Text: arh. Cristina Dumitrescu și arh. Monica Popescu
Editor: antropolog Gabriela Anghel
Fotografii: participanții la challenge, arh. Monica Popescu, Erik Witsoe on Unsplash, https://unsplash.com/@ewitsoe, Warner Bros. Entertainment, Inc., https://moviemaps.org/movies/t0; https://unsplash.com/@alexacea; https://www.pinterest.com.mx/pin/703756182134178/, http://www.cinemablography.org/blog/the-20-best-movie-posters-of-2012, https://www.pinterest.com.mx/pin/477663104219270890/, https://www.netflixmovies.com/bucharest-non-stop-2015, https://www.joblo.com/movie-posters/2012/the-amazing-spider-man/image-30052, https://www.pinterest.com.mx/pin/488148047114112726/, https://www.pinterest.com.mx/pin/117797346493398143/
Timp de citire: 9 minute
Între 19 martie și 7 mai 2021, De-a Arhitectura, în parteneriat cu UrbanEye Film Festival, a lansat pentru entuziaști ai filmelor și arhitecturii, de la 13 ani în sus, „Challenge 12 #DeaArhitecturaAcasa: Case de film”. La finalul provocării, Cristina Dumitrescu și Monica Popescu, creatoarele provocării, alături de Monica Sebestyen, co-directoarea UrbanEye Film Festival, și Maria Șalaru, regizoare, au invitat publicul larg și pe participanții la provocarea De-a arhitectura la o proiecție specială online a unui film de festival (filmul documentar „Blocul”), urmată de o discuție ca între pasionați de cinema, arhitectură sau oraș pe marginea filmului prezentat. Cristina și Monica vă spun mai departe povestea încă unui challenge marca De-a arhitectura.
„Case de film” a fost o provocare neconvențională, dintre cele douăsprezece lansate până acum. În primul rând pentru că ne-am adresat unor copii mai mari; sau chiar asta ne-am propus încă de dinaintea căutării temei provocării – să ajungem la adolescenți și tineri. Și atunci subiectul trebuia să fie unul care să îi atragă. Ne-am gândit la filme pentru că ne plac tuturor și în ultima vreme filmele și serialele sunt consumate cu aviditate de acasă, comod, la orice oră. Sigur, am ales filme care să aibă de-a face într-o formă sau alta cu clădiri, pentru că, alături de pasionații de cinematografie i-am căutat pe pasionații de arhitectură și pe creativi.
Gândind provocarea în echipă am plecat de la filme în care apar clădiri faimoase (istorice sau de autor) și am ajuns la filme și scene care au făcut clădirile să devină memorabile; am găsit clădiri transpuse în filme de animație sau ne-am amuzat să observăm cum arhitecții s-au jucat video-animând clădiri emblematice. Erau atâtea posibilități, iar noi am creionat tema și am lăsat-o liberă și deschisă mai multor interpretări, atât în exprimare, cât și în conținut.
Ideea de start s-a păstrat, însă: tema provocării a fost realizarea unui poster al unui film în care o clădire este mai mult decât o scenografie, este în sine un personaj cheie: „Găsiți clădirea din filmul sau serialul preferat și aflați detalii despre ea (când a fost construită, unde, de către cine, ce funcțiuni a avut sau are, cum s-a modificat în timp). Căutați să înțelegeți cum a fost ea utilizată în film, ce sentimente vă generează. Dacă nu vreți să scotociți după un film anume, inventați voi o poveste ce are la bază o clădire de pe strada voastră, din cartier, oraș sau sat.”
Înainte de lansare am întrebat tinerii din jurul nostru ce i-ar motiva să participe la un astfel de challenge, iar răspunsul lor a avut de-a face, în general, cu un câștig. Nu neapărat unul material, palpabil, ci la fel de bine, ne-au spus ei, putea fi un câștig sub forma unor abilități sau a unor lucruri noi învățate sau descoperite. Noi ne-am gândit că pentru ei ar fi fun să lucreze în echipă și să creeze lucruri interesante, pentru că nu au de unde să știe dacă pasiunea de acum pentru filme sau arhitectură nu se va dezvolta în ceva mai mult decât un hobby, pentru că prin experiență hands-on înveți cel mai bine și îți dezvolți skill-uri noi sau le consolidezi pe cele pe care le ai deja.
