Așa cum v-am obișnuit, vă aducem vești despre implementarea ideilor câștigătoare în cadrul sesiunii de finanţare a proiectelor „De-a arhitectura în şcoala mea” 2018-2019. De data aceasta ne oprim la Colegiul Tehnic „Ana Aslan” din Cluj-Napoca care a obținut locul II, în urma jurizării, pentru proiectul „Wellness”. Elevii clasei a X-a B, sub îndrumarea arh. Marina Melenti și a cadrului didactic Andreea Suciu, au lucrat timp de un an de zile la realizarea unui spațiu outdoor în curtea școlii, destinat relaxării și socializării.
Mulțumim Fundaţiei Comunitare Bucureşti prin Swimathon Bucureşti 2018, eveniment de înot și strângere de fonduri pentru proiecte ale comunității, echipelor care au înotat și ne-au susținut: ARHimede 2018 (arh. Alex Axinte, Mihai Botez, Letitia Roşculeţ, arh. Monica Săbău, arh. Andrei Șerbescu), Banca Românească (Matei Orzu, Antonio Rentea, Irina Șercăianu, Irina Șubulică), NOD pentru De-a Arhitectura (Andra Berilă, Andrei Carcea, Dana Marin, Emilian Zamfir), Banca Românească, Nod makerspace, MORMI şi Piatra Online care au făcut posibilă această finanțare.
Vă invităm să descoperiți o poveste despre design participativ, despre puterea și resursele comunității și despre cum, în ciuda prognozelor meteo, ia naștere un proiect frumos, atunci când cei implicați pun pasiune și entuziasm în ceea ce fac. Curioși să aflați mai multe despre „Wellness”? Ne spune povestea cap-coadă Marina Melenti.
Țin minte foarte bine prima mea vizită la Colegiul Tehnic „Ana Aslan”, pentru că am rătăcit mult timp pe stradă până am reușit să găsesc intrarea în curte. În urma unor acțiuni de reparcelare și retrocedare, accesul în incinta școlii se face printr-o poartă metalică, urmată de un culoar îngust și foarte lung (aproximativ 38 de metri), delimitat de două ziduri din beton prefabricat. La capătul acestui „tunel” se deschide o curte mare, o suprafață întinsă de asfalt cu doar patru bănci. Clădirea școlii este o construcție din anii ’70 în care am regăsit aceleași coridoare lungi și înguste, distribuite pe mai multe niveluri, iar singurele spații mai generoase sunt în zona scărilor. Am observat că tocmai aceste locuri erau cele mai populate de elevii școlii în timpul pauzelor.
După ce am explorat școala împreună cu elevii clasei a X-a B, ghidați de diriginta lor, prof. Andreea Suciu (probabil cea mai energică persoană pe care am cunoscut-o vreodată), am ajuns la concluzia că acele „locuri de socializare” de pe treptele din școală ar putea să-și găsească omologul într-un spațiu exterior, în curte.
Elevii au decis ca intervenția lor să fie conectată de accesul în incinta școlii pentru că este un spațiu reprezentativ, și atât de atipic încât nu putea fi ignorat. Astfel, a fost elaborat proiectul „Wellness” – rezultatul combinării propunerilor realizate pe parcursul primului semestru, având două componente principale: câteva module de mobilier urban fixate pe o platformă şi o pictură murală pe o porțiune a gardului de beton menționat mai sus.
Am organizat târguri de fundraising, la care elevii s-au dovedit a fi foarte pricepuți, iar colegii lor de liceu și profesorii ne-au susținut cu generozitatea lor. Cele două evenimente au fost nu doar un motiv de a ne distra meşteşugărind și împărțind felicitări colorate, dar și o ocazie pentru elevi de a prezenta întregii școli ideile lor. Suma colectată în urma acestor activități nu putea să acopere decât o mică parte din cheltuielile pe care le presupunea implementarea proiectului.
