Arh. Diana Galoş ne povesteşte, mai jos, cum s-au desfăşurat în ultima vreme lecţiile „De-a arhitectura în oraşul meu”. Sunt reacţii ale copiilor, dar şi câteva „lecţii” folositoare pentru îndrumători. Mulţumim, Diana!
În plus, dorim să o salutăm pe Lala Panait, primul antropolog din clasele De-a arhitectura.
„Salut! Acum la început de an, profit pentru a vă împărtăşi experienţele mele cu clasele a III-a A şi B de la Colegiul Naţional «George Coşbuc» din Cluj. Lucrez cu 31 de copii deoarece s-au unit două jumătăţi de clasă, ceilalţi făcând în paralel muzică.
Până acum am parcurs primele două capitole: «Scara şi proporţiile» şi «Spaţiu şi materialitate». Ca şi o primă observaţie, pot să spun că uneori este un pic mai greu să le explic copiilor unele noţiuni abstracte. Însă în acelaşi timp sunt surprinsă de cunoştinţele lor. De exemplu, nimeni nu ştia sigur că soarele răsare la est, nu le era prea clar ce înseamnă puncte cardinale, dar o fetiţă a reuşit să îmi explice foarte clar care este diferenţa între spaţiu şi loc.
După mine, structura capitolelor este foarte bună cu expediţia de la început la care pot să fac mereu referire. Până acum am făcut două expediţii şi ambele au avut mare success. Fiind atât de mulţi, am rugat de fiecare dată încă o colegă să vină cu mine şi cu doamna învăţătoare pentru a-i putea îndruma şi supraveghea mai uşor.
În imaginile ataşate puteţi să vedeţi o parte din activităţile pe care le-au făcut. Partea proastă, de fiecare dată, a fost că toţi vor să faca de toate. La început le era tare greu să înţeleagă că sunt o echipă şi că trebuie să îşi împartă rolurile, însă de-a lungul orelor am observat că reuşesc să se organizeze tot mai bine când trebuie să lucreze în echipă.
Exerciţiile care le-au captat cel mai mult interesul până acum au fost: «Aplaudăm o faţadă», «Ghici materialul meu» şi «De-a soarele».
O experiență interesantă a fost construirea machetei. Într-o primă fază, când au trebuit să asambleze desfășurata casei pe care o aveau în portofoliu, aproape toți au reușit să obțină volumul final. Însă în momentul în care au primit cartoanele mari și a trebuit să își deseneze, măsoare, decupeze, asambleze singuri casa a ieșit un haos. Este adevărat că nu am avut posibilitatea să desfășor lecția pe parcursul a două ore continue și cartoanele erau foarte mari (abia le încăpeau pe băncuțe). Însă când am văzut că doar un singur copil a reușit să termine căsuța la sfârșitul lecției, am decis că este cazul să o luăm de la capăt. Așa că în săptămâna următoare am început toți de la zero cu forțe proaspete și fără a fi presați de timp. Am avut o oră în care nu am făcut decât machetă și la sfârșit majoritatea au plecat acasă cu câte o căsuță. Celor care nu au reușit le-am spus că vom continua ora viitoare însă, în următoarea săptămână, am fost plăcut suprinsă să văd că au lucrat acasă și au venit și ei cu o căsuță. În final lecția a fost pe placul tuturor chiar dacă la început a fost un eșec.
O sugestie pentru o mai bună desfășurare a orelor: cred că ar fi bine dacă măcar uneori ar fi doi arhitecți pe lângă doamna învățătoare. Mie personal îmi este greu să mă împart la toți copiii atunci când trebuie să lucreze în echipă. La una dintre lecții am avut-o invitată pe Lala Panait, antropolog care a fost de mare ajutor. Poate o colaborare cu oameni din alte domenii nu ar strica. Lala este interesată să mai vină și la alte ore și s-a oferit să mă ajute să mai găsim clase noi pentru anul viitor.
Atașat găsiți câteva fotografii din expediții și din clasă, precum și desene a trei dintre copii pe care le-au făcut la ultima oră în clasă, când a trebuit să își aleagă o clădire pe care să o deseneze.
Apropos, la alegerea clădirii s-au organizat foarte ușor și au decis rapid ce clădire să deseneze. Trei copii au venit cu propuneri și pe baza voturilor a fost aleasă casa țărănească.
Cam atât deocamdată. Săptămâna viitoare vom continua cu bricolajul de la lecția cu «Detalii arhitecturale», iar apoi începem capitolul 3.
O seară făină și un an bun tuturor,
Diana”