De-a Arhitectura la Bienala de la Veneția

21/01/17 | voluntari

În octombrie 2016, De-a Arhitectura a primit pe ultima sută de metri o invitaţie la un simpozion „Arhitectura şi copiii” din cadrul Bienalei de la Veneţia, pavilionul Austriei.

Colegii noştri în ale educaţiei de mediu construit pentru copii şi tineri din Austria, membri în reteaua BINK (Initiative Baukulturvermittlung fur Junge Menschen) au organizat în cadrul Bienalei de la Veneţia simpozionul internaţional „get involved III – bridge the gap” unde am fost invitaţi să participăm. Finanţarea Ordinului Arhitecţilor din România (OAR), pentru De-a arhitectura, proiect cultural prioritar, ne-a dat nesperata ocazie să putem premia doi dintre cei mai destoinici voluntari ai noştri. Puteam să decontăm transportul, cazarea şi taxa de participare pentru 2-3 zile (buget maxim 500 euro/participant).

Aşadar, am invitat voluntarii din cadrul asociaţiei să se înscrie pentru a participa la Simpozionul Internaţional „Implică-te III”. Pentru a alege două persoane din toţi cei înscrişi am propus un sistem de departajare cu punctaj pentru activităţile de voluntariat desfăşurate în decursul timpului în cadrul asociaţiei. După încheierea înscrierilor şi pe baza sistemului de puncte au fost desemnate câştigătoare voluntarele Mădălina Bold şi Ioana Rizea. Iată povestea călătoriei lor la Bienala de la Veneţia între 21-24 octombrie 2016.

În luna octombrie, doi dintre arhitecturoși, Arhi-Blue și Arhi-Green/Eco, au primit o misiune specială: să reprezinte De-a Arhitectura la Simpozionul Internațional „Get involved III”, organizat de BINK, una dintre cele mai importante asociații din Austria care promovează educația pentru arhitectură și mediu construit, și să cerceteze, cu ochi curioși, cea mai renumită expoziție din domeniul arhitecturii: Bienala de la Veneția, „înregistrând” tot ce ar putea fi de folos apoi, la cursuri sau ateliere, copiilor arhitecturoşi. Pentru că nicio mascotă De-a arhitectura nu poate porni singură la un drum așa îndepărtat, Ioana [n.r. Rizea] şi Mădălina [n.r. Bold] au fost alese să le fie parteneri de călătorie. Oricine știe că o expediție de succes începe dis-de-dimineață; tot așa am pornit și noi, când soarele nici nu răsărise, în zbor, spre Veneția cea elegantă și înconjurată de ape, orașul în care Apăcioşii ar fi cei mai fericiți. 🙂

Prima zi a fost cea a noilor prietenii. Am făcut o reverență, i-am strâns încet mâna – e cam bătrânel, ce-i drept – și am făcut cunoștință cu Orașul; curioase să îi aflăm poveștile, să descoperim clădirile vechi și faimoase, am pornit la pas, pe străduțe înguste, cu miros îmbietor de pizza și paste, cu ateliere mici în care meșteșugarii lucrau zâmbitori, sub privirile curioase ale turiștilor.

Purtate apoi de „vaporetto”, am ajuns la  ultima oprire, Grădina Bienalei, pavilionul Austriei, locul unde s-a organizat cea mai importantă parte a misiunii arhitecturoşilor, simpozionul. Arhi-Blue și Arhi-Green au cunoscut aici oameni minunați, arhitecți și profesori, care îndrăgesc copiii și încearcă, prin intermediul educaţiei non-formale, prin ateliere cât mai creative și interactive, să ii facă pe cei mici să îndragească și să înțeleagă arhitectura și mediului construit, să îi apropie de orașul, cartierul, comunitatea în care locuiesc.

Am ascultat cuminți poveștile lui Martin Rein-Cano, arhitect și urbanist german care, printre multe altele, rezolvă, în mod ingenios, prin proiectele realizate, problemele comunităților provenind din culturi diferite, reunite în marile orașe. Soluțiile sale au ca punct de plecare o bună comunicare cu viitorii „beneficiari”, identificarea nevoilor și a dorințelor lor, indiferent de vârstă sau origine, și propun spații urbane cu funcțiuni multiple și convertibile care invită oamenii să interacționeze și să creeze noi legături.

Am învățat apoi de la Karin Harather şi Renate Stuefer cât de ușor este să îi ajuți pe cei în nevoie, în acest caz, comunitățile de refugiați, atunci când ai răbdare să îi asculţi, să le afli nevoile și să pui apoi totul în practică, lucrând cot la cot cu ei; ne-am amuzat și am descoperit multe idei numai bune de pus în practică urmărind prezentările făcute de Monika Abendstein, văzând cu cât entuziasm participă cei mici la atelierele organizate de ei.

Seara ne-am transformat în arhi-bucătari puși pe joacă în cadrul unui atelier numit „social cooking performance” – „Food on  foot”: am gătit alături de noii prieteni din Austria, Germania și Franța și de oamenii de pe stradă care au dorit să se alăture, folosind „resurse” limitate, transformate în rețete delicioase.

Ce-a de-a doua zi a arhitecturoșilor a fost la fel de plină: am inceput cu „BRIDGE-WORK for a common ground”, workshop organizat în cadrul simpozionului, care provoca arhitecții participanți să găsească soluții pentru diverse probleme ce pot apărea în cadrul unei comunități omogene care primește membri noi, cu o cultură și mentalitate diferită, în cazul de față, refugiații. Cum ar trebui gândit și organizat spațiul public astfel încât să apropie oamenii și să îi invite să se cunoască, să treacă peste „barierele” ce îi separă? Cui îi revine rolul de mediator, pentru a rezolva eventualele conflicte are pot apărea?

Cu multe teme de gândire stârnite și plini de informații noi, Arhi-Blue și Arhi-Green și-au luat însoțitoarele în expediție, pe noi, Ioana și Mădălina, prin grădina Bienalei – am cercetat fiecare pavilion în parte și am experimentat stări și emoții variate; am poposit în locul cel mai drag nouă, Pavilionul României, și ne-am bucurat de soarele cald de octombrie care umplea grădina.

Cum energia fetelor părea că nu se mai termină, am extins plimbările în întreaga Veneție: pe malul apei, alături de miile de turiști, pe poduri vechi, în piețe, în bisericile cu picturi faimoase; aiurea, pe străzi cu nume întortocheate, cu flori la toate ferestrele, haine colorate înșirate și miros de toamnă.

Text: arh. int. Mădălina Bold, arh. Ioana Rizea