezentată de un număr de alte 6 clase care ne-au trimis poveştile lor.
Mai jos vă puteţi bucura de povestea câştigătoare, iar pe celelalte le veţi putea citi pe blogul nostru într-un serial care va începe de la 1 mai. Iar săptămâna viitoare vă promitem povestea noastră despre cum a fost atelierul de la Aleşd.
O plimbare pe dealurile Husiei…
De cum intri în orașul Alesd, vezi cum din partea stângă , te intâmpină tăcute dealurile Husiei.
Asemenea unor soldați, îmbrăcați în hainele lor camuflate, verzi, ele stau de pază de când lumea și păzesc aceste meleaguri.
Intri în oraș, o iei prima la stânga, pe strada Horea , apoi tot înainte, până când Marele Verde îți învăluie privirea.
Iată-te, deci, la poalele sale! Începi să urci așa cum ai străbate valurile mării, deoarece pentru a ajunge în vârf, trebuie să urci trepte după trepte. De ce ? Asa sunt ele aceste dealuri ca și niste terase .
Mă opresc la fiecare treaptă să admir acest tablou mirific, să privesc în jurul meu. Ce văd? Ce simt? O mireasmă de verdeață proaspătă, îmi primenește sufletul. În jurul meu, stau pitite,plantele medicinale-menta, cimbrișor, mușețel, sunătoarea. De-abia aștept să le culeg, să le usc și să le dau mamei să-mi facă un ceai fierbinte in zilele geroase sau cînd sunt răcit! Farmacia verde mă așteaptă.Parcă tufișurile de zmeuriș, alune, măceșe, mure, mă ademenesc să gust aroma lor. Hmmm! Cât îmi plac aceste fructe de pădure! Sunt , așa cum ne-a explicat doamna,adevărați soldăței ai sistemului nostru imunitar. Le iubesc!
Văd copacii înfloriți primăvara, încărcați cu fructe vara, grei și plini de roade toamna, și ninși ca și fantasmele albe, iarna. Mai încolo îmi îmbată ochiul florile cu paleta lor cromatică atât de variată ! O adevărată grădină botanică!Fie că sunt lalele, zambile, ghiocei, toporași, brândușe, fie că sunt maci, margarete, floarea-soarelui care-și învărte capul după soare,ele toate mă fac să mă simt atât de fericit când le văd. Sufletul meu devine mai bun, mai vesel, mai voios atunci când mă aflu printre ele, florile.
Dar ce se aude? Un adevărat concert, răsună în aer. Sunt păsările care se întorc primăvara din țările cu soare. Își construiesc cuiburile, își depun ouăle, își cresc puii, zburdă vesele prin copaci, desișurile verzi, iar spre toamnă se adună în stoluri și ne părăsesc iar.Mă așez pe iarba moale și le ascult glsurile.Uite ciocârlia! Știu de la școală că ea îi vestește pe oameni când să înceapă aratul. Vai și fluturii albi, roșii, colorați!Zboară din floare în floare alături de albinuță. Aici observ o prisacă!Sunt mii de albinuțe ! Foarte grăbite sunt! Parcă aș fi în paradis.
Mi-aduc aminte cum doamna învățătoare ne aducea pe deal, an de an. Ne așezam păturile, admiram priveliștea și jocul minunat al păsărilor. Apoi alergam pe câmpul înverzit, culegeam maci, margarete, plante medicinale.Râdeam. Eram atât de fericiți! Urcam treptele greu ,le coboram ușor și iar și iar până nu mai puteam și ne întindeam lihniți și flămânzi. Ne tăvăleam prin iarbă, ne ascundeam în zmeuriș. Razele soarelui ne mângâia sufletul și inima.
Am fi adormit, dar râsetele colegilor nu ne lăsau.
