Interviurile De-a Arhitectura: Perspective în echilibru de Ziua Internațională a Femeii

Nu este neobișnuit ca, odată cu apropierea zilei de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii, să se intensifice dezbaterea continuă în cadrul comunității de arhitecți și al societății în general cu privire la modul cel mai bun de abordare a problemelor legate de reprezentarea, recunoașterea și egalitatea de gen în domeniul arhitecturii. Ambele perspective vizează promovarea incluziunii și a egalității, dar sugerează abordări diferite pentru atingerea acestor obiective.

O perspectivă subliniază importanța de a sărbători și de a evidenția realizările femeilor arhitecte, recunoscând în același timp barierele istorice și discriminarea cu care acestea s-au confruntat. Prin utilizarea termenului de „femeie arhitect” se urmărește sensibilizarea cu privire la nevoia continuă de egalitate de gen și de reprezentare în cadrul profesiei de arhitect. Această abordare urmărește să inspire viitoarele generații de femei să urmeze o carieră în arhitectură, recunoscând și sprijinind provocările unice pe care femeile arhitect continuă să le depășească.

În schimb, o altă perspectivă pledează pentru o abordare mai incluzivă și neutră din punct de vedere al genului, care să recunoască arhitecții pe baza meritelor și a talentului, mai degrabă decât pe baza sexului. Prin utilizarea termenului „arhitect” fără a specifica genul, se promovează ideea unei profesii în care toată lumea, indiferent de sex, are șanse egale de reușită. Această perspectivă urmărește să elimine stereotipurile și prejudecățile și are în vedere un viitor în care arhitectura este văzută ca un domeniu deschis tuturor indivizilor, pe baza abilităților și contribuțiilor lor, mai degrabă decât a identității de gen.

Având în vedere această dezbatere și pentru că în Asociația De-a Arhitectura membrele fondatoare și ale consiliului de administrație sunt în totalitate femei, în luna martie le-am invitat pe acestea să răspundă la câteva întrebări legate de această temă, dar și care să evidențieze atuurile noastre ca organizație. Puteți citi răspunsurile mai departe.  

Începem cu arh. Mina Sava, membru fondator, inițiator și președinte al Asociației De-a Arhitectura și delegată a Ordinului Arhitecților din România la Uniunea Internațională a Arhitecților (UIA) pentru Programul de lucru Arhitectura și copiii, unde este co-director din 2023.

Fotografie: Ionuț Macri

Echipa de comunicare De-a Arhitectura (Com DAA): Cum este să faci parte din consiliului de administrație De-a Arhitectura, majoritar compus din femei, board al unei organizații și ea compusă majoritar din femei? Cum se lucrează, care este dinamica?

Mina Sava (MS): Dinamica este foarte dinamică :), doamnele sunt de obicei multitasking, iar efervescența ideilor este mare. Rolul meu este acela de a tempera avântul și a seta prioritățile, nu e tot timpul ușor.

Com DAA: De-a Arhitectura marchează două arii, cea a arhitecturii și cea a educației. În sistemul educațional, cel puțin la clasele mici, știm deja că sunt multe femei care profesează. Cum percepi tu că s-a schimbat domeniul arhitecturii de când profesezi/de când numărul femeilor arhitect a crescut? Ce au adus/ce aduc ele nou/diferit? Care a fost impactul lor?

MS: Nu cred în dihotomia bărbat arhitect-femeie arhitect, valoarea produsului arhitectural nu depinde de gen și nu trebuie declinată astfel, iar proiectele de arhitectură se creează în echipe mixte (ca gen).

Com DAA: Cum este experiența ta ca femeie arhitect (dacă faci o diferențiere sau nu)? 

MS: Nu fac o diferențiere, în elaborarea unui proiect eu sunt mai atrasă de partea de concept și de croiul spațial al clădirii, de găsirea unei soluții inovatoare. Alții au mai mult materialul și structura în sange. Dar, din nefericire, niciunul nu scapă de partea birocratică a meseriei. Poate pe șantier se vede diferența de gen, doamna arhitectă nu află întotdeauna de toate problemele tehnice care sunt spuse mai mult domnului arhitect. 🙂 

Continuăm cu arh. urb. Vera Marin, membru fondator, vicepreședinte al Asociației De-a Arhitectura.

