Brîndușa Havaşi, arhitect doctorand la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Universitatea Politehnică Timișoara, ne povestește despre un nou curs al Asociaţiei De-a arhitectura, aflat acum în stadiul de pilotare într-o școală din Cluj. Iată povestea ei.
„De-a arhitectura în școala mea” a început în această toamnă la Colegiul Național „Emil Racoviță” din Cluj sub forma unui club extracurricular, la clasa a VI-a. Unii dintre elevi o cunosc deja pe arhitecta Iulia Pătru din clasa a IV-a, de la opționalul „De-a arhitectura în orașul meu”. De această dată studiem microcosmosul construit al școlii, privim școala prin ochii arhitectului, dar și al elevilor. În prima oră am aruncat o privire către școli construite în diferite colțuri ale pământului: școli din nord, dar și din sud, școli cu pereți din sticlă, de pământ sau din bambus, școli plutitoare și școli realizate cu materiale, tehnici și energii sustenabile; am văzut și școli de meserii, și școli foarte serioase cu o atmosferă degajată și primitoare. Și am început să visăm la școala noastră de vis! În topul dorințelor pentru o „școală de vis” se află caracterul identitar extraordinar, urmat de dorința amenajărilor pentru relaxare/joacă și dotări sportive. Dotările pentru artă-muzică-film se regăsesc pe poziția a treia alături de dotări pentru săli speciale și mobilier adaptat, urmate de dotările pentru spații verzi. Din păcate (spunem noi cu ochi de adulţi crescuţi cu bucuria cărţilor), biblioteca și sala de lectură sunt pe ultimul loc în topul dorințelor elevilor. Oare de ce?
Pe parcursul acestui curs vom căuta răspunsuri și ne vom pune întrebări, vom explora coridoarele, sălile de clasă, laboratoarele și curtea școlii în căutare de „locuri preferate”, vom încerca să deslușim de ce ne plac anumite spații, de ce ne simțim bine în altele, cum lumina și culoarea crează atmosfera, și cum anumite spații invită la învățare, experimentare sau socializare. Vom învăța să privim critic școala și adaptarea ei la dorințele, nevoile și