Proiectul „De-a arhitectura în şcoala mea”, din anul şcolar 2016-2017, a ajuns în faza finală, cea a inaugurărilor. După un an de studiu şi o vară de muncă alături de cadrele didactice şi arhitecţii îndrumători De-a arhitectura, clasele din program prezintă şi testează rezultatul proiectului lor în faţa colegilor, a părinţilor, a asociaţiei şi a întregii şcoli.
Realizate cu sprijinul Fundației Comunitare Bucureşti prin programul Mobilizăm Excelenţa al Porsche România, proiectele celor cinci şcoli bucureştene au devenit realitate, copiii şi-au realizat visul, iar nouă ne transmit, rând pe rând, fiecare poveste în parte a aventurii lor de un an.
Începem cu proiectul Liceului Pedagogic „Anastasia Popescu” şi elevii clasei a VI-a (actuala a VII-a) „Prinţul Ştefan”, intitulat „Ceainărie literară înăuntru şi afară”, inaugurat pe 22 septembrie 2017. Sub coordonarea profesorului Ana-Maria Duceac, a directorului Monica Şerbănescu şi sub îndrumarea arhitectului Simona Luzi şi a asistentului Diana Bălan, elevii au realizat două locuri de socializare, unul în interior altul în exterior. Au construit un mic „amfiteatru” pentru orele în aer liber și pentru spectacole, în care au inclus și un mare hamac, pentru a se putea relaxa în pauze. La interior au „donat” o parte din spaţiul clasei lor pentru locul unde: „citim, bem ceai și stăm de vorbă cu colegii și cu invitații școlii”, primul invitat de seamă al Ceinăriei fiind Dumitru Prunariu.
Profesorul Ana-Maria Duceac îşi aminteşte cum a început proiectul: „Cum ar arăta pentru un elev şcoala ideală? Cu această întrebare a început prima lecţie a cursului «De-a arhitectura în şcoala mea» la care am participat anul trecut ca profesor al clasei a VI-a «Prinţul Ştefan». Admirând construcţii spectaculoase ale unor «şcoli de vis» din diverse colţuri ale lumii, mă gândeam cât de departe sunt aceste imagini de şcoala în care am învăţat eu ca elev, în niciun caz o şcoală a jocului şi a fanteziei. M-am bucurat să văd că elevii clasei au adoptat imediat cu bucurie ideile noi, gândindu-se că şcoala poate fi un loc mult mai prietenos şi mai confortabil.
Au urmat ore întregi de dezbateri despre ce ar însemna pentru fiecare arhitectura unei «şcoli de vis». Discuţii aprinse au migrat de la Şcoala-Aventura Park cu tiroliene, tobogane şi chiar piscine, până la o supantă şi, în final, la un hamac numai bun pentru relaxare şi lectură! Până să ajungem la «Ceainăria literară înăuntru şi afară», am avut ocazia să-i văd pe copii în ipostaze diferite faţă de cele de la orele obişnuite. Spirit critic (uneori prea critic!), implicare, idei efervescente, discuţii în contradictoriu – toate au fost, din punctul meu de vedere, un exerciţiu bun pentru a observa apoi cum ideile se cristalizează, iar iniţiativa dă roade. Ca profesor, am realizat că e minunat să dăm copiilor ocazia de a încerca, de a greşi, de a lua decizii şi de a vedea concret care sunt rezultatele propriilor eforturi, întrezărind posibilitatea de a schimba ceva în lumea din jurul nostru.”
Arhitectul Simona Luzi ne transmite părerea ei despre cum au perceput elevii parcursul proiectului: „Intervenţia a fost motivată de nevoia copiilor de a avea spaţii adecvate activităţilor de lectură, relaxare şi socializare. Pentru mine, ca arhitect, a fost o experienţă inedită, am fost încântată să constat că le place să lucreze în echipă, că sunt foarte creativi şi entuziaşti şi că au interese (şi chiar cunoştinţe nealteptat de precise) în domenii foarte diverse. Le-am perceput satisfacţia de a face ceva cu totul nou, la unele dintre activităţi au reacţionat excelent (machetele, partea practică, prezentările, friendraising-ul) – s-au mobilizat aproape toţi la concursul pentru fondurile suplimentare, au compus cântece, au făcut documente PowerPoint şi filmuleţe, au răspândit vestea, au obţinut voturi şi like-uri (una dintre postările de pe pagina de Facebook a ajuns la peste 1100 de persoane).