Fotografie: Lucian Călugărescu, Pixelateria

Com DAA: Cum este să faci parte din consiliului de administrație De-a Arhitectura, majoritar compus din femei, board al unei organizații și ea compusă majoritar din femei? Cum se lucrează, care este dinamica?

Vera Marin (VM): În De-a Arhitectura, colaborarea e la ea acasă! Și cred că este așa tocmai din pricină că suntem multe femei. Board-ul DAA este exclusiv compus din femei. 🙂  Și da, vorbim mult înainte de a lua o decizie dacă este vorba de ceva nou și complex. Nu folosim votul că nu este necesar: vorbim până când ajungem la un consens. Sigur că asta funcționează pentru că nu suntem în competiție, ci în colaborare! Această colaborare este bazată pe faptul că fiecare dintre noi apreciază nu doar ceea ce seamănă între noi, ci și ceea ce ne diferențiază. Eu vă pot spune că, din colaborarea cu colegele mele din board, am primit mult mai mult decât am oferit. Așa se întâmplă: aduci la un loc resurse mai multe și mai variate. 🙂 Mi-au devenit și prietene, dacă nu erau deja în 2011 când am început. Eu nu simt că muncesc în întâlnirile de board – eu mă întâlnesc cu prietenele mele! 

Rețeaua De-a arhitectura e un FENOMEN MINUNAT care cred că se explică parțial prin faptul că este formată majoritar din femei: în sesiunile de training, la adunarea generală, în echipele de proiect – ne recunoaștem una pe alta în dorința asta de a oferi ceva către ceilalți pentru că știm că vom avea bucurie din asta. Efortul la De-a Arhitectura nu e recompensat financiar deloc (în activități de voluntariat) sau e plătit puțin (ca orice activitate de educație și cultură în România). Cred deci că femeile, cel puțin în România, se consideră pe ele însele de succes și când succesul acela nu are legătură cu banii neapărat. 

Societatea încă pune presiune pe băieți să fie competitivi neapărat și să facă mulți bani neapărat ca să fie considerați de succes. 

Com DAA: De-a Arhitectura marchează două arii, cea a arhitecturii și cea a educației. În sistemul educațional, cel puțin la clasele mici, știm deja că sunt multe femei care profesează. 

VM: Numărul mare de femei în învățământ nu este un fenomen recent. Am în familie o mamă și 3 mătuși profesoare și doar 1 unchi profesor. La începutul activității noastre pentru introducerea educației de mediu construit în școli, cred că a ajutat faptul că și noi eram tot femei și lucram cu doamne profesoare cu care discutam și întrebările noastre de mame, nu doar obiective de învățare și metode de predare. 🙂 

Com DAA: Cum percepi tu că s-a schimbat domeniul arhitecturii de când profesezi/de când numărul femeilor arhitect a crescut? Ce au adus/ce aduc ele nou/diferit? Care a fost impactul lor?

VM: Dar deși a crescut numărul de studente la facultățile de arhitectură, profesează toate aceste absolvente în proiectarea de arhitectură ulterior? Nu am destule informații și nu m-a preocupat subiectul până acum, deci nu pot să spun dacă, în legătură cu numărul femeilor în domeniu, s-a schimbat și cum domeniul arhitecturii de când am terminat eu facultatea. Dar cred că ne dăm seama, indiferent că suntem femei sau bărbați, de complexitatea din ce în ce mai mare pe care trebuie să o gestionăm și că nu poți face asta de unul singur. Lucrul în echipă devine obligatoriu și o echipă are nevoie de coordonare, dar nu neapărat de un creier unic, de un STAR care are soluția ideală. Pentru femei, e mai probabilă acceptarea faptului că, din colaborare, iese un rezultat care este al mai multor autori (CO-OWNED), dar care este însă relevant pentru mai mulți utilizatori și are un impact mai mare în acest fel. 

Aș spune deci că numărul mai mare al femeilor în arhitectură ar putea să ajute la a combina mai mult nevoia de recunoaștere individuală cu cea pe care ți-o oferă apartenența la o echipă. 

Com DAA: Cum este experiența ta ca femeie arhitect (dacă faci o diferențiere sau nu)? 

