Copiii din clasa a IV-a C la Școala Gimnazială Oprea Iorgulescu, prima școală în limba română din Țara Românească povestesc locul lor favorit din Câmpulung. Totul în cadrul unui concurs în urma căruia au fost selectaţi pentru a face machete în cadrul atelierului HandsOn organizat de asociaţia de-a arhitectura împreună cu Holcim Romania. Aşa-i că o să daţi o fugă până pe bulevardul cu pricina, pentru o plimbare într-o seară de vară?
POVESTE
A fost odată ca niciodată…
De fapt…este și sperăm să mai fie încă. Trăim într-un orășel din povestirile istorice și sunt multe locuri care poartă pecetea timpului. Dar noi trăim în prezent!
Vino, dragă prietene, să ne cunoști orașul!
Cu ce să începem? Orașul nostru este Câmpulung, un „câmp” lung de-o parte și de alta a Râului Târgului în care istoria se împletește cu prezentul. Noi suntem elevi în clasa a IV-a C la Școala Gimnazială Oprea Iorgulescu, prima școală în limba română din Țara Românească. Am fi putut să-ți vorbim despre școală, biserici, monumente, dar n-am căzut de acord care este cel mai frumos sau cel mai important. Fiecare are partea sa de contribuție în imaginea de ansamblu a orașului. Iar noi, ca niște mici constructori, deja am lucrat macheta cartierului școlii, așa cum poți vedea în fotografie. Altceva…Ne-am consultat în echipă și am decis.
Din ce parte vii? De fapt, de oriunde vii, dinspre Pitești sau Brașov, este imposibil să nu ajungi în centrul vechi al orașului. Lasă-ți mașina și plimbă-te pe jos…pe bulevard. Ne pare rău, nu te putem invita să petreci câteva ore în Grădina Publică, deoarece…este în lucru. Sperăm să nu intre în istorie sau să se transforme în istorie. Dar bucură-te de frumusețea oricărui anotimp plimbându-te pe bătrânul și elegantul nostru bulevard. Nu orice oraș se poate lăuda cu o alee atât de liniștită, deși e mărginită de străzi pe care circulă mașini. Ne amintim că atunci când eram mici ne plimbam pe aici cu trotinete și triciclete, dacă parcul era prea aglomerat. De aceea și acum când trecem printre tei și bănci ne cuprinde un sentiment plăcut de libertate și ne-am dori să alergăm, să ne jucăm, să sporovăim fără grija programului școlar. Dar, e timpul ca reporterul să dea cuvântul colegilor.
Lui Radu,băiat sfios, locul i se pare o cetate bine apărată, în care gardul viu este o zonă de maximă siguranță, iar copacii sunt străjerii ce apără cu toată puterea copiii, bătrânii, trecătorii obișnuiți de zgomot, praf, pericole rutiere. Dar câinii? Mda, cer și ei o bucată de covrig în semn de bună pace.
Claudiu, matematicianul clasei, a remarcat că zona este animată cu deosebire în orele de amiază și în zilele de sărbătoare. Aleea cu tei și castani separă strada Republicii și strada Negru Vodă, pe care mașinile circulă cu viteză redusă, pe sens unic.
Pentru Mara, Maria și Toni „Bulevardul Pardon” este cel mai frumos loc din oraș. Prieteni de mici, se plimbau împreună cu familiile prin jocul de lumini și umbră de sub teii neobosiți ce păzesc neclintiți bulevardul. Este un loc plin de oameni veniți din toate colțișoarele orașului. Acolo și-au făcut mulți prieteni cu care țin legătura și astăzi.
Delia, Măriuca și Anabella trec și astăzi destul de des pe bulevard în drumurile lor zilnice.
-Drag prieten, plimbându-te sau așezându-te liniștit pe o bancă poți admira cu mare plăcere fântâna arteziană aflată în fața Casei de Cultură Tudor Mușatescu. Este așa de plăcut și răcoritor în timpul verii! Cândva era străjuită de două magnolii superbe. Ce s-o fi întâmplat cu ele?
– Lasă magnoliile și uită-te mai degrabă la bustul lui Negru Vodă. Este doar Întemeietor de țară și știi…Câmpulungul a fost prima capitală a Tării Românești independente, după lupta de la Posada. Sunt foarte mândră de acest lucru!
-Față în față cu Biblioteca Municipală se află frumoasa biserică Sf.Nicolae. Acolo merg creștinii în zilele de sărbătoare.
-Bulevardul nu este o simplă alee de plimbare. Este mărginit de case înalte cu o arhitectură specială, veche, dar atât de frumoasă! Au balcoane pline de flori. Iar mai jos poți admira Turnul Bărăției, al cărui clopot măsoară neobosit veacuri de istorie neîntreruptă. Sunt Anabella și am lucrat pentru tine un desen cu acest loc minunat.
-Bunica mi-a povestit că în copilăria dânsei pe bulevard s-au filmat scene din Titanic Vals scris de Tudor Mușatescu și scene din filmul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, că doar suntem aproape de Mausoleul Mateiaș și de tranșeele din primul război mondial.
-Bunicul meu îmi povestea că întotdeauna la sfârșit de săptămână oamenii stăteau și se relaxau pe băncile umbrite, iar când în chioșcul fanfarei din Grădina Publică începea fanfara să cânte, era o adevărată plăcere.
-Da, Andrei,” Grădina Publică-Merci” era o mare bucurie pentru copii și pentru adulți. Știați de unde au aceste nume?
