E vară, e luna iulie. Expozițiile cu machetele realizate de elevi în cadrul cursurilor De-a arhitectura abia s-au încheiat, dar încă lucrăm la arhivarea fotografiilor, editarea articolelor pe tema asta pentru blog, răspunsuri părinților care ne-au scris să ne mulțumească, ori celor care doresc să-și înscrie copiii la activitățile și cursurile noastre. Concomitent, pregătim deja noul an școlar…
„– Bună ziua, sunt Deea Ursachi, coordonator regional De-a Arhitectura pentru județele din jurul Brașovului, mă bucur să vă aud din nou! Știți că în urma înscrierii clasei dumneavoastră de elevi pentru cursul «De-a arhitectura în orașul meu», beneficiați de asistența noastră. Îmi face plăcere să vă anunț că începe pregătirea prealabilă în două etape: una la distanță, de studiu individual al materialelor didactice și completarea unui formular, apoi o etapă de pregătire față în față, perechile profesor-arhitect voluntar din regiune, în cadrul unui atelier interactiv ce va avea loc la începutul lunii septembrie. V-am trimis prin email… așteptăm să ne confirmați participarea… pentru orice detalii vă stau la dispoziție…”;
„– Bună ziua, sunt Florin Bodnar, coordonator regional De-a Arhitectura pentru județele din nord-estul țării, știți, am mai vorbit după ce ați înscris clasa, îmi face plăcere să vă anunț că am găsit arhitect voluntar să vă sprijine la ore, astfel încât veți participa împreună la atelier, după ce parcurgeți etapa de studiu individual al materialelor cursului… V-am trimis prin email… așteptăm să ne confirmați participarea… pentru orice detalii vă stau la dispoziție…”
„– Bună ziua, sunt Brîndușa Havași, coordonator regional De-a Arhitectura pentru județele din vestul țării, ce mai faceți?… Da, mă bucur să vă anunț că am mai primit înscrieri ale arhitecților și da, veți putea fi sprijinit la ore de un arhitect voluntar! V-am trimis prin email… începe asistența noastră… așteptăm să ne confirmați participarea…”
„– Bună ziua, sunt Veronica Iosip, coordonator regional De-a Arhitectura pentru județele din nord-vestul țării, v-a căutat și colega mea Simona Or-Munteanu sau Eliza Jurca în legătură cu asistența noastră din care face parte pregătirea prealabilă ce începe din această lună… V-am trimis prin email… așteptăm să ne confirmați participarea și să ne spuneți și dacă veți avea nevoie de cazare în Cluj-Napoca pe durata atelierului… pentru orice detalii vă stăm la dispoziție…”
„– Bună ziua doamna învățătoare, sunt Aurelia Axente-Stan, coordonator regional De-a Arhitectura pentru județele din jurul Bucureștiului și zona de sud-est a țării. Mă bucur să vă anunț că începe pregătirea pentru cursul «De-a arhitectura în orașul meu»… da, se va desfășura în două etape: studiu individual al materialelor didactice și completarea unui formular până în data de 20 august, apoi o etapă de pregătire față în față, perechile profesor-arhitect voluntar din regiune, în cadrul a două ateliere de formare ce vor avea loc la începutul lunii septembrie. V-am trimis prin email… așteptăm să ne confirmați participarea… pentru orice detalii vă stau la dispoziție…”
La sfârșitul anului școlar 2017-2018, pe parcursul întâlnirilor finale de analiză, am cules și opinii cu privire la eficacitatea pregătirii ce are loc înainte de desfășurarea cursurilor: „Obiectivele pregătirii au fost în concordanță cu nevoile? Acum, la sfârșitul anului școlar, știind cum s-a desfășurat cursul ați sugera și unele schimbări/îmbunătățiri în privința pregătirii prealabile?” Pe baza sugestiilor făcute (preponderent să menținem formatul existent, neapărat să menținem și ateliere de pregătire față-în-față cu multe simulări de lecții, să introducem mai multe exerciții pentru aptitudini pedagogice arhitecților și să menținem pregătirea gratuită), începem să lucrăm la actualizarea obiectivelor pregătirii, structura activităților, agenda atelierelor regionale, materialele de formare, stabilirea detaliilor logistice și administrative, etc., comunicarea permanentă cu toți coordonatorii din țară, activități ce ne vor ocupa plăcut toată vacanța.