VM: Eu am terminat facultatea de arhitectură, dar am ales urbanismul din anul 5 de studii. Fac foarte rar proiectare de arhitectură și nici documentații de urbanism nu mi-am dorit prea mult să coordonez. Dar folosesc în tot ce fac un mod de gândire antrenat pe exerciții de arhitectură și urbanism în care trebuie să ții seamă de multe variabile simultan și în care trebuie să combini abordarea creativă și exprimarea subiectivă cu considerarea unor constrângeri obiective și cu datele de temă. 

Din ce am citit, asta nu ar trebui să fie specific feminin sau masculin, și nici nu ar trebui separate creativitatea de rigurozitate: ai nevoie de oameni de știință creativi așa cum ai nevoie de oameni de artă care sunt conectați la provocările societății în care trăiesc și se exprimă. De multe ori însă, așteptările sunt într-o parte sau în alta: dacă ești femeie, ar trebui să fii sensibilă și preocupată de VENUSTAS. Dacă ești bărbat, ar trebui să fii pragmatic, eficient, și să rezolvi chestiuni legate de FIRMITAS mai ușor ca o femeie-arhitect sau urbanist. Despre UTILITAS, nu știu ce să zic. 🙂 

Eu nu am simțit că s-a făcut diferență în cazul meu, dar asta este poate și pentru că nu sunt predefinite așteptări atunci când faci propuneri de proiecte pentru granturi de cercetare, design de materiale educaționale, programe de training, facilitarea proceselor participative, etc. 

Continuăm cu arh. Corina Croitoru, membru fondator și în consiliul director, coordonator Fundraising și Club.

Fotografie: Ionuț Macri

Com DAA: Cum este să faci parte din consiliului de administrație De-a Arhitectura, majoritar compus din femei, board al unei organizații și ea compusă majoritar din femei? Cum se lucrează, care este dinamica?

Corina Croitoru (CC): Deși aveam în sinea mea crezul că un grup mare de femei nu poate colabora fără certuri și intrigi :), iată că mi s-a demontat acest mit. De-a Arhitectura înseamnă o comunitate în care experimentezi mai multe poziții, mai multe roluri, pana îți găsești „mănușa” potrivită. Atât de potrivită încât nu mai poți fără această comunitate. 🙂

La ultima Adunare Generală Anuală am realizat că suntem diferite, complementare și totuși cu multe lucruri în comun. Contează pentru noi toate etica în meserie, credem toate că arhitectura e cea care face orașele și viețile oamenilor mai bună, credem cu tărie în copii și în potențialul lor. Ne țin împreună misiunea De-a Arhitectura și ne ajută să funcționăm bine faptul că ne completăm în munca de zi cu zi.

Com DAA: De-a Arhitectura marchează două arii, cea a arhitecturii și cea a educației. În sistemul educațional, cel puțin la clasele mici, știm deja că sunt multe femei care profesează. Cum percepi tu că s-a schimbat domeniul arhitecturii de când profesezi/de când numărul femeilor arhitect a crescut? Ce au adus/ce aduc ele nou/diferit? Care a fost impactul lor?

CC: Aș vrea să nu facem discriminare în sensul invers, m-aș bucura să atragem cât mai mulți arhitecți bărbați în asociație. În școli, copiii au nevoie de ambele modele. Am înțeles că acum la facultatea de arhitectură majoritar sunt fete înscrise… mă gândesc că dacă avem arhitecți bărbați care merg la clase, pot inspira băieții să meargă pe acest drum. 

Continuăm cu arh. Eliza Yokina, membru fondator și în consiliul director.

Fotografie: din arhiva Elizei Yokina

Com DAA: Cum este să faci parte din consiliului de administrație De-a Arhitectura, majoritar compus din femei, board al unei organizații și ea compusă majoritar din femei? Cum se lucrează, care este dinamica?

Eliza Yokina (EY): Dacă cineva ar vrea să creeze o organizație echilibrată, matură, organică, pozitivă, optimistă, vizionară, efervescentă și frumoasă, probabil ar face De-a Arhitectura și sigur ar invita aceste femei determinate, generoase, deștepte și frumoase să o conducă. Nu vreau să sune pompos, dar așa se simte. Se mai simte și căldura umană, relația și încrederea între noi și care ne-a ajuta să depășim momente dificile sau situații în care ne-am simțit poate depășite. Entuziasmul, dar și profesionalismul și abordarea diferită care vine din background diferit ne-a ajutat să facem această echipă atât de diversă și funcțională, încât e o plăcere. 

