Mini-școala de vară De-a arhitectura 2019 la MNAR

17/03/20 | Atelier, Eveniment, Parteneri

Ca urmare a pandemiei de coronavirus (COVID-19) și a măsurilor luate de Ministerul Educației și Cercetării, Asociația De-a Arhitectura a anunțat încă de pe 10 martie 2020 suspendarea tuturor activităților [directe cu copiii] în această perioadă. Reţeaua De-a arhitectura din întreaga ţară lucrează (la distanţă) la conţinuturi noi, adaptate acestor zile, pe care le veți găsi pe website și pe Facebook De-a arhitectura cu hashtag-ul #DeaArhitecturaAcasa. Având în vedere că momentan stăm acasă, vă invităm într-o călătorie virtuală la Muzeul Național de Artă al României pentru a explora împreună activitățile desfășurate în cadrul „școlii de vară” din 2019.

În iulie 2019, Asociația De-a Arhitectura a avut plăcerea de a organiza o mini „școală de vară” în parteneriat cu Artcrowd şi Muzeul Național de Artă al României (MNAR), la invitația doamnei Codruța Cruceanu, istoric de artă și specialist în educație culturală.

Astfel, în perioada 25-27 iulie 2019, sub coordonarea arh. Aurelia Axente-Stan, arh. Cristina Dumitrescu, arh. Viorica Popescu și arh. Oana Popescu a avut loc atelierul „Cum descâlcim perspectiva?”, dedicat copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani, și pe 24 și 28 iulie 2019, a avut loc atelierul „Oraşul prietenului Imaginar”, dedicat copiilor de 6-9 ani.

Primul atelier i-a introdus pe copiii curioși în lumea desenului în perspectivă, prezentată pe înțelesul lor. Pe parcursul celor 3 zile ei au explorat, pas cu pas, sălile Galeriei de Artă Europeană, înțelegând principiile perspectivei și, apoi, desenând o compoziție. În cadrul celui de-al doilea atelier cei mici au experimentat și au aflat singuri care este legătura dintre oameni și locul în care trăiesc. Două echipe au avut roluri diferite: prima a creat personaje imaginare, prin tehnica benzii desenate și, ulterior, orașul unde ar trăi ele, realizat din cuburi și panglici colorate; iar a doua echipă a creat întâi orașul și apoi personajele potrivite pentru el.

Cele patru coordonatoare ne-au povestit cum a decurs o săptămână de vacanță „de-a arhitecturească” la Muzeul Național de Artă al României.

Orașul prietenului Imaginar

Cum era vacanța de vară nu puteam propune decât niște ateliere prin care copiii să învețe prin joc și joacă! O joacă cu personaje fantastice, care de care mai misterioase, dar și cu spații ale căror secrete s-au lăsat descifrate doar după un studiu amănunțit.

Așadar, prima zi de atelier a adus o serie de exploratori dintre cei mai mici. Împreună cu prietenii de la Artcrowd, aceștia au parcurs Galeria de Artă Românească unde au căutat inspirație pentru a-și imagina fiecare câte un prieten cu totul fantastic pe care, odată desenat, ni l-au prezentat și nouă.

Și ne-am trezit confruntați cu o mare întrebare: „Ce au în comun o Girafă salvatoare de oameni, un Cal războinic, un Strângător de Gunoaie și Floră, Minotaurul care cultivă flori? Desigur, ce altceva decât un oraș! Unul întins, mare cât o sală a Muzeului Național de Artă…”

Îi așteptau acolo mai multe forme geometrice împrăștiate, aparent, întâmplător. Copiii s-au pus în pielea personajului lor și au privit spațiul prin ochii lui, gândind și alegând cel mai potrivit și mai bine plasat loc pentru felul lui de-a fi. Și-au ales astfel centrul, dar, apoi, tentația stăpânirii unui teritoriu cât mai larg, pentru fiecare personaj în parte, a fost mare, astfel încât, echipați cu panglici, foarfece, scotch și hârtie colorată, copiii au ocupat cam tot ce se putea ocupa, ba chiar s-au mai și intersectat și suprapus pe ici, pe colo. Cuburile au prins viață cu ajutorul culorilor, transformându-se în clădirile în jurul cărora, în fiecare zi, super-eroii cu puteri magice își îndeplineau misiunile.

