Text: arh. Cristina Dumitrescu, arh. urb. Vera Marin, arh. Oana Pavăl, arh. Monica Popescu, arh. Ioana Rizea
Editor: arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Cristina Dumitrescu, Richard Schmittner
Timp de citire: 13 minute
Între 3 și 12 iunie 2025, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București a găzduit expozițiile de final de an ale claselor din zona București-Sud (Argeș, Dâmbovița, Ilfov, Olt, Prahova, Vâlcea) care au urmat cursurile „De-a arhitectura mini” sau „De-a arhitectura în oraşul meu” în anul şcolar 2024-2025.
Evenimentele au adus împreună sute de copii, învățători și arhitecți voluntari, pentru a sărbători un an (sau chiar a doi) de descoperiri, joacă și învățare despre mediul construit. Machetele prezentate spun povești diverse, de la lumi fantastice și orașe verzi, la satul viitorului sau orașe inspirate de natură, și sunt rezultatul muncii de echipă, al creativității și al curajului de a pune întrebări.
Mai departe, vă invităm să explorați fiecare zi de expoziție prin vocea gazdelor, membri ai echipei De-a arhitectura, mediatori între clasele care și-au prezentat munca, amfitrioni și reporteri curioși. Le suntem recunoscători pentru energia și timpul oferite copiilor, profesorilor și arhitecților îndrumători, într-un exercițiu dificil chiar și pentru adulți: acela de a vorbi în public.
Ziua 1, 3 iunie
Deschiderea expoziției a fost găzduită de arh. Mina Sava, președinte De-a Arhitectura. Cristina Dumitrescu, coordonator regional București-Sud, povestește despre primele prezentări.
„Prima zi de expoziție ne-a adus trei clase a IV-a care și-au susținut proiectele, în timp ce o a patra clasă, de data aceasta din programul «De-a arhitectura mini», ne-a lăsat doar să admirăm lumile fantastice, din cosmos, în care Grifonel și Semințica îi întâlniseră pe Cititorii în stele. De altfel, compozițiile pline de culoare ale copiilor din clasa I, Școala Gimnazială «Federico Garcia Lorca» din sectorul 3, îndrumați de prof. înv. primar Emilia Lăscuzeanu și arh. Andreea Caragheorgheopol, au atras privirile vizitatorilor în fiecare zi a expoziției.
Revenim însă la orașele copiilor care au terminat programul «De-a arhitectura în orașul meu». Întâmplarea a făcut ca cele două orașe din primul interval de prezentări să poarte același nume! «Ecopolis – orașe verzi, cu preocupare pentru sustenabilitate și ecologie. Copiii din cele două clase și-au povestit unii altora principiile de organizare a orașelor lor, ce funcțiuni publice au ales să reprezinte, ce zone de densitate mai mare au propus, ce fel de relief au imaginat și cum l-au folosit (am găsit chiar un mall realizat discret în volumul unui munte), ce mijloace de transport folosesc (de la teleferic la biciclete), au evaluat critic dacă ceilalți au respectat scara și proporțiile machetei în funcție de dimensiunea omuleților care le locuiesc. A fost o discuție aprinsă și cu mare atenție la detalii, între clasele coordonate de prof. înv. primar Rodica Radu și arh. Alina Andrei (Școala Gimnazială Nr. 124, sector 5), respectiv prof. înv. primar Floarea Brânzaru și arh. Diana Stancu de la Școala Gimnazială Nr. 197, sector 4.
Ultima prezentare a zilei a adus o abordare diferită. Clasa a IV-a din Școala Gimnazială Nr. 1 din Ciolpani, jud. Ilfov, prof. înv. primar Gabriela Gheorfi și arh. Livia Petrescu, și-a propus să își imagineze cum va arăta chiar satul lor, din vecinătatea râului Ialomița, peste 30 de ani. Am găsit, astfel, tot o localitate cu multă vegetație, în care însă densitatea mică a locuirii este menținută cu intenție, iar funcțiunile variază de la locuire la locuri de joacă și club afterschool parțial suspendat în copaci. Elementele de mobilier urban (fântâna) sunt repere ale localității din viitor, iar animalele de companie sunt prezente peste tot.
Primele două clase au avut timp și pentru o vizită la Muzeul Școlii de Arhitectură și în expoziția «Tak_Til – Tactilul ca instrument terapeutic», dar despre acestea vă povestim mai pe îndelete mai departe.”
Ziua 2, 4 iunie
A doua zi, gazda a fost arh. Monica Popescu, Coordonator Comunicare, care a surprins emoțiile și energia copiilor.