Fundraising-ul nu a fost nici pe departe atât de apreciat, nici prezentarea altor şcoli şi proiecte, iar întrebându-i acum, la sfârşit, despre mersul proiectului, am realizat că ei percep săptămânile «de teorie» de la început (când am stabilit şi rolurile) ca timp folosit ineficient, timp în care am fi putut realiza ceva concret.
M-am bucurat şi am fost foarte mândră de ei că nu s-au lăsat descurajaţi de faptul că la jumătatea proiectului a trebuit să renunţăm la ideea de supantă, cu care ne obişnuisem. Şi ei, şi eu suntem foarte încântaţi de rezultat.”
Elevii clasei a VI-a „Prinţul Ştefan” şi creatorii proiectului „Ceainărie literară înăuntru şi afară” ne-au transmis la rândul lor câteva gănduri despre proiect: „În cadrul proiectului «De-a arhitectura în şcoala mea» ne-a fost oferită oportunitatea de a crea spaţii de socializare şi relaxare chiar în locul în care ne desfăşurăm activitatea de zi cu zi, adică în şcoala noastră. La început ne-am implicat cu toţii entuziasmaţi şi am venit cu nenumărate idei. Pe parcurs, însă, ne-am dat seama că nu toate ideile pot fi realizate, aşa că am ales doar trei dintre acestea.
Supanta, pe care am gândit-o ca pe un al doilea etaj al clasei noastre, s-a dovedit a fi o idee ce nu putea fi pusă în practică. Astfel, am renunţat la această propunere, în ciuda dorinţelor colegilor noştri. Celelalte două idei, în schimb, au fost materializate, iar noi ne bucurăm de rezultat. Aşa se face că acum avem în curte două gradene legate printr-un hamac, de care beneficiază toată şcoala, iar în spatele clasei am realizat un spaţiu de relaxare în forma literelor cuvântului «SCHOOL».
Am cules impresiile colegilor cu privire la acest proiect:
- «Mi-a plăcut că, atunci când am făcut machete, m-am simţit ca un arhitect adevărat.» – Ana Cernea
- «Dintotdeauna mi-a plăcut să lucrez, iar ideea acestui proiect a fost foarte bună, fiindcă, printre altele, m-am putut relaxa lucrând. Rezultatul proiectului nostru este satisfăcător pentru clasa noastră, dar şi pentru ceilalţi copii din şcoală.» – Magda Mihăilă
- «Mie mi-a plăcut mult să batem cuie, să pictăm şi să facem efectiv toate treburile. Rezultatul este foarte frumos şi nu a fost nici un lucru care să nu îmi placă.» – Sofia Jianu
- «Sincer, mi-a plăcut acest proiect. A fost o oportunitate excelentă de a ne dezvolta imaginaţia şi abilităţile noastre în construcţii. Faptul că am putut construi ceva a fost minunat, iar ideea proiectului în sine m-a fascinat.» – Silvan Burcea
- «Mi-a plăcut că am lucrat ca o echipă (chiar dacă ne mai contraziceam) şi că am avut idei bune pe care am reuşit să le punem în practică.» – Letiţia Alexandrescu
Una peste alta, rezultatul este apreciat de toţi copiii, chiar dacă până acum spaţiile de relaxare nu au fost folosite cu destinaţia lor initială, adică Ceainăria Literară. Totuşi, ne bucurăm de ele oricum şi ştim că, în viitor, vom savura un ceai, citind o carte bună.
Vă mulţumim tuturor
Că ne-aţi fost de ajutor,
Să realizăm un spaţiu de socializare
Şi relaxare pentru fiecare.
În echipă am învăţat,
Să ne-organizăm treptat.
Am realizat machete,
Şi-am pictat pe îndelete.
«De-a arhitectura», vă mulţumim,
Ne-aţi ajutat să construim.”
Mulţumim pe această cale şi firmelor colaboratoare: Ateliere fără frontiere, Brinstal, PFA Cosarca Ovidiu, Top Event.
Text: prof. Ana-Maria Duceac, arh. Simona Luzi, elevii clasei a VI-a „Prinţul Ştefan”, arh. Monica Popescu