-Am găsit în bibliotecă o carte despre Câmpulung. Am reținut numele autorului: Dumitru Baciu. Acolo am citit că „Bătrânul bulevard al Câmpulungului s-a amenajat pe fosta albie a unui iaz care a fost deviat în Râul Târgului în jurul anilor 1880. S-a numit multă vreme Bulevardul „Pardon” pentru că era așa mare aglomerație, că desele ciocniri între trecători duceau inevitabil la scuzele exprimate la tot pasul prin expresia „Pardon!”.”
-Iar bunica îmi spunea că tinerii educați ofereau domnișoarelor locul pe băncile din parc, iar ele răspundeau „Merci!” De aici numele Grădinii Publice…
– Ce e cu voi? Îmi distrugeți reportajul! Eu v-am rugat să povestiți despre bulevard, nu despre grădini. Îl zăpăciți pe cititor.
-Nu-l zăpăcim deloc. Îl invităm de Zilele Municipiului, când pe străzile de pe lângă bulevard se întrerupe circulația și apar tarabele. Atunci se aude din nou „Pardon! Pardon!”
– Mie mi s-a întâmplat o chestie super! Mergeam prin căldură și am rugat-o pe mama să mâncăm o înghețată la umbră. Lângă mine era un bătrânel cu o haină cu decorații. Le obținuse în război. A văzut că mă uitam la el și mi-a povestit cum soldații își dădeau viața pentru țara noastră, cinstind drapelul patriei. S-a ridicat apoi și a plecat sprijinindu-se într-un baston. Mi-a spus la plecare că e invalid de război, deoarece își pierduse un picior pe câmpul de luptă.
-Uau! Ce tare, Tudore!
– Știți, el își amintea de vremea când cumpăra pălării de la Măgeanu, iar la parterul caselor de pe centru erau tot soiul de prăvălii.
-Teodora și Ioana sunt talentatele clasei la literatură. Voi ce ne spuneți despre Bulevard? Spune, Teo!
-Păi, dacă tot vorbim despre Pardon, să vă spun ceva ușor. Primăvara e frumos, totul e plin de viață, dar începând cu mai zici că ai intrat în rai. În fiecare tei există o zână care, atunci când se trezește, sparge bobocul și scoate la iveală o floare gingașă cu miros îmbătător.
– Fiecare primăvară aduce cu sine mirajul verdelui, al ciripitului vesel de păsărele,care se ascund printre crengile abia înmugurite ale teilor de pe bulevardul ,,Pardon” .
Vraja locurilor te învăluie și te îndeamnă să te bucuri de pomii înfloriți ,de zumzetul harnicelor albine care culeg nectarul dulce al florilor înmiresmate, de razele timide ale ghemului de aur,care mângâie natura abia trezită la viață.
-Frumos, Ioana! Dar vara?
– Orice început de vară ne întâmpină sufletul cu parfumul florilor aurii care inundă întreg bulevardul. În nopțile calde și magice , mireasma îmbătătoare a micilor buchețele galbene ne ademenește să poposim o clipă pe băncuța de sub tainicul tei și să ne umplem inima de poezie, asemeni marelui poet Mihai Eminescu , visând că ,, Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri ”.
-O, ți-ai făcut temele și ai citit poezii de Eminescu, cum ne-a recomandat doamna.
– Are dreptate Ioana. Dar primăvara si vara pe lângă băncuțe sunt aranjate flori frumoase. Oamenii, mai grăbiți sau mai liniștiți își pierd o clipă din prețiosul lor timp pentru a le privi. Iar după vară nu e clar că vine toamna cu un abecedar?
– Povestește, Teo!
– În acest anotimp faimos totul este maiestuos. Frunzele s-au îmbrăcat în rochii multicolore. Au pantofii magici, pentru că vântul le poartă într-un dans elegant. Acum pe bulevard calci pe un covor cusut cu multă migală de Mama Natură pentru un bal de gală. Se spune că Zâna Iarnă pregătește sala de cristal pentru acest mare bal. Dar până acolo e cale lungă, frunzelor să le ajungă. Obosite, morcovite sau puțin cam adormite au uitat de ce-au plecat și mai bine sau culcat…
-Să povestim și despre ciorile ce vin croncănind din castanii parcului, Alexia?
– Nu vrem să speriem pe nimeni. Eu nu pot face rime ca Teo, dar mie îmi place bulevardul și iarna. Când teii sunt ninși, iar cristalele de zăpadă se întrec în strălucire cu beculețele multicolore, simt cum căldura și voioșia verii s-au cuibărit în sufletul meu și mă bucur că sunt copil, că am vacanță și că mă pot juca sau plimba pe bulevard. Chiar daca vin ciorile, sunt doar puncte negre pe covorul alb.
-Despre gloria de odinioară a bulevardului, lăsăm pozele domnului inginer Chița să vorbească. Despre cum arată astăzi, lăsăm pozele și desenele făcute de noi să-ți spună. Dacă, imaginar, vei mirosi o floare (mai ales de tei), vei privi zâmbetul nostru inocent de copil, vei asculta poveștile de demult ale bunicilor despre bătrânul Câmpulung Muscel,poate va încolți în sufletul tău dorința de a cunoaște aceste minunate locuri învăluite de liniște și mister.
Acesta este Câmpulungul nostru drag, pe care-l vom purta mereu în suflet și în minte!