„A trecut ceva vreme de când am fost gazdă la expoziția claselor din București. Recunosc că am avut emoții. Cristina Dumitrescu, coordonatoarea zonei București-Sud, mi-a arătat macheta copiilor din clasa I D de la Școala Gimnazială Nr. 116, sector 3, și mi-am pregătit în minte câteva gânduri și întrebări pentru ei. Cum colegii lor de dialog nu au mai putut ajunge în acea zi de miercuri, cei mici au avut de prezentat doar în fața noastră, echipa De-a arhitectura, și a doamnei prof. înv. primar Florentina Puiduc.
Având un pic mai mult timp la dispoziție, ziua a început cu o vizită la Muzeul Școlii de Arhitectură, unde copiii au fost fascinați de poveștile spuse de Claudia Popescu.
A urmat o incursiune neașteptat de jucăușă la expoziția «Tak_Til – Tactilul ca instrument terapeutic», unde studenții anului I de la Facultatea de Arhitectură de Interior au expus plăci tactile pentru terapii senzoriale destinate copiilor cu TSA (tulburări din spectrul autist), realizate în cadrul disciplinei Studiul Formei. Copiii De-a arhitectura s-au jucat cu biluțele, nasturii și ciucurii colorați… și cu greu i-am convins să revenim la expoziția noastră.
La parter, alături de arh. Claudiu Furnea, voluntar veteran care ni s-a alăturat pentru prima oară acum mai bine de 10 ani, cei mici au prezentat macheta clasei realizate sub îndrumarea acestuia: o lume inspirată din «Țara Plăntăcioșilor», unde casele verzi nu consumă multe resurse și oamenii trăiesc în armonie cu natura. Copiii ne-au vorbit despre grădini pe acoperișuri, locuințe construite sustenabil și personajele imaginare din cursul «De-a arhitectura mini», zmeii Grifonel și Semințica, care au poposit cu drag într-o lume verde și responsabilă.”
Ziua 3, 5 iunie
Gazda celei de-a treia zile a fost arh. Ioana Rizea, Manager Programe Școli De-a Arhitectura, care ne-a împărtășit atmosfera și entuziasmul prezentărilor.
„În fiecare an sunt gazdă la «Expoziţia machetelor de final de an» şi sunt tare bucuroasă că am această ocazie. Mă pregătesc cu diplome şi câteva întrebări pe care să le adresez elevilor la finalul prezentărilor lor. În general, ei vorbesc mult despre macheta pe care au construit o, prezintă detalii despre fiecare colţ al proiectului şi, aşa cum observ de fiecare dată la toţi elevii, fiecare bucăţică de hârtie are o poveste. Nimic nu este pus la întâmplare şi, chiar dacă poate nu s au gândit la întreaga poveste a vreunui obiect, reuşesc să creeze o mică poveste şi, din nou, şi acest lucru mi se pare minunat.
Îmi place să i întreb despre proces: cum au lucrat, cum şi au format echipele, cum au luat deciziile, cum au ales numele machetei, care a fost momentul în care s au distrat cel mai tare sau care au fost cele mai provocatoare situații cu care s-au confruntat. Iar răspunsul primit astăzi – «Am crezut că nu vom termina, dar am reuşit» – spune multe despre experienţa unică pe care o oferă cursurile De a arhitectura.
Expoziţiile de la finalul anului şcolar sunt momentele mele preferate. Elevii participă cu emoţii şi cu satisfacţia finalizării unui proiect amplu, dar şi cu dorinţa de a povesti tot ceea ce au realizat. Pentru că ei au lucrat, ei au lipit fiecare bucăţică de hârtie şi carton, ei au decis cum va arăta macheta, ce nume va purta şi ce poveste va transmite.
Înaintea prezentărilor, copiii ajung mai devreme, fac ultimele pregătiri, repetă, se mai uită pe povestea scrisă şi se consultă între ei despre ce să spună dacă vor fi întrebaţi «despre nu ştiu ce». Se pregătesc ca pentru un moment important. Se aude şi câte un «Eu nu o să vorbesc, am emoţii.». Apoi încep prezentările: unii elevi vorbesc timid, mai aruncă un ochi pe foaie, se mai uită la doamna învățătoare, iar arhitectul le reaminteşte să vorbească despre…tot. Atmosfera se relaxează, vocile elevilor devin mai încrezătoare şi mai hotărâte. Primesc întrebări de la celelalte clase, răspund cu răbdare, primesc aprecieri şi sunt mândri de tot ce au realizat. Exact aşa cum trebuie să fie!
