Aproape 60 de voluntari, elevi şi adulţi, au reuşit să renoveze în vacanţa de vară clasa lor de curs din cadrul Liceului de Arte Plastice din Timişoara, ca parte finală a unui proiect realizat cu participarea elevilor în cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea”, dezvoltat de Asociația De-a Arhitectura, asociaţie care își propune dezvoltarea și promovarea educației de arhitectură și mediu construit pentru publicul larg.
Joi, 3 noiembrie 2016, la Liceul de Arte Plastice din Timișoara, a fost inaugurată „Clasa mea de vis!”, un proiect din cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea” al Asociației De-a Arhitectura. În urma muncii susținute de o vară a aproape 60 de voluntari, printre care elevi, foşti elevi, profesori, administratori, arhitecţi, părinți, meșteri constructori, voluntari de diverse vârste, și cu sprijinul partenerilor, s-a realizat proiectul de renovare al sălii de clasă din Liceul de Arte Plastice din Timișoara, după ideile și cu participarea voluntară a elevilor la lucrările de șantier.
Programul național „De-a arhitectura în școala mea” a debutat în anul școlar 2015-2016 cu un curs pilot destinat elevilor de gimnaziu și liceu, care și-a propus dezvoltarea capacității tinerilor de a trece de la idee la proiect și la implementarea acestuia, dobândind în proces noțiuni elementare de arhitectură și mediu construit.
În anul 2015-2016 s-au desfășurat trei astfel de proiecte în țară, la Cluj, București și Timișoara. Proiectul derulat la Timișoara a reușit, fără finanțare inițială, să pună în practică ideile și proiectele elevilor pentru o școală și o clasă mai bune. Pe parcursul proiectului s-au alăturat parteneri inimoşi care au donat materiale, manoperă și fonduri pentru renovare, care la final s-au ridicat la suma de 17 000 de lei, fără a lua în calcul întreaga muncă a voluntarilor amatori și profesioniști.
Mai important decât imaginea finală a clasei a fost procesul prin care participanţii au trecut împreună, căutând răspunsuri la întrebări, prezentând idei unii în fața celorlalți, muncind cot la cot, atât în faza teoretică, cât și în cea practică a proiectului.
Faza teoretică, desfășurată de-a lungul semestrului II al anului şcolar 2015-2016, s-a concretizat cu propunerile elevilor de clasa a VI-a de renovare a propriei lor săli de clasă. Machetele au fost prezentate în fața comunității școlii, elevi, profesori, părinți în iunie 2016.
„Dorim ca acest proiect să constituie un model pentru alte școli din țară! Educația față de mediul construit în care ne petrecem viața de zi cu zi începe de la vârstă fragedă și, odată cu aceasta, «las’ că merge și așa» poate deveni «hai să facem mai bine». Devine important în acest proiect procesul parcurs împreună, învățarea prin experimentare, construirea sentimentului de echipă și contribuția pentru un scop al comunității; să parcurgem împreună pașii necesari de la idee la proiect și realizarea acestuia. Credem că viața într-un oraș mai bun începe cu o sală de clasă și o școală mai bună și mai frumoasă, în care elevii sunt implicați în îmbunătățirea mediului lor de viață. Elevii de azi vor fi cetățenii de mâine, poate mai responsabili față de nevoile orașului și ale comunității din care fac parte.”, transmite Brîndușa Raluca Havași, arh. drd. Facultatea de Arhitectură și Urbanism, Universitatea Politehnică Timișoara, arhitect voluntar De-a Arhitectura din 2013 şi coordonator al proiectului „De-a arhitectura în şcoala mea! Clasa mea de vis!” din Timişoara.
Proiectul și-a atins scopul, şi alţi elevi de liceu de la Arte Plastice din Timișoara doresc să continue această ințiativă prin renovarea sălii lor de clasă. În primul rând prin tenacitate, această şcoală vetustă, ca atâtea altele din Timișoara și din țară, dă un exemplu că „se poate dacă se vrea”, așa cum spunea cu mândrie un elev colegilor mai mari. Și aceasta este poate împlinirea unui vis și mai mare. Acela de a aduce în România schimbarea pe care cu toții o visăm.
Sperăm să fim cât mai mulţi inspiraţi de rezultatul de la Timişoara şi de entuziasmul colegilor noştri:
„Orașul pe care ni-l dorim nu începe cu piaţa centrală și nu se termină la plăcuța de la marginea lui. Orașul dorit se află în fiecare dintre noi, în gândurile, visările, dorințele nostre, în acțiunile și comportamentele de zi cu zi. Orașul este o scenă pe care noi suntem actori dar și modelatori. Este spațiul în care ne mișcăm, aerul pe care îl respirăm, strada pe care mergem spre școală, clasa în care învățăm, e curtea școlii în pauză, e podul peste râu, e linia de tramvai spre casă, colțul de stradă unde ai întâlnit un prieten vechi, e fereastra pe care zărești siluetele turlelor la asfințit. Orașul este acel decupaj în piatră, tencuială și caldarâm a amintirilor, a intențiilor și a viselor noastre despre viață. Și pentru că toți petrecem multe ore în sala de clasă, noi zicem că orașul nostru începe în clasă! Orașul de vis se înfiripă deci din Clasa mea de vis!
O sală de clasă care suferea de neglijență, ca atâtea altele, a fost transformată de elevii ei împreună cu voluntari, alți elevi sau foști elevi, cadre didactice, arhitecți, meșteri, părinți, și parteneri inimoși. Toti au spus in cor: Ajunge cu „las’ că merge și așav! Pereții vopsiți cu straturi peste straturi de vopsea anostă și pe alocuri coșcovită au fost curățați, gletuiți, vopsiți cu vopsea ecologică. Parchetul care pe alocuri se căsca plictisit a fost schimbat. S-au adus dulapuri, confecționate dupa toate regulile artei. Clasa a fost decorată și personalizată de elevi, a devenit „o casă” a copiilor care petrec bună parte din viață în ea.”