Text: arh. Laura Cotoban
Editor: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Laura Cotoban
Timp de citire: 3 minute
La început de an primeam vești de la arh. Laura Cotoban despre modul în care s-a desfășurat prima parte a programului educațional „De-a arhitectura mini” la clasele I I și I P de la Montessori School of Bucharest unde Laura este îndrumătoare. Luna aceasta continuăm călătoria prin lumi magice populate de personaje fantastice și aflăm pe unde s-au mai plimbat cei mici și ce au mai descoperit în drumul lor.
Pilotat pentru prima dată în 2014, „De-a arhitectura mini” este un program dedicat copiilor de 6-9 ani și cuprinde două capitole a câte 17 lecţii fiecare pe parcursul cărora prichindeii își dezvoltă creativitatea și își exersează imaginația atât de bogată și neîngrădită, luând contact cu educația de mediu construit într-o manieră ludică.
Povesteam în articolul trecut despre cum prima parte a programului educațional „De-a arhitectura mini” ne-a purtat în fantastica lume a lui Grifonel și a Semințicăi și a personajelor magice care i-au însoțit pe aceștia în plimbările lor. Am poposit în lumile plimbăcioșilor, animălicioșilor, învățăcioșilor, a cititorilor în stele și a hărnicioșilor, și nu numai. Am văzut împreună, cu ochii minții, lumile lor din poveste, dar am corelat acestea și cu realitățile spațiului în care trăim, aici sau în diverse părți ale lumii. Copiii s-au plimbat pe sfori (împreună cu personajele lor magice), au construit fabrici și școli, au navigat până la căsuțele apăcioșilor și s-au distrat copios împreună cu jucăucioșii.
Ne-am reîntâlnit în partea a doua a cursului pentru a continua călătoria noastră, dar și a celor doi zmei fantastici, și ne-am oprit în lumea plăntăcioșilor. Nu mare mi-a fost surprinderea să constat că aici aveam să stăm o vreme bună – erau prea multe de făcut – mai întâi ne-am suflecat bine mânecile și i-am dat viață Domului Ierburilă, un domn cam rotofei și ochios care avea să ne solicite atenția și grija o vreme pentru că avea nevoie de apă și căldură să crească. Mai departe, copiii au dat viață căsuțelor plăntăcioșilor – au îngrădit, au plantat spații cu legume, fructe și mai apoi au invitat și câte un animălicios să se alăture.
Ajunși la finalul călătoriei, obosiți după așa un drum lung, dar plini de resurse și noțiuni noi, copiii, cei doi zmei fantastici și prietenii lor au gospodărit Grădina Magică. S-au gândit la o împărțire corectă a spațiului disponibil, la posibilități de dispunere cât mai armonioasă a funcțiunilor dorite și chiar la un spațiu deschis, comun, de întâlnire pentru toți. Am stat aici o vreme, am creat drumuri și relații între personaje și lumile lor, ne-am bucurat de timp împreună.
Am continuat apoi cu Capitolul 2 al cursului, „Orașe și cetăți”. Ne simțeam cu toții deja mai antrenați și pregătiți de treabă. Când le-am arătat exemple de construcții din pământ din lume și din România au fost fascinați, unii dintre ei chiar ușor neîncrezători: „Cum, casele astea sunt făcute din pământ? Și nu cad? Dar dacă vine cutremurul?”. Astfel că atunci când am ajuns la școală cu pachețelele de lut a fost mare bucurie să realizăm propriile construcții din pământ pentru personajele noastre preferate.
Castelele din bețe au fost o provocare, dar și prilej de învățare pentru toată lumea. Am trecut prin faza de proiect, de schiță și de adunare resurse, iar la final am obținut cuiburi din pufuleți, coșulețe din bețe, dar și corturi pentru adăpost.
Am încheiat lecțiile cu „Orașul norilor de gheață” – ne-am mutat în spațiu și am lucrat de la înălțime.
Parcurgând acum, la final, toate imaginile și rememorând atelierele împreună, văd și muncă multă, dar și reală bucurie, textură, culoare, murdărire frumoasă și mânuțe harnice. Ne-am bucurat mult de orele împreună!
„De-a arhitectura mini” este un program educațional al programului cultural: „De-a arhitectura – educație de arhitectură și mediu construit”, program cultural susținut de Ordinul Arhitecţilor din România din „Timbrul Arhitecturii”.