În cea de a treia zi a «Expoziţiei machetelor de final de an» s au înscris 3 clase: 2 clase care urmează cursul «De a arhitectura în oraşul meu» (clasa a IV a B de la Şcoala Gimnazială «Sf. Silvestru» din Bucureşti – prof. înv. primar Nicoleta Spandole şi arh. Anca Ichim şi clasa a V a A de la Şcoala Gimnazială Nr. 1 din Ciolpani, jud. Ilfov – prof. Mariana Banu şi arh. Cristina Dumitrescu) şi o clasă care urmează cursul «De a arhitectura mini» (clasa a II a B de la Şcoala Gimnazială Nr. 2 din Buftea, jud. Ilfov – prof. înv. primar Adelina Florentina Enache şi arh. Roxana Penișoară- Pîrvu).
Dezbateri, negocieri, momente de dialog, curiozitate şi interes, răbdare şi respect faţă de interlocutor, apreciere şi preţuire. Totul se transformă în momente atât de preţioase, încât nu i mai putem opri. Şi nici nu vrem, pentru că, în acele clipe, noi, echipa De a arhitectura, vedem cum misiunea noastră prinde viaţă şi este îndeplinită.”
Ziua 4, 6 iunie
Cristina Dumitrescu revine cu impresii despre ziua a patra, plină de idei și curaj.
„Vineri, 6 iunie, a patra zi de expoziție, ne-a adus în sfârșit formatul complet pe care ni l-am dorit în fiecare zi – două sesiuni de prezentări a câte două clase. O mulțiiiime de idei, de întrebări, de analize curioase, dar și mult curaj. Nu e deloc ușor, când abia ai terminat clasa a II-a (Liceul Teoretic «Jean Monnet», arh. Ioana Micleușanu, prof. înv. primar Daniela Chindea), și nu ai norocul de a fi putut veni cu toți colegii de clasă, să prezinți cu încredere, alături de doar o mână de prieteni, «cetatea» în care toți colegii tăi și-au imaginat cum ar trăi niște albine harnice și ce spații și câte funcțiuni le-ar fi lor necesare, în fața unei clase a IV-a foarte numeroase și active.
Dar colegii de la Școala Gimnazială Ferdinand I (prof. înv. primar Mircea Berindei, arh. Tudor Aostăcioaie) au știut să îi susțină pe cei mici și să le povestească cum se dezvoltă mai departe, în cursul «De a arhitectura în orașul meu», temele începute în timpul programului «De a arhitectura mini». Au vorbit, astfel, despre orașe verzi, despre energii sustenabile, despre repere construite și de orientare în oraș. Relieful a jucat un rol important în configurarea orașului lor, farul de observație încă funcționează, istoria a lăsat și ea urme și stiluri diferite și, poate, cel mai important lucru e că în centrul orașului e un mare loc de joacă pentru toți locuitorii.
Al doilea interval orar ne-a adus două clase absolvente de «De a arhitectura mini». Colegi de școală (Școala Gimnazială Nr. 49), dar și de «doamna» (arh. urb. Dora Alexa Morcov), copiii claselor I și a II-a (prof. înv. primar Oana Ionescu și prof. înv. primar Ionela Sterpu) au umplut expoziția, de cum au intrat, cu bucurie adevărată. Bucuria de a prezenta, fiecare, clădirea pe care o purtau pe cap cu mândrie, ca pe o coroană. Știau atâtea lucruri despre ele, încât ne-au purtat și pe noi în călătorii prin toată lumea. Iar machetele de final, instalații suspendate pline de poezie, dar și de povești despre personaje și locuri fermecate, ne-au cucerit pe de-a întregul.”
Ziua 5, 10 iunie
Monica Popescu a fost din nou gazda expoziției, surprinzând intensitatea și frumusețea prezentărilor copiilor.
„Într-o marți de început de vară, sala de expoziție de la parterul Universității de Arhitectură și Urbanism «Ion Mincu» a devenit neîncăpătoare. Zeci de copii mișunau printre machete colorate, ca niște albine curioase în jurul unui stup. Și chiar a fost vorba de un stup adevărat, oferit de un adult darnic clasei a II-a B de la Școala Gimnazială «Grigore Gheorghe» din Dârza, jud. Dâmbovița, element central în orășelul pe care l-au construit în echipă, pas cu pas, în cadrul programului educațional «De-a arhitectura mini».
Dimineața a început cu o plimbare prin «Muntopia», orașul imaginar al copiilor din clasa a III-a B de la Școala Gimnazială «Sf. Silvestru» din București. Inspirați de o vizită la Green Mogo, elevii și-au imaginat un loc sustenabil, aproape de natură. M-au cucerit formele simple și clare ale căsuțelor lor, un limbaj plastic accesibil, creat prin tăiere, lipire, îndoire, desen. Fiecare detaliu a fost gândit cu atenție, iar în răspunsurile lor, timide, dar clare, se vedea munca reală de echipă și îndrumarea atentă a arhitectei și a învățătoarei.