De aici și până la legătura cu Festivalul de Film UrbanEye nu a fost decât un pas și ne-am bucurat să colaborăm la această provocare, așa cum am făcut și cu alte ocazii. UrbanEye este o platformă de idei care, pornind de la legătura dintre film și oraș, deschide discuția despre locurile în care trăim. Fiind o sursă inepuizabilă de istorii, orașul este, încă de la apariția cinematografiei, subiectul sau cadrul interogărilor regizorale. În același timp, cinematografia contribuie semnificativ la conturarea percepției noastre asupra mediului construit.
Căutând prin arhiva de filme prezentate deja de UrbanEye în toate edițiile anterioare ale festivalului și, desigur, sfătuindu-ne cu Monica Sebestyen, ne-am oprit la filmul „Blocul” realizat de Maria Șalaru în 2016: „De la dispute între vecini pornite de la mirosul gătirii în exces cu usturoi până la amintiri din iernile grele ale comunismului, acest film explorează universul social și material al unui bloc de apartamente din România. Documentarul urmărește povestea administratorului de bloc în efortul său de a media relațiile dintre vecini și de a păstra pacea și ordinea, creionând nuanțele vieții de zi cu zi a locuitorilor.”
Filmul spune povestea unui bloc care se dovedește a fi exact ce căutam noi – o clădire-personaj care conține, continuă și determină poveștile și viața celor ce o locuiesc. În plus, e un film românesc, cu a cărui realitate relaționăm ușor; și chiar dacă vârsta participanților era mai mică decât cea a „actorilor” din film, fiecare dintre privitori a identificat între personaje un „vecin”, un „bunic”, un „cunoscut”.
Cu Maria Șalaru ne-am cunoscut online, ea fiind stabilită în Anglia, și am pus împreună la cale, alături de Monica Sebestyen, evenimentul de final de provocare – vizionarea publică a filmului urmată de o discuție online cu participanții la challenge, dar și cu alți tineri interesați de subiect, discuție găzduită de Maria, ca autor al filmului (regie și imagine).
Astfel stabilite cerințele și evenimentul de final, provocarea a fost lansată tinerilor: „V-ați întrebat vreodată unde au fost filmate anumite scene din filmul sau serialul vostru preferat? Te-a marcat o clădire, un interior, o stradă sau un oraș văzut într-un film? Doar uitându-te la o anumită clădire sau la un interior poți ghici cărei perioade îi aparține sau cărui stil arhitectural? Ți-a plăcut atât de mult decorul dintr-o scenă de film SF încât să pui creionul pe hârtie și să desenezi chiar tu lumile fantastice create acolo? Vă căutăm: cinefili, iubitori de arhitectură, creativi! Impresionați-ne cu ochiul de expert și chemați-ne în filmul vostru!”
Echipa „Challenge 12 #DeaArhitecturaAcasa: Case de film” a primit 6 înscrieri care au fost atent cercetate și admirate. Ne-au uimit, intrigat, amuzat, ne-au dat de gândit și, mai mult, ne-au trimis să ne documentăm pentru a afla detalii despre unele dintre filmele pentru care au fost propuse afișe, dar și despre unele dintre clădiri.