Orașul întemeiat cu atâta îndrăzneală a mai avut însă puțin de așteptat până să devină cu adevărat fantastic, precum locuitorii lui. Ca în orice oraș care crește și trăiește prin intermediul celor care îl locuiesc, asta s-a întâmplat peste alte câteva zile, când o doua serie de mici temerari a ajuns pe meleagurile lui și l-a dus mai departe.

Astfel, după o mică pauză în care am studiat principiile de reprezentare a lumii reale, un grup nou de copii a venit cu forțe proaspete să ne ajute să dezvoltăm așezarea întemeiată cu câteva zile în urmă.

La fel ca un urbanist care e pus în față planșetei să gândească direcțiile de dezvoltare ale unui oraș, și noi am început cu observații și analiză. Ne-am uitat cu atenție la felul în care supereroii poposiți acolo au organizat sala muzeului ca să își întemeieze orașul și cum s-au gândit să ocupe spațiul.

Ne-am întrebat care o fi fost motivul pentru care cei mai mulți au încercat să se stabilească în spațiul central al sălii, de ce alții, dimpotrivă, au preferat să se stabilească la margine. Am observat cum unii supereroi s-au împrietenit încă de la început și au stabilit zone pe care le pot folosi în comun ca să poată ajunge în cât mai multe locuri din oraș.

Apoi, am discutat despre activitățile care se desfășoară deja în oraș și cele care ar mai fi potrivite, ne-am gândit cât de mare dorim să devină orașul, ce spații am putea să mai ocupăm și să includem în oraș și ce fel de personaje și-ar dori să se stabilească în așezarea abia întemeiată.

Au avut loc negocieri, tranzacții, s-au legat noi prietenii și, în urma lor, au fost din nou cedate părți spre folosința tuturor, astfel încât să poată avea acces la resursele orașului cât mai mulți rezidenți. Cu ajutorul panglicilor colorate, limitele proprietăților au fost reconturate. A fost întemeiată prima suburbie, AronBurg, au fost construite hoteluri ca să putem găzdui vizitatori, supermarket și mijloace de transport public, piscine, parcuri de distracție și tiroliene. Până și lui Robin Hood i s-a părut un loc bun de popas.

Am observat, în final, că orașul nu s-a dezvoltat întocmai cum am plănuit sau cum ne-am imaginat inițial pentru că, așa cum în lumea reală foarte mulți oameni își aduc aportul la viața și dezvoltarea orașului, locuitorii noii noastre așezări au contribuit cu idei și inițiative noi, acceptate de toată lumea și puse în aplicare. Dar rezultatul ne-a surprins plăcut pe toți și, la plecare, am lăsat în urmă niște supereroi fericiți.

Cum descâlcim perspectiva

Pe 25 iulie 2019, a venit rândul celeilalte categorii de vârstă, 9-12 ani, căreia i-a revenit o misiune ceva mai complicată, pentru care a fost nevoie de trei zile succesive de lucru. De data aceasta, personajele fantastice în jurul cărora copiii au creat spațiul, au avut și o poveste în mai multe secvențe, sub forma unor benzi desenate create împreună cu Artcrowd. Iar un spațiu care să pună în valoare niște personaje de un asemenea calibru trebuie să aibă profunzime.

Și aici a început studiul nostru preliminar. Am descoperit cum un arhitect, dar și un artist plastic, reprezintă spațiul și elementele lui prin tehnica perspectivei. Tehnica aceasta a fost studiată vreme îndelungată de către tot felul de oameni învățați, iar copiii participanți au avut ocazia să observe câteva dintre rezultatele lor de excepție în lucrările expuse în sălile Muzeului Național de Artă.

Prima zi a atelierului a debutat cu un tur ghidat prin Galeria de Artă Europeană. Un tur cu puncte fixe, ca sprijin pentru descoperirea mai multor noțiuni despre lumină și umbră, contrast, plafoane translucide, iluzii optice și până la ansamblul de elemente clasice de arhitectură.

Copiii chiar au făcut să sune ferestrele și plinurile dintre acestea, dezvăluind astfel ritmul fațadei. Iar la finalul vizitei au avut ocazia de a-și încerca forțele în completarea, chiar la fața locului, a unor schițe de perspectivă a unora dintre spațiile vechi ale Palatului Regal. Și s-au descurcat foarte bine, la mâna liberă și cu măsurători strict grafice.