Astfel, am aplicat la concursul de finanțare din cadrul programului „De-a arhitectură în școala mea” 2018-2019. Ne-am bucurat foarte mult că proiectul a fost apreciat și a primit susținerea necesară realizării lui. Cred că bucuria cu care elevii și-au prezentat proiectul la expoziția finală De-a arhitectura Cluj a fost, în mare parte, datorată conștientizării faptului că acesta se va materializa. Încă nu realizam ce ne așteaptă…
Au urmat multe zile cu ploaie în decursul cărora eram nevoiți să stăm în clasă. Ca să nu pierdem timpul am decupat şabloane din carton (care ulterior s-au dovedit a fi total inutile din cauza texturii rugoase a gardului). Când ploile au devenit mai rare am început să profităm de zilele însorite pentru a lucra cât mai mult la proiect. Nu cred că am avut vreo altă perioadă în viață în care să fiu atât de „la curent” cu prognozele meteo.
Pentru că am încercat să facem cât mai mult, cu cât mai puține resurse, am decis să nu apelăm la ajutor calificat și să realizăm proiectul cu forțele proprii, chiar dacă asta însemna că acesta nu va arăta la final „ca din revistă”, în schimb, va purta amprenta fiecărui participant. Sigur, am subestimat cantitatea de muncă pe care o presupune implementarea unui asemenea proiect care, pe hârtie, părea „o floare la ureche”. În plus, copiii au intrat în perioada de practică (la fabrica „Farmec”), iar asta presupunea că puteau veni doar alternând și în echipe mici.
Totuși, am fost foarte norocoși să-i avem alături de noi pe cei trei agenți de pază ai școlii, fiecare din ei având cel puțin încă o meserie pe lângă cea de portar: domnul Călin (Bodea) lucrează în construcții și realizează mobilă, domnul Florin (Bordea) este mecanic auto și artist (sculptează în lemn), iar domnul Mircea Neagu este un grădinar foarte priceput. De la fiecare am învățat multe lucruri practice, am primit sfaturi, ajutor și chiar instrumente aduse de ei, de acasă. Am mai avut și un voluntar mai mic – Andrei, fiul profesoarei Andreea Suciu, care a moștenit firea energică a mamei sale. La fel de valoros a fost pentru noi faptul că am primit multă încurajare de la profesori şi din partea doamnei director Lucia Pop.
Pentru că știm cât de mult așteptată și scurtă este vacanța de vară pentru acești elevi, am decis să luăm o pauză de la implementarea proiectului. Până la acel moment am construit, șlefuit, chituit și vopsit obiectele de mobilier, prin urmare, nu aveam niciun fel de remușcări pentru zilele de odihnă care urmau. Acele zile atât de promițătoare au trecut atât de repede…
Toamna a fost blândă cu noi, așa că am apucat să construim platforma, să montăm mobilierul și să completăm desenul cu câteva detalii într-un timp scurt (ca să evităm revenirea ploilor). Am plantat trandafiri și bucsus în jardinierele construite și, la final, am făcut o plăcuță cu denumirea proiectului, pe spatele căreia s-au semnat elevii clasei devenită între timp a XI-a B.
Am inaugurat (modest şi cuminte) proiectul într-o zi însorită. Am împărțit o pâine mare și proaspătă, am povestit și ne-am bucurat de o pauză mai lungă, petrecută afară, împreună.
Mulţumim Colegiul Tehnic „Ana Aslan” din Cluj-Napoca pentru parteneriat, prof. Andreea Suciu, doamnei director Lucia Pop, profesorilor implicați din cadrul liceului, elevilor participanţi la proiect, cât și elevilor care i-au susținut, precum şi voluntarilor: arh. Marina Melenti, domnului Călin Bodea, domnului Florin Bordea și domnului Mircea Neagu, și celui mai mic voluntar, Andrei.
Pentru alte exemple de proiecte realizate în cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea” vă invităm să vizitați platforma dedicată Şcoala mea.
* Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.
Text: arh. Marina Melenti
Editor: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografi: arh. Marina Melenti, prof. Andreea Suciu, Alexandra Abrudan, Emanuela Pop, Corina Radu