Cu toate că numărul participărilor a fost mic, efortul realizării unei astfel de lucrări fiind semnificativ, ne-a bucurat în primul rând diversitatea abordărilor, atât ca subiect, cât și ca realizare efectivă. Diferența de vârstă s-a citit, desigur, atât în alegerea „caselor de film”, cât și în prezentarea lor, participanții mai mici (de gimnaziu) alegând subiecte și redactări mai luminoase, mai optimiste decât cei mari, studenții, atrași de partea mai noir sau cu note mai problematice. Am fost invitați, prin posterele propuse, să urmărim filme de comedie, dramă, horror, acțiune sau chiar serial de benzi desenate. În fiecare dintre acestea, clădirile, fie ele reale, fie imaginate în spiritul unic al unui anume loc sau scenariu, fie a căror prezență a fost doar sugerată, joacă un rol principal. De ele se leagă acțiunea sau subiectul filmelor și fără acestea poveștile ar deveni cu totul altceva. Clădirile conțin întâmplările și sunt cadrul general al desfășurării lor, iar prin faptul că ideea a fost astfel înțeleasă credem că provocarea noastră și-a atins scopul.
Mai multe amănunte am descoperit împreună în timpul evenimentului final, când fiecare participant a povestit câte ceva despre filmul din spatele posterului său. Ne-a bucurat să vedem cum dialogul a fost unul natural și firesc, fără ca diferența de zece ani între vârstele autorilor posterelor să se simtă ca un obstacol, ci, din contră, copiii să se completeze reciproc. Sigur e că subiectul filmului anterior vizionat ne adusese pe toți într-o atmosferă familiară, „a noastră”, pe care Maria a știut să o continue în afara blocului din Piatra Neamț, spre locul și casa fiecăruia dintre noi, fie că vorbeam din Londra, Cluj-Napoca, București, Iași sau chiar Tulum, Mexic. Realitatea locuirii și a utilizării unor clădiri, contemporane sau nu cu noi, reale sau fantastice, are ceva universal, care ne leagă.
Alexandru Postolache, de 21 ani, ne-a trimis un poster pentru filmul „Gretel & Hansel” (2020): „Synopsis: Odată alungaţi de acasă de către mama lor, Gretel şi Hansel trebuie să se descurce singuri în lume. Dar ce se întâmplă când ajung la cabana vrăjitoarei din pădure, unde dau peste hrană, adăpost şi un mister întunecat?”
Almond David Edgar Chismorie, de 23 ani, a realizat un poster pentru filmul „Parasite” (2019).
Ioana Delia Jigăranu, de doar 13 ani, a ales „Singur acasă 2 – Pierdut în New York” (1992): „Mie mi-a plăcut cel mai mult filmul «Singur acasă 2» (Home Alone 2: Lost in New York (1992)). În film apare o clădire care mi-a atras atenția. Este Hotel Plaza din New York.
O parte din acțiunea filmului se desfășoară în acest hotel. Sunt multe momente amuzante. Personajul principal este Kevin, un băiețel cam de vârsta mea, care este pierdut de familia lui în New York, iar el ajunge să petreacă un timp în acest hotel. Băiatul are parte de aventuri și chiar are de înfruntat niște hoți. El reușește să-și biruiască frica, este creativ și inventează tot felul de capcane pentru hoții care încearcă să fure banii din magazinul de jucării. În final, hoții sunt prinși, iar Kevin se împrietenește cu domnul Duncan și cu doamna cu porumbei. În noaptea magică, lângă bradul de Crăciun, lui Kevin îi pare rău că este departe de familia lui. Dar atunci îl găsește mama lui și îl îmbrățișează.
Am dorit să desenez pe afișul filmului meu preferat Hotelul Plaza pentru că este o clădire interesantă. Este un loc pe care aș dori să-l vizitez când voi fi mare, pentru că unele momente amuzante ale filmului sunt filmate în acest hotel. Mie mi-a plăcut fațada hotelului, de aceea am dorit să apară pe afiș. Clădirea arată ca un castel cu un acoperiș de mansardă de culoare verde. Colțurile hotelului sunt rotunjite și seamănă cu turnurile. În partea de sus a hotelului este loggia, care seamănă cu cerdacul de la școala noastră. Printre vizitatorii hotelului este și marele arhitect american Frank Lloyd Wright, cel care a realizat Fallingwater, care a fost numită «cea mai bună lucrare din toate timpurile de arhitectură americană».