Am fost și iarna tot pe acest deal, la săniuș. Ne adunam în șir indian , urcam coastă și cobaram țipând veseli. Făceam mătănii în zăpadă, oameni de zăpadă, ne bulgăream… parcă eram tătari. Ne întindeam pe covorul alb și moale și făceam îngerași. Obrajii erau roșii ca focul, mîinili și picioarele înghețate, dar tot nu vroiam să plecăm acasă. Casele erau acoperite de haine de zăpadă, iar cerul era îmbibat de fumul de ieșea din hornul fiecărei case. Fulgii albi, ca și roiurile de albine dansau în aer. Cu ce drag îmi aduc aminte de iarna pe Husia! Și în fiecare an e la fel!
Mai urc o treaptă și văd orașul meu, Aleșd. E atât de frumos de-acolo, de sus! O adevărată panoramă. Crișul Repede, Barajele, adevărate hidrocentrale care asigură electricitate întregii zone, turnurile bisericilor care parca creează un tunel între noi și Doamne, Doamne, furnalele înalte ale Holcim-ului, blocurile, școala mea…totul e atât de mic… Ce bună e o baie în zilele fierbinți în apa limpede și rece a râului Crișul Repede!
Sunt tot mai aproape de soare. Cât de minunată e priveliștea dimineața, la răsăritul acestuia, atunci când se ivește dintre dealuri și atunci când se ascunde la apus tot între ele!
Lângă mine, niște tineri își întind corturile. Probabil că vor dormi aici la noapte, sub cerul liber. Și cât de frumos e să stai noaptea să privești cerul înstelat. Sunt nopți cu poezie,veselie și de cântec pline. Dimineața se vor trezi de ciripitul păsărilor de tălăngile de la gâtul vacilor și oilor și vor urmări urcușul soarelui dintre dealuri.Nimic nu e mai frumos decât trezirea în sânul naturii.
Mama îmi povestea când era copil , mama ei o trimitea cu caprele , cu vacile la păscut. Se jucau, se distrau , zburdau peste tot. Uneori mai le și pierdeau .Vai, ce frică le era!
Tot ea îmi povestea că ei,când erau mici, la școală, se duceau cu clasa pe acest deal la cules de măceșe , fructe de pădure, mere, apoi le predau la centrele de colectare.Îmbinau utilul cu plăcutul.Se mai și distrau . Livezile erau încărcate de fructe.De-abia așteptau copiii.
Buncul îmi povestea adesea că, oe vermea lor, în tinerețile lui,Dealurile Husieierau pline de podgorii de viță-de- vie. Peste tot răsunau cîntecele femeilor cînd umpleau căuțele cu struguri de tot soiu, apoi ii duceau acasă, îi puneau la fermentat, și obțineau niște vinuri…Toată populația o găseai aici, ăn fiecare anotimp al anului. Ba tăiau și legau vița, ba curățau copacii de crengile lor uscate iar apoi îi văruiau,ba duceau cu căruța apă sa-i ude atunci cînd ploaia uita să-i mai ude. Până și copiii erau tot aici. Și nu numai cu joaca cum m afcem noi. Mai și puneau mâna la treabă. Fie că-și ajutau părinții, fie ca le aduceau mâncare,ei erau tot aici. Erau fericiți cu toții când vedeau căruțele pline de mere, pere, caiși, gutui, piersici. Dar mi-a povestit și de durerea pe care au avut-o părinții săi, atunci când comuniștii au venit la putere ,au tăiat podgoriile, livezile și au terasat dealul. De-atunci are aspectul acesta terasat.Si- a adus aminte cum a vazut o camera umplută cu mere pînă la pieptul său, de copil. A văzut durerea și neputința lor când le-a fost distrusă intreaga lor muncă…
Și acum mai dau târcoale cu prietenii printre pomii fructiferi. Când ne vedem noi printre crengile încărcate de atâtea bunătăți ne tresalta inima de bucurie li nu știm cum să ne înfruptăm mai mult din acest paradis al fructelor. Uite și nucile! Le spargem apoi ne chinuim să ne ștergem măinile ,dar se pare că vom șterge cam greu verdele acela .Ne umplem buzunarele de la pantaloni și bluze apoi victorioși ne îndreptăm spre casă.