Publicul lor a fost format din colegii mai mici, clasa I de la Colegiul «Mihai Eminescu» din București, care și-au prezentat orașul «Plăntăcioșilor Hărnicioși». A fost limpede cât de mult iubesc natura, cum au gândit cu grijă spațiile: cartierul de locuințe, grădina, zona de relaxare și livada. Ne-au impresionat cu detalii despre speciile de pomi fructiferi pe care le-au inclus, cunoștințe pe care eu, recunosc, le redescopăr cu bucurie datorită lor.
După-amiaza a fost la fel de intensă. Am ascultat prezentările celor mai mici – albinele harnice din Dârza – dar și ale celor din clasa a IV-a de la Școala Gimnazială «Herăstrău», care participă la programele De-a arhitectura de mai mulți ani. Nu ne-am propus să comparăm proiectele, ci să celebrăm procesul: să ne amintim cum a fost prima lecție, primul desen, prima întrebare, și să vedem cât de departe se poate ajunge atunci când perseverezi.
Am fost martorii unor răspunsuri inventive, a unor întrebări cu precizie de laser și a bucuriei reale de a învăța și a prezenta. Fiecare voce, timidă sau sigură, a contat.
Sperăm ca aceste dezbateri și experiențe să le rămână în minte peste ani și, mai ales, să le dea curajul de a pune întrebări incomode atunci când va conta cu adevărat. Pentru că unul dintre motivele pentru care învățăm împreună este să formăm reflexul gândirii critice, al civismului și al implicării în comunitate, în oraș, în lumea în care trăim, zi de zi.”
Ziua 6, 11 iunie
Ziua a șasea a fost deschisă de arh. urb. Vera Marin, vicepreședinte De-a Arhitectura, și încheiată de arh. Oana Pavăl, coordonator „Urban Up!”, fiecare aducând în cuvinte energia și curiozitatea copiilor.
Cristina ne a povestit despre prima parte a zilei, găzduită cu energie: „Vera i a primit pe copiii claselor a III a B de la Școala Gimnazială Nr. 5, respectiv clasa a II a A de la Școala «Tudor Arghezi» din București care, deși au urmat cursuri diferite («De a arhitectura mini» vs. «De a arhitectura în orașul meu»), au ales o abordare cu elemente comune.
Elevii și au prezentat lucrările individuale, fiecare cu poveștile și scenariile proprii. Și dacă la capitolul fantezie și creativitate toate lucrările ne au impresionat, am apreciat și diferențele la exprimarea plastică: în cazul copiilor mai mici, culoarea și joaca erau prezente în fiecare machetă, în timp ce la colegii mai mari am remarcat atenția pentru respectarea scării și pentru alegerea texturilor diferite. Prezentările copiilor au fost susținute activ la expoziție de echipele profesor arhitect Lorena Vanea Eugenia Ragea și Andreea Barbu Diana Stancu (Jinaru).
Următoarea clasă din această rundă de prezentări, a IV a, de la Școala «Constantin Băicoianu» din Tâncăbești, jud. Ilfov, a finalizat în acest an cursul «De-a arhitectura în orașul meu». Macheta lor intitulată Apăcioșii de Sus, reprezenta un oraș lacustru, în care toți locuitorii se bucură de întreaga suprafață a apei, iar casele sunt așezate în jurul funcțiunilor comunitare. Inspirație pentru amplasament au fost chiar lacul pe marginea căruia stă școala copiilor îndrumați de prof. înv. primar Mihaela Leuștean și de mine, dar și elemente din atmosfera și specificul satului lor.”
După-amiaza a continuat cu aceeași energie și curiozitate. De această dată Oana ne povestește din rolul de gazdă: „Copiii din clasa a II-a C, de la Școala Gimnazială Nr. 56, și cei din clasa a III-a B de la Școala Gimnazială Nr. 31 și-au împărtășit unii altora munca, ideile și concluziile de la De-a Arhitectura, la final de an școlar.
