Anul școlar 2014-2015 a adus în premieră în România derularea opționalului „De-a arhitectura” și în contextul învățământului special. Orele s-au desfășurat la Cluj-Napoca, la Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă, unitate ce școlarizează cu precădere copii cu dizabilități intelectuale și tulburări din spectrul autist.
Clasa a-X-a a acestei școli, cu cei patru elevi, cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani a pornit în septembrie 2014 către descoperirea tainelor arhitecturii, condusă de prof. psihopedagog Corina Drocaș și arh. Ioana Ciurea. Entuziasmul d-nei arhitect și deschiderea acesteia către nou, dizabilitate și colaborare, viziunea direcțiunii școlii, orientată către incluziune, reducerea stigmatului dizabilității și prezența activă a copiilor cu cerințe educative speciale în societate sunt câteva dintre atributele succesului derulării activităților „De-a arhitectura” în această școală.
Cei patru elevi prezintă grade diferite de dizabilitate intelectuală, au diagnostice diverse cuprinzând tulburări din spectrul autist, tulburări de limbaj, de atenție sau de memorie, însă au participat cu entuziasm, așteptând cu emoție fiecare oră de curs și fiecare zi de miercuri, când „ora 11 – vine doamna Ioana”. Iulian, Rareș, Dan și Richard au învățat să se completeze și să-și folosească abilitățile în grup, urmărind scopul activității sau produsul propus de d-na arhitect spre a fi realizat. Abilitățile de utilizare rapidă a computerului ale lui Rareș, cele de comunicare verbală ale lui Iulian (fară glumele lui, orele ar fi fost sigur mai sărace), talentul la desen al lui Dan, firea veselă a lui Richard au fost atributele explorate la maximum pe parcursul orelor. Deși Iulian citește doar cuvinte scurte, formate mai cu seamă din consoane, chiar dacă doar Richard și Rareș pot recunoaște numerele sau număra până la 100, chiar dacă elevii clasei pot face adunări și scăderi numai cu numerele 0-20, chiar dacă doar Richard merge și vine la școală fără însoțitor, deși elevii mânuiesc cu dificultate unelte și instrumente diverse, curiozitatea stârnită cu pricepere de d-na arhitect și încurajările continue, atmosfera relaxată și veselă au înlăturat obstacolele.
Particularitățile elevilor au determinat adaptarea continuă a materialelor suport și a conținutului orelor, menținându-se în mare structura manualului, fără a mai atinge ultima temă cea legată de sustenabilitate, concept pe care l-am considerat prea dificil de abordat. Orele s-au desfășurat pe un model în care arhitectul prezenta tema elevilor și-i conducea în demersul descoperirii acesteia, iar prof.psihopedagog intervenea prompt în explicarea unor temeni sau cuvinte necunoscute elevilor sau continua exemplificările arhitectului pentru a asigura atingerea conceptului, a noțiunii, în contextul în care prof.psihopedagog cunoștea foarte bine nivelul de cunoștințe și abilități al elevilor. S-a procedat de cele mai multe ori prin intermediul metodei hands-on și li s-a dat ocazia elevilor să descopere singuri informații, detalii și mai ales câte lucruri pot și știu deja.
Expedițiile au fost ocazii minunate de învățare, de aceea am și realizat mai multe decât erau prevăzute inițial.
Începuturi-Ioana se prezintă, explică ce e arhitectura și ce vom face pe parcursul anului
Privim orașul din perspective noi, chiar și prin obiectivul aparatului foto; măsurăm distanțe, descoperim și analizăm detalii, funcțiuni
Analizăm case, decoruri, reproducem camerele în care locuim
Privim orașul de sus și descoperim materiale de construcție diverse, elemente arhitectonice
Și drumul continuă… case, detalii, arhitectura în detalii
Case noi și case vechi, orașul nostru ieri și azi
Câștigul major pentru elevi, pe lângă noțiunile specifice arhitecturii dobândite, al apropierii orașului și deplasării în el cu mai multă autonomie, a fost cel al conștietizării propriilor abilități, talente și mai cu seamă a puterii propriei opinii argumentate. Elevii știu acum să recunoască un balcon, o turlă, țigla sau piatra, știu să spună clar unde și la ce folosesc, știu să măsoare, să mânuiască cu mai multă siguranță unelte și ustensile diverse, au un vocabular mai bogat, știu că învățarea poate fi și amuzantă și spectaculoasă, că uneori cuvinte complicate și greu de pronunțat sunt numai cochilii pentru noțiuni simple și mai ales știu să spună clar ce le place și ce nu le place în orașul lor, explică cu argumente că sunt prea multe mașini și prea puține treceri pentru pietoni sau parcuri și locuri de joacă și își folosesc imaginația fără teama de a fi judecați, știu acum că sunt parte integrantă a orașului lor și au ținut neapărat să contribuie cu ceva la decorul urban: au realizat o căsuță pentru păsări și au plasat-o în parcul principal al orașului.
Iar la finalul anului școlar elevii noștri și-au prezentat cu emoție și mândrie propriul oraș, constatând că nu sunt cu nimic mai prejos decât colegii lor din alte școli clujene și s-au bucurat de laude și aprecieri.
Așteptăm cu nerăbdare noul an școlar și o nouă aventură „De-a arhitectura” cu alte clase ale școlii noastre.