În celelalte două zile ale acestui modul au continuat, prin alte exerciții, să descifreze această tehnică, dar și să aducă viață spațiilor desenate cu ajutorul unor prieteni fantastici, de ei imaginați.

Văzând studiile și căutărilor celor mai buni artiști a fost mult mai ușor pentru copii să înțeleagă principiile perspectivei și să le aplice, desenând la rândul lor o compoziție. Astfel, la începutul celei de-a doua zi ne-am reamintit, din tablourile văzute în prima zi, de câteva noţiuni, despre perspectiva din acestea (a treia dimensiune – «adâncimea»), cât şi despre primul exerciţiu de desen în perspectivă, în frumoasa sală în care ne găseam. A urmat un exerciţiu de observaţie al unor cuburi la scară mică, de carton, pe care copiii le-au privit cu atenţie şi ne-am imaginat împreună «cum fug» muchiile la două puncte de fugă.

Apoi, am trecut la planşetele de lucru în sala expo a muzeului pentru a desena. Copiii şi-au ales câte un loc în sală şi, de pe pernuţe, au observat, au măsurat şi au schiţat grupul de volume ales de fiecare. Desenul lor s-a bazat pe observaţie şi, ghidaţi de îndrumători, au reuşit să «prindă» în perspectivă volumele, ale căror muchii tot «fugeau», se îndepărtau, se micşorau.

În a treia zi, acest nou «Loc» prins de ei a fost populat cu unul sau mai multe personaje şi a devenit un colţişor de oraş, un scuar unde nimereşte din greşeală o zebră-iepure sau un loc magic într-o grădină, deasupra căreia s-a rătăcit un extraterestru. Copiii au finalizat personajul, povestea lui şi a prietenilor acestuia, pentru ca apoi fiecare să-şi imagineze unde locuiesc: un colţ de oraş, o pădure, o grădină cu locuri de stat mişcătoare sau o zonă cu clădiri foarte înalte pe care te caţeri.

În sala noastră de lucru din muzeu au fost aşezate cuburi şi paralelipipezi pe verticală sau orizontală, pe care am continuat să-i desenăm cu mare uşurinţă în perspectiva la două puncte de fugă, la mâna liberă (ce bine au ştiut să ducă linii de construcţie lungi în a treia zi de atelier ????), aceştia devenind «locul» personajelor (exterior sau interior).

Copiii au spus povestea personajelor, au jucat precum actorii, doi câte doi, rolurile din poveste chiar în «locul» ales şi desenat de ei. Am aşezat personajele decupate din hârtie pe cuburile noastre care, în raport cu dimensiunea acestora, au devenit clădiri, scaune, bănci, platforme de sărit, panouri de căţărat.

Povestea vieţii personajului a dictat LOCUL în care acesta trăieşte şi creează o comunitate. La final au povestit despre tigrișorul Zumba, despre planeta de lavă și porcușorul salvator, despre slime-ul mare cățărător, extraterestrul căzut de pe altă planetă și despre răufăcătorii care au încercat să cucerească nu numai orașul, dar și întreaga planetă.

Perspectiva la două puncte de fugă, folosită mult în schiţele arhitecţilor şi ale artiştilor, umbrele proprii şi purtate, noţiunea de «scară» au devenit la final, după trei zile de lucru intens şi joacă serioasă, prietenele grupei noastre de început, cu care ne mândrim. Bravo! Abia aşteptăm să continuăm pe viitor!

Pe lângă programele de la clase, Asociația De-a Arhitectura organizează anual ateliere de arhitectură și mediu construit în parteneriat cu alte instituții pentru a oferi și altor copii posibilitatea de a intra în contact cu această lume. De asemenea, organizăm ateliere în cadrul Clubului De-a arhitectura, dar și în cadrul Programului Național „Școala altfel”.

Mulțumim Artcrowd şi Muzeului Național de Artă al României, doamnei Codruța Cruceanu, istoric de artă și specialist în educație culturală, precum și celor patru coordonatoare: arh. Aurelia Axente Stan, arh. Cristina Dumitrescu, arh. Viorica Popescu și arh. Oana Popescu.

*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.

Text: arh. Aurelia Axente Stan, arh. Cristina Dumitrescu, arh. Viorica Popescu și arh. Oana Popescu
Editori: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografi: arh. Aurelia Axente Stan, arh. Cristina Dumitrescu, arh. Viorica Popescu și arh. Oana Popescu