Predarea în tandem nu e treabă ușoară. Predarea cursului „De-a arhitectura în orașul meu”, chiar având la dispoziție un ghid metodologic foarte detaliat (Ghidul Îndrumătorului – De-a arhitectura în orașul meu, ed. 2016) nu e treabă ușoară. Nici pentru cadre didactice ce au experiență cu elevii, nici pentru arhitecții voluntari experimentați în privința conceptelor legate de mediul construit.
Faptul că acest curs este atipic în peisajul curricular din ciclul primar al educației din România este o provocare-stimulent și pentru profesorii experimentați. Este atractiv faptul că programa propusă are o abordare integrată, deschisă către valorificarea deopotrivă a competențelor dobândite de elevi în mediul formal, dar şi în cel non-formal, cu diverse grade de dirijare sau de autonomie conferite elevilor în procesul învăţării.
Fără îndoială, faptul că învățătorul clasei beneficiază de ajutorul unui profesionist din domeniile mediului construit (urbanism, arhitectură, peisagistică, design) ca persoană-resursă în pregătirea și susținerea orelor pe tot parcursul anului școlar, de ajutorul metodologic, administrativ și logistic oferit de asociația noastră prin echipe de coordonatori în fiecare regiune a țării, precum și de un grup de discuții și schimb de experiențe între toți cei care susțin cursul în același an școlar, constituie de asemenea un set de atu-uri re-confirmate an de an.
Mai mult, în fiecare an redescoperim împreună, iar și iar, cât de important este să construim o nouă paradigmă – și anume exact aceea care deosebește un asemenea demers educațional de cele aplicate de obicei în cadrul altor discipline pe care le urmează elevii: cultivarea modului dubitativ de gândire și înțelegerea faptului că nu există un singur răspuns corect, nu există un singur adevăr.
Or această finețe (dar și îndrăzneală!) pedagogică are nevoie de o atentă pregătire prealabilă. Conținuturile acestei programe școlare sunt suculente, însă mediul construit, chiar dacă este un material didactic extrem de ofertant și la îndemână (pentru multe discipline școlare – puteți vedea și colaborarea noastră cu alte organizații culturale în acest sens), este un material didactic nou și pe alocuri ermetic pentru cadrele didactice.
Alăturarea unui umăr de profesionist în activitățile de gândire detaliată și susținere a fiecărei ore, a fiecărui instrument sau metodă de învățare – observare directă prin expediții în jurul școlii, discuții ghidate, exerciții/jocuri de descoperire a unor concepte prin experiență directă (de ex. joc cu volumele realizate şi lumină, descoperirea ritmului unor fațade, desen intuitiv), dezbateri în grupuri, joc de roluri, prezentări de imagini, concepție și decizie prin bricolaj, etc. – este extraordinar de benefică, dar crește complexitatea pregătirii fiecărei ore și pune ambii îndrumători ai elevilor (învățător și arhitect voluntar) în postura de a-și defini rolurile mereu, de a-și ajusta stilul în concordanță cu al celuilalt, de a găsi mereu căi eficace de atingere a obiectivelor de învățare vizate, adaptate specificului clasei respective.
Pe de altă parte persoana-resursă ce sprijină prin voluntariat învățătorul (arhitect, urbanist sau peisagist) are pasiunea de a transmite celor mici și implicit comunității valorile din domeniul mediului construit, dar nu este pedagog. A transmite cunoștințe adaptate vârstei de 9-10 ani și într-un mod atractiv și adaptat acestei vârste, a cultiva atitudini și a dezvolta aptitudini de cetățeni cărora le pasă de ce este în jurul lor, care analizează și valorizează mediul construit, care își înțeleg rolul în evoluția localităților, care își pun întrebări și caută argumente pentru a-și explica deciziile sau indeciziile, este mereu un drum pe parcursul căruia îndrumătorii elevilor trebuie să privească atât în zare la impactul vizat, cât și la bucățica de teren pe care se reazămă fiecare pas…
„– Brîndușa, ai reușit să modifici exercițiul de înțelegere a secvențelor de învățare în funcție de câte perechi de participanți sunt la atelierul de la Timișoara? Cred că, ținând cont de cum au completat formularele de pregătire la distanță, două doamne învățătoare nu au înțeles pe deplin care este rolul arhitectului voluntar… hai să punem accentul pe asta mai bine și în exercițiul ăsta”… „- Florin, cum ați adaptat timpul necesar simulărilor la atelierul de la Iași?”