Clasa a II-a B a încheiat anul acesta «De-a arhitectura mini», iar orășelul imaginat de ei și transpus în machetă a ținut cont deopotrivă de toate nevoile personajelor din lumi de basm și ale oamenilor mici și mari. După cum ne-au spus chiar ei, orașul lor nou a adus împreună lumile lor preferate dintre cele vizitate de Grifonel și Semințica: Lumea Hărnicioșilor, Lumea Molicioșilor și Orașul Zburător. Ei au prezentat foarte frumos toate cele necesare unei vieți de calitate, care se regăsesc în orașul lor magic (căsuțe diferite care reflectă locuitorii, școală, primărie, spații publice, multă natură și locuri de muncă pentru toată lumea); eu vă spun că au înțeles foarte bine cum e cu diversitatea funcțională și de ce e importantă.
Clasa a III-a B este abia la jumătatea opționalului «De-a arhitectura în orașul meu», și fiecare elev(ă) a prezentat căsuța sa magică, zburătoare, și povestea locuitorilor săi. Toate una și una, toate de pe tărâmuri de vis, cu animăluțe, personaje din jocuri pe calculator sau artiste și artiști, și chiar fermieri.
Ambele clase au fost curioase despre cum au lucrat ceilalți și au pus întrebări colegilor. Eu am plecat cu energia sus, în ciuda căldurii de afară, și le mulțumesc copiilor, doamnelor învățătoare și colegelor voluntare la aceste clase, arh. int. Mădălina Bold și stud. arh. Sînziana Cătănoiu, pentru experiență.”
Ziua 7, 12 iunie
Ultima zi a expoziției a fost găzduită tot de arh. Monica Popescu, care a surprins emoțiile și concluziile unui parcurs intens.
„Ultima zi de expoziție în zona București-Sud a fost, ca de obicei, plină de energie și emoții. A început cu un pic de agitație: un arhitect pierdut în trafic, graba specifică unei dimineți de joi, la final de an școlar… dar, în ciuda programului încărcat, ne-am făcut cu toții timp să ne ascultăm.
Copiii și-au prezentat machetele: unele mai mari, altele mai mici, unele colorate intens, altele visătoare și pline de detalii surprinzătoare. Ne-au impresionat în mod special cei doi elevi de clasa a III-a veniți de departe, de la Școala Primară «Moara Domnească» din Râfov, jud. Prahova. Doar ei au reușit să ajungă din toată clasa, însoțiți de arhitecta lor îndrumătoare, dar au reprezentat cu mândrie întreaga echipă!
A fost minunat să vedem cum cele două clase mai mici (a II-a și a III-a) s-au așezat pe jos și au ascultat cu interes, cu răbdare, cu ochii mari de curiozitate. Iar lecția-surpriză a Anei Maria Cherteș despre materiale și texturi a fost un mic spoiler pentru cei de a II-a despre ce urmează pentru ei anul viitor, în cursul «De-a arhitectura în orașul meu».
Elevii de a III-a mai mari ne-au dus într-o călătorie prin orașul lor imaginar, explicând cum funcționează sistemele urbane printr-o comparație creativă cu cele ale corpului uman. Iar macheta celor de a IV-a a fost realizată pe un sit real, iar munca lor, coordonată pas cu pas de arhitect, a fost impresionantă prin profunzime și ambiție.
Dar vrem să subliniem un lucru important: la De-a Arhitectura nu ne propunem să transformăm copiii în arhitecți. Programele noastre nu sunt despre o meserie, sunt despre a învăța să înțelegi lumea construită din jurul tău: orașul, cartierul, școala. Despre cum mediul în care trăim ne influențează felul de a gândi, de a simți, de a ne comporta. Și despre cum, la rândul nostru, putem avea un rol activ în modelarea acestui mediu.
Credem că alfabetizarea în educația de mediu construit e esențială pentru formarea unor cetățeni implicați, atenți, capabili să observe și să contribuie. Și tocmai de aceea începem de timpuriu, cu cei mici, care vin spre lume cu mai puține bariere preconcepute și mai multă curiozitate.”
Săptămâna de expoziții a arătat, încă o dată, cum educația de mediu construit trece dincolo de machete și povești: e despre dialog, spirit critic, colaborare și bucuria de a înțelege lumea din jur.
Le mulțumim profesorilor, arhitecților voluntari și, mai ales, copiilor, pentru creativitatea și energia lor.
În curând vom lansa și filmul expoziției, un rezumat vizual al atmosferei și al momentelor cheie. Rămâneți aproape!
Cursurile De-a arhitectura în școli sunt gratuite pentru instituțiile educaționale de stat și sunt finanțate de Ordinul Arhitecților din România din „Timbrul de arhitectură”. Activitatea Asociației De-a Arhitectura și dezvoltarea sa strategică este susținută și de donatori individuali și de sponsorii:
- ING și Siniat România ca Sponsori Gold;
- AFI Europe, Digital Spirit, Geberit și Somaco Grup Prefabricate ca Sponsori Silver.