Iată cine suntem acum: Ioana Cristina Ion

An de an, voluntari din toate colțurile țării aleg să-și dedice timpul și energia pentru a sprijini și educa generațiile viitoare despre arhitectură și mediu construit. Ei nu sunt supereroi, ci oameni obișnuiți, cu job-uri, familii și provocări proprii. În ciuda acestor lucruri, ne minunăm de fiecare dată când aleg să se implice și să ofere din timpul și cunoștințele lor pentru a influența pozitiv viețile copiilor și tinerilor.

Voluntariatul este o expresie profundă a convingerii noastre comune că educația este cheia transformării sociale și că fiecare mic gest de învățare poate sădii semințe care vor crește în viitor. Voluntarii noștri sunt mentori, modele și ghizi, dar mai presus de toate, sunt adevărați însoțitori în călătoria copiilor și a tinerilor noștri către un viitor mai bun.

La marcarea bornei de zece ani de De-a Arhitectura, de programe de educație de mediu construit, am revizitat seria de interviuri „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc”, lansată în septembrie 2016, și am luat pulsul voluntarilor care ne-au fost alături încă de la început. Revizitați interviurile inițiale și cunoașteți voluntarii De-a arhitectura și parcurgeți seria nouă ca să vedeți unde sunt acum aceștia.

De-a Arhitectura (DAA): Ce faci, cu ce te ocupi acum/în acest moment? Unde ești?

Ioana Cristina Ion (ICI): În perioada aceasta mă găsiţi implicată în mai multe proiecte, desfășurându-mi activitatea ca orice alt arhitect activ. Lucrez în cadrul unui birou individual de arhitectură (BIA) pe care îl am de mai bine de 10 ani, unde am proiecte încadrându-se în mare parte în programe rezidenţiale. Elaborez documentaţii tehnice pentru autorizaţii şi avize, sunt prezentă pe şantiere în Bucureşti sau în afară, am întâlniri cu clienţii, cunosc oameni noi şi stau de vorbă cu ei pentru a le cunoaşte nevoile şi cerinţele pentru ca ulterior să alcătuiesc tema de proiect, merg la primării şi păstrez legătura cu instituţiile statului, mă documentez continuu şi învăţ lucruri noi. 

Suplimentar activităţii din BIA mai am o colaborare cu normă parţială la Institutul de proiectare în domeniul industriei chimice, IPROCHIM, unul din fostele institute de pe vremea părinţilor mei, cu o istorie întreagă în spate şi cu mii de angajaţi în perioada ei de glorie.

În ceea ce priveşte activitatea De-a arhitectura tocmai am încheiat de curând cursul „My School Can Be Cool” la Liceul Metalurgic din Slatina unde am avut în mare parte întâlniri online cu elevii şi doar câteva întâlniri fizice.

DAA: Cum vezi acum experiența De-a arhitectura (spune-ne câți ani au trecut de când te-ai implicat prima oară/ultima oară)? Ce ai învățat din această experiență?

ICI: Experienţa De-a arhitectura este pentru mine un proces continuu de perfecţionare. Acum 6 ani [n.r. în 2017] m-am implicat şi am devenit voluntar în acest proiect, am fost şi sunt încă plăcut impresionată de implicarea şi profesionalismul colegilor din organizaţie, de entuziasmul copiilor, de dorinţa profesorilor de a oferi informaţii şi de nevoia de cunoaştere care ne caracterizează pe toţi. Se vorbeşte destul de des în ultima perioadă de „bula în care trăim” ca fiind un sistem dinamic (mai mult sau mai puţin închis) cu informaţii care sunt consumate la interior şi că ne este, în general, greu să percepem lumea aşa cum este ea în totalitatea ei. Într-adevăr suntem atraşi de acei oameni pe care-i simţim asemănători nouă şi, cumva, ca un făcut, se întâmplă să fim alături în diferite perioade ale vieţii noastre. Ceea ce face De-a Arhitectura este, după cum am remarcat eu, să adune oameni şi să pătrundă în diversele bule din care fac parte reuşind astfel să-i unească sub aceeaşi motivaţie: „Să facem lumea un loc mai bun!”.

DAA: I-ai recomanda unui coleg profesionist al mediului construit să se implice în proiectele De-a arhitectura? Dacă da/nu, de ce?

ICI: Am recomandat şi cu siguranţă aş mai recomanda. Am observat că implicarea în acest gen de proiecte creşte continuu. Se întâmplă acest lucru pentru că proiectele dau rezultatele aşteptate, iar cei care iau parte, de fapt, trăiesc şi învaţă să-şi deschidă noi orizonturi.

DAA: De ce ar alege cineva să fie voluntar, să își dea din timpul prețios unui ONG ca De-a Arhitectura?

ICI: Voluntar eşti când crezi în ceva, vrei să ajuţi şi simţi că o poţi face fără să pretinzi vreo recompensă în schimb. Când oferi fără să ai aşteptări, câştigul este mult mai mare. Timpul tău este valorizat de preocupările tale. Dacă printre ele se regăsesc şi cele care răspund misiunii ONG-ului De-a Arhitectura, atunci nu-ţi rămâne decât să îți sufleci mânecile şi să te implici.          

DAA: Spune-ne ceva despre educația de arhitectură și mediu construit care poate să ne surprindă.        

ICI: Nelson Mandela spunea că „Educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi pentru a schimba lumea”. Cred că majoritatea oamenilor nu îşi poate conştientiza încă puterea de a schimba lumea prin simpla şi directa sa implicare.

Interviul inițial cu Ioana din seria „Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc” poate fi citit aici.