„Bine Deea, deci pentru atelierul de la Brașov au confirmat toți participanții, perfect, atunci puteți face prezentările în perechi și deja să se așeze așa în sală”… „Miru, aici prezinți tu ceva scurt din experiențele similare internaționale din rețeaua noastră UIA-Architecture&Children, e important să afle că ce fac ei este exemplu și pentru alte țări”… „Da, Ioana, așezăm direct scaunele pentru lucru în echipe, mulțumesc că te-ai gândit… nu, distribuim planul de lecții doar după ce prezint eu mai întâi sarcina exercițiului”… „rămânem (noi, formatorii) la sfârșitul primei zile să analizăm cum au reacționat și facem grupurile de lucru pentru a doua zi în funcție de asta, să învețe unii de la alții”…
Înainte de fiecare an școlar construim așadar capacitatea necesară ca elevii să fie îndrumați în această călătorie pe parcursul căreia cunosc „alfabetul” arhitectural al mediului construit ce îi va ajuta să simtă valoarea oricărui spațiu sau clădire din localitatea lor sau dintr-una vizitată pentru prima oară, identifică relația de interdependență dintre dimensiunea umană şi dimensiunile spațiilor și noțiunea de armonie, experimentează şi utilizează noțiunea de textură, înțeleg influența materialului şi a texturii acestuia asupra atmosferei şi calității spațiului, devin conştienți de valoarea patrimoniului istoric construit şi de importanța memoriei locului, înțeleg modul în care peisajul, clima şi comunitatea influențează specificul unei aşezări și devin conştienți de rolul locuitorilor şi al comunității în modul în care evoluează oraşul/localitatea și de faptul că o arhitectură reuşită este aceea care se armonizează cu specificul locului, deprind abilități de observație, percepție şi analiză a mediului construit al localității lor și își îmbunătățesc capacitatea de interpretare şi de analiză critică a unui loc din punct de vedere al echilibrului între funcţiuni, dar și al situațiilor problematice de nepotrivire (incompatibilitate) funcțională sau de ofertă deficitară de funcțiuni, înțeleg diversitatea intereselor legitime și deseori divergente care intervin în decizia privind dezvoltarea unei zone, dezvoltă o atitudine pozitivă față de calitățile sustenabile ale schimbărilor – ca să numesc doar unele din DESCOPERIRILE pe care le fac pe acest „drum” al cursului opțional „De-a arhitectura în orașul meu”.
Chiar în timp ce începeam să scriu această frază lungă am realizat un lucru de care n-am fost conștientă până acum, deși este evident: „îndrumător” vine de la „drum”! Și tot evident este că cel care îndrumă trebuie să cunoască drumul. Prin pregătirea prealabilă noi îi facem pe învățători și pe arhitecții voluntari care îi secondează să înțeleagă acest drum și să parcurgă porțiuni din el prin simulări foarte aproape de situația reală a unor exerciții de la clasă – și acest lucru reușește să îi facă ghizii de care elevii, cetățenii activi de mâine, au nevoie.
Suntem recunoscători Ordinului Arhitecților din România (OAR) care sprijină acest program prin „Timbrul Arhitecturii”, investind astfel în educația utilizatorilor de mâine ai spațiului construit și contributorilor de mâine la deciziile privind dezvoltarea localităților. Mulțumim arhitecților voluntari care ni se alătură an de an și mulțumim învățătorilor dedicați elevilor lor – călătorim atât de frumos și atât de util împreună!
Text: Claudia Pamfil, Manager componentă Formare, Asociația De-a Arhitectura
Editor: arh. Monica Popescu