Pe afișul original al filmului nu apare Hotel Plaza, unde se desfășoară o bună parte din acțiunea filmului, ci altă clădire, una din cele mai înalte din New York, fotografiată de jos în sus ca să nu i se vadă vârful și să pară mai mare. Cred că cei care au făcut afișul original al filmului au vrut să impresioneze și să trezească interesul copiilor pentru film. Dar filmările au fost făcute la Hotelul Plaza din New York pentru că are interioare foarte frumoase. Cred că este un hotel scump. Clădirea a fost renovată de multe ori, iar o vreme a aparținut lui Donald Trump care apare într-o secvență din film alături de personajul principal.”
Maria Lăzărică, de 11 ani, a realizat un poster pentru „My Hero Academia” (2019).
Ekaterina Știfiuc, de 25 ani, a ales o clădire, nu un film – Casa Miclescu de pe Șoseaua Kiseleff, București: „Undeva printre copaci, de-a lungul Șoselei Kiseleff, puțin mai încolo de Arcul de Triumf, se zărește silueta rănită a unui vechi conac în stil neoromânesc care îți induce sentimente contradictorii: dragoste pentru frumusețea imprimată casei – ură pentru cei care au abandonat-o, fericire pentru că ai descoperit-o – tristețe pentru soarta ei.
Lipsa posibilității de a pătrunde în interior te macină și imediat începi să te documentezi. Conacul Miclescu realizat după planurile arhitectului Ion Mincu și adăpostind un atelier decorat cu o frescă a pictorului George Demetrescu Mirea devin parte din decorul care completează povestea inadaptabilității cuplului Felix și Otilia. Astăzi casa pare a nimănui, degradându-se pe zi ce trece, îi este aproape imposibil să se adapteze schimbării contemporane și se pierde în mrejele uitării și indiferenței.
Ce rămâne la prima vedere? Un afiș concis și curat care exprimă locul însuși. Un trecut, un film, o realitate… nu orice casă.
Ce înseamnă? O conștientizare, o abordare, o posibilitate de a descoperi un interior arhitectural real filtrat de pelicula monocromă.”
Tudor D., de 13 ani, a ales „The Italian Job” (2003): „Salut, sunt Tudor D. Am 13 ani și am ales acest film pentru că m-a impresionat orașul unde se petrece (Veneția). Totodată acesta a fost un film pe care nu îl voi uita niciodată pentru că l-am văzut în drum spre Grecia, acum mulți ani. Sper să vă placă și toate cele bune!”
Mulțumim tuturor tinerilor care au participat alături de noi la cea de-a douăsprezecea provocare #DeaArhitecturaAcasa, Mariei Șalaru și UrbanEye Film Festival pentru colaborare! Vă invităm să studiați fiecare afiș în parte și, de ce nu, să le comparați cu cele oficiale ale filmelor pentru a vedea care idee a fost mai inspirată, cele originale sau cele propuse prin ochii privitorilor. Asta, desigur, după ce urmăriți filmele promovate!
„Challenge 12 #DeaArhitecturaAcasa: Case de film” face parte din activitățile De-a Arhitectura lansate în plin context pandemic, în 2020, când asociația a dorit să găsească o modalitate prin care să aducă arhitectura și educația de mediu construit mai aproape de copii și tineri, direct în casele lor. Rețeaua De-a arhitectura a dezvoltat periodic noi conținuturi adaptate acestor timpuri incerte, care să se poată desfășura de la distanță, dar în același timp să îi provoace pe participanți în moduri creative, să fie jucăușe și accesibile în termeni de timp investit și materiale utilizate.
Dacă v-a plăcut ce ați citit, dar ați ratat înscrierea, primim în continuare cu drag afișe de film pe adresa: challenge@de-a-arhitectura.ro, chiar dacă perioada de înscriere s-a încheiat.