Ziua de duminică, 25 octombrie 2015, a fost așteptată cu nerăbdare de copiii curioși ce își doreau să participe la atelierele De-a arhitectura, desfășurate în cadrul expoziției Casa bunicilor – jurnalul unei expediţii în căutarea casei bunicilor pe valea Vâlsanului. Organizată de Revista Arhitext, expoziția a avut loc între 23 – 25 octombrie la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, în spațiul gospodăriilor Șuici și Stănești, județul Argeș și a prezentat cercetarea de documentare făcută de o echipă de 20 de studenți în comuna Brăduleț, județul Argeș. În același weekend, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” a organizat Târgul de Sfântul Dumitru.
Atmosfera de sărbătoare împreună cu modul interactiv de prezentare a expoziției s-a potrivit de minune cu invitația către cei mici, astfel că Gospodăria Șuici a găzduit pe durata întregii zile de duminică atelierele pentru copii propuse de echipa De-a Arhitectura. Jocurile interactive s-au adresat copiilor cu vârste de până în 11 ani. Copiii mai mici și-au putut alege schițe și desene pe care le-au înveselit cu detalii și culoare, iar copiii mai mari s-au ocupat de jocurile de tip puzzle, completând cu fiecare piesă adăugată imaginea unor peisaje sau gospodării tradiționale. Pentru ambele activități am folosit materiale ale studenților, create în Școala de Vară de la Brăduleț din iulie 2015. Schițele din linie, acuarelele și fotografiile au stat la baza tuturor discuțiilor de la masa cea mare, amplasată cu grijă într-o zonă însorită a gospodăriei gazdă. Copii participanți au avut prilejul de a afla povești aduse de la Brăduleț, au răsfoit fotografii și schițe și au găsit asemănările între casele tradiționale de la Brăduleț și casele expuse în Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Bucuria mare a copiilor a crescut când, la finalul atelierului, au fost invitați să își aleagă un obiect drept amintire din materialele pregătite de studenți pentru expoziție: stickere cu schițe sau acuarele, fotografii, semne de carte.
M-a bucurat mult numărul mare al copiilor ce au pășit timid în gospodăria noastră, dar cu mare curiozitate. Părinții întrebau cu interes ce alte ateliere asemenătoare vom mai organiza în viitor, iar arhitecții care predau anul acesta cursul opțional De-a arhitectura în orașul meu au venit în vizită cu nepoți și prieteni. Ajutorul de nădejde pe care l-am avut în cadrul acestor ateliere este arh. Mădălina Bold, voluntar de neprețuit al Asociației De-a arhitectura. Alături de Mădălina, patru studenți arhitecți (Roxana Andreea Irimia, Eliza Paloș, Andra Raisa Parpală și Eduard Daniel Morărescu), participanți ai Școli de Vară Casa Bunicilor, au fost un mare sprijin, ajutând la îndrumarea copiilor cu răbdare și atenție în finalizarea jocului ales. Totodată, studenții arhitecți au avut ocazia de a transmite celor mici povești din cercetarea recentă la care au participat.
Mai jos vă las câteva impresii de-ale voluntarilor.
arh. Mădălina Bold: Atelierul de duminică din ograda bunicilor vâlceni a fost o experiență interesantă și cumva inedită pentru cei mari, studenți și îndrumători, și mai ales pentru cei mici. Cei dintâi au văzut cum rezultatele documentării lor capătă o alta valoare în mâinile celor mici, iar pe copiluții participanți lucrul alături de studenții-arhitecți i-a ambiționat să rezolve mai repede puzzle-ul primit încercând să egaleze priceperea celor mari de a „făuri” imaginile și schițele. Prezența celor patru voluntari a adus un alt beneficiu: fiecare schiță sau fotografie a fost insoțită de o poveste despre descoperirea și cercetarea acelui loc, necunoscută celor din afara școlii de vară. Și unde veți gasi oare copii care să nu iubească poveștile sau istorioarele amuzante?
stud. arh. Eliza Paloș: Atelierul cu copii a fost pentru mine o experiență frumoasă. Veniți de dimineață cu zâmbete și voie bună, am pregătit spațiul și am așezat pe o masă mare de lemn toate materialele necesare. Pe portița mică au început să vină părinți cu copilași de mână și să se antreneze în activitățile pregătite de noi. Timizi sau dezinvolți, toți au fost captivați de ceea ce făceau. Copiii care întâmplător treceau pe lângă măsuță erau curioși să descopere ce se întâmplă acolo și intrau imediat în joc. Astfel, ne-am îmbogățit ziua descoperindu-le copiilor o părticică din satul românesc.
stud. arh. Eduard Daniel Morărescu: A fost drăguț tare. Pentru că atmosfera era plăcută, și eu m-am așezat lângă copii să colorez chiar o schiță făcută de mine. Ideea jocului cu puzzle a fost faină pentru că era totul confecționat manual, cu imagini reale, nu castele fantastice cum sunt de obicei puzzle-urile. Asta a făcut ca atelierele pentru copii să fie primitoare și atractive.
Arh. Ioana Rizea
28 octombrie 2015