Nu odată am stat ca pe spini și eu și prietenii mei, când am văzut, primăvara, cum fumul și focul se împrăștia necontrolat peste tot dealul. Oamenii faceau curățenie , ardeau mărăcinile uscate, iarba uscată, pentru a crește alta mai frumoasă la loc. Înarmați cu lopeți încercau să-l stingă, până auzeai sirena pompierilor , salvatorii acestora. Îi mai certau, îi mai amendau și tot așa an, de an.
Urc tot mai sus.Pădurile de barzi, foioase, pline de stejari, mesteacăn, castani se întind semețe pe vîrf ca niște cetăți de strajă. În ele stau ascunse veverițele cu codița lor stufoasă, vulpea cea șireată,lupul cel hain, iepurașii cei fricoși, fazanii cei împăunați, pițigoii cu ceata lor. Intru, totuși, în pădure. Mi-e atât de frică !Dar magia pădurii mă cheamă.Ce aer proaspăt și curat! Plămânii mei sunt atât de fericiti, creierul meu atât de relaxat! Frunzele brazilor ca miște ace , îmi ănțeapă fața.Un vânt cald-rece îmi adie ușor crengile copacilor sub nas. Mă feresc să nu mă lovească. Pe jos sunt conuri de la brazi,crengi uscate, frunze moarte demult…Cel mai mult îmi place să urc aici toamna . Priveliștea este încântătoare…verde-galben-roșcat- arămiu îți bucură ochii și sufletul… Bine și iarna e splendidă!
Se face noapte. Începe să-mi fie frică. Cobor incet treaptă după treaptă. Mă întălnesc din nou cu livezile pline, cu arbuștii de zmeură, mure, alune. Văd și florile. Parc-ar fi o gradină botanică aici! Încă aud concerul păsărilor.
Soarele s-a ascuns deja printre dealuri. Doamne, cât de magic și pitoresc e locul acesta!
Văd și tinerii aceeia care stau acum în jurul focului.Nopțile acestea sunt pline de veselie, de poezie, de cântec, de magie.Observ bucuria, curajul și relaxarea pe chipurile lor, Sigur voi veni și eu aici cu prietenii mei când voi fi mare.
Încet,încet, pas după pas, ajung la poalele dealului. Mă uit în urmă. Îmi pare rău că trebuie să plec acasă.Mai văd și alții ca și mine vrăjiți de magia locului. Un loc plin de magie, mister, istorie. Doamne, de-ar putea vorbi dealul acesta! Câte ne-ar povesti el. Câte n-a văzut și n-a auzit de-a lungul suteleor de ani de când sta de strajă orașului meu!Își fac plimbarea de seară. Ce alt loc e mai potrivit pentru mișcare, relaxare , și plin de sănătate.
Mama mă așteaptă acasă, îngrijorată. Trebuie să plec. Dar revin eu mâine. Fără discuție. Ne vom juca de minune și măine și de câte ori voi avea chef. Dealul a fost aici dintotdeauna și va rămâne aici pentru totdeauna. Îmi voi aduce și prietenii și colegii, și părinții. Pe toți îî voi aduce aici.
Și pe voi vă invit! Vă invit să respirați o gură de aer curat, să gustați un măr roșu sau o pară, cireașa, caisă, piersică, zmeură, mure, alune . Farmacia verde e aici ,la indemâna tuturor. Și nu costă nimic. Vă invit să va desfătați ochii cu o panoramă unică, să vă incântați auzul cu o muzică splendidă, un adevărat concert în inima naturii.
Vă invit să vă bucurați de tot ceea ce ea, natura ne-a oferit, aici pe dealurile Husiei.
Vă aștept cu mare drag!
Un copil al clasei a IV-a B,
de la Liceul Teoretic” Costantin Șerban”, Aleșd, județul Bihor, învățătoare Egri Ilinca Florina