Com DAA: De-a Arhitectura marchează două arii, cea a arhitecturii și cea a educației. În sistemul educațional, cel puțin la clasele mici, știm deja că sunt multe femei care profesează. Cum percepi tu că s-a schimbat domeniul arhitecturii de când profesezi/de când numărul femeilor arhitect a crescut? Ce au adus/ce aduc ele nou/diferit? Care a fost impactul lor?

EY: Cred că femeile au avantajul de a se face disponibile mai ușor, de a dedica timp și răbdare mai ales atunci când vorbim de copii și educație. Nu vreau să sune discriminatoriu, dar cred că există aceste abilități așa cum există altele la bărbați. Femeile din organizație au adus o continuitate, au făcut ceea ce știu ele mai bine să facă – să crească, au crescut proiectul, educația, și-au crescut în copii curiozitatea și dragul de mediul construit și arhitectură, au crescut niște relații, și-au construit o relație care la început a fost o realitate nouă pentru sistemul educațional românesc. 

Com DAA: Cum este experiența ta ca femeie arhitect (dacă faci o diferențiere sau nu)? 

EY: Nu fac pentru că nu știu cum e să fii arhitect bărbat. Însă recunosc în mine și forța masculină atunci când este nevoie de luptă. Cred că totuși abilități mai degrabă feminine mă ajuta mai mult, sensibilitate, atenție la detalii, simțul estetic, deschiderea către povești, relaționarea cu interiorul, multitasking etc.

Cred că e nevoie de mult curaj și determinate și luptă ca să faci o organizație ca asta, dar e importantă și dragostea și bucuria pentru a o crește.  

Continuăm cu arh. Miruna Grigorescu, membru fondator al Asociației De-a Arhitectura.

Fotografie: Lucian Călugărescu, Pixelateria

Com DAA: Cum este să faci parte din consiliului de administrație De-a Arhitectura, majoritar compus din femei, board al unei organizații și ea compusă majoritar din femei? Cum se lucrează, care este dinamica?

Miruna Grigorescu (MG): Am fost în consiliul director al De-a Arhitectura vreo 10 ani. Este cea mai uimitoare echipă din care am făcut parte vreodată. Felul în care ne-am găsit rolurile, echilibrul, a fost fantastic. Mințile strălucite și mature, valorile comune au contribuit în egală măsură, pentru că am adus, toate, experiența noastră profesională și experiența de viață în slujba unui adevărat fenomen, cum a crescut să fie De-a Arhitectura. Pot spune că pentru etapa respectivă, energia noastră a fost cea care a modelat creșterea DAA în felul în care s-a întâmplat. 

În altă ordine de idei, o analiză „la rece” a organizației așa cum arată ea acum ar arăta, cu siguranță, și arii în care e nevoie de schimbări și îmbunătățiri. Dacă ar fi aici de lucru mai mult pentru femei sau pentru bărbați, nu știu dacă e relevant. Cert e că asociația a atras în timp, covârșitor mai multe femei decât bărbați – dar aici e de văzut la scară mai largă, care e ponderea genurilor în zona ONG în România, care e ponderea în domeniul educației.  

Com DAA: De-a Arhitectura marchează două arii, cea a arhitecturii și cea a educației. În sistemul educațional, cel puțin la clasele mici, știm deja că sunt multe femei care profesează. Cum percepi tu că s-a schimbat domeniul arhitecturii de când profesezi/de când numărul femeilor arhitect a crescut? Ce au adus/ce aduc ele nou/diferit? Care a fost impactul lor?

MG: Nu sunt sigură că înțeleg bine întrebarea. Și sinceră să fiu nu știu să răspund în ceea ce privește domeniul arhitecturii și prezența în pondere mai mare, cu timpul, a femeilor arhitect. Mi se pare firesc să fie din ce în ce mai multe femei arhitect, e ceva în pas cu vremurile, cu schimbarea societății. Ar fi ciudat să nu fie așa.   

Com DAA: Cum este experiența ta ca femeie arhitect (dacă faci o diferențiere sau nu)? 

MG: Eu nu proiectez, așa că sunt arhitect prin formare mai degrabă decât prin prisma profesiei de zi cu zi. Diferența între genuri în viața profesională mi se pare că există, iar mie îmi place cum se văd lucrurile din perspectiva mea. 

Continuăm cu arhitect și urbanist Claudia Pamfil, membru fondator.

Fotografie: Ionuț Macri

Com DAA: Cum este să faci parte din consiliului de administrație De-a Arhitectura, majoritar compus din femei, board al unei organizații și ea compusă majoritar din femei? Cum se lucrează, care este dinamica?

Claudia Pamfil (CP): Nu e atât de multă ciripeală, cum s-ar crede. Suntem diferite și ne completăm. Eu sunt mai glumeață și mereu fac referiri nostime (și uneori deșucheate) la bărbați, spre surprinderea unor colege mai pudice. Dar ne concentrăm pe ce este de decis și ne ascultăm. Vera face scheme logice, Miruna refrazează, Mina aduce detalii practice, Eliza vine cu opțiuni, Corina evaluează, Viorica segmentează, eu pun niște legături (sau amestec/încurc din nou).

Com DAA: De-a Arhitectura marchează două arii, cea a arhitecturii și cea a educației. În sistemul educațional, cel puțin la clasele mici, știm deja că sunt multe femei care profesează. Cum percepi tu că s-a schimbat domeniul arhitecturii de când profesezi/de când numărul femeilor arhitect a crescut? Ce au adus/ce aduc ele nou/diferit? Care a fost impactul lor?

CP: Nu cred că numărul (sau proporția) femeilor din domeniu a crescut recent, nu cred că ele aduc ceva diferit. Sunt mai implicate poate, uneori mai răzvrătite. Își permit acest lux, sunt deci favorizate.

Com DAA: Cum este experiența ta ca femeie arhitect (dacă faci o diferențiere sau nu)? 

CP: Nicio diferență. Poate om fi mai idealiste uneori, atâta tot. 

Încheiem seria cu arh. Viorica Popescu, membru asociat și în consiliul director, coordonator program „My School Can Be Cool”.

Fotografie: din arhiva Vioricăi Popescu

Com DAA: Cum este să faci parte din consiliului de administrație De-a Arhitectura, majoritar compus din femei, board al unei organizații și ea compusă majoritar din femei? Cum se lucrează, care este dinamica?

Viorica Popescu (VP): Este într-adevăr o asociație compusă în majoritate din femei. Dar nu este o lipsă sau o caracteristică a asociației noastre. Este o stare de fapt în sistemul de educație, formală și informală din România. Mai ales în ciclul primar și gimnazial, marea majoritate a educatorilor și profesorilor sunt femei. 

Ne-am dori ca mai mulți bărbați arhitecți să se implice. Pentru copii ar fi foarte sănătos să beneficieze și de o prezență și o perspectivă masculină la clasă. În ceea ce privește lucrul în interiorul asociației și, în particular, în board, este o atmosfera foarte frumoasă și prietenoasă care vine din interacțiunea cu oameni cu aceleași interese și aceleași valori.

Com DAA: De-a Arhitectura marchează două arii, cea a arhitecturii și cea a educației. În sistemul educațional, cel puțin la clasele mici, știm deja că sunt multe femei care profesează. Cum percepi tu că s-a schimbat domeniul arhitecturii de când profesezi/de când numărul femeilor arhitect a crescut? Ce au adus/ce aduc ele nou/diferit? Care a fost impactul lor?

VP: Numărul femeilor arhitect a crescut de multă vreme. 🙂 Chiar din timpul studenției proporția dintre fete și băieți era foarte echilibrată. Poate femeile nu au ocupat întotdeauna un loc foarte vizibil în exercitarea profesiei pentru că și-au împărțit eforturile în mai multe direcții, dar contribuția lor este fără îndoială reală și importantă. Fondatoarele De-a Arhitectura, dar și toate arhitectele implicate în asociație, sunt un foarte bun exemplu în această privință. Nu numai că și-au construit cariere recunoscute în practica de arhitectură, dar s-au angajat de mai bine de 10 ani la a schimba, prin educație, starea mediului construit din România. Impactul se va resimți pe termen lung.

Com DAA: Cum este experiența ta ca femeie arhitect (dacă faci o diferențiere sau nu)? 

VP: Nu am fost bărbat arhitect ca să pot face diferența. 🙂 

Le mulțumim membrelor fondatoare și din consiliul de administrație De-a Arhitectura pentru timpul pe care și l-au luat să ne răspundă la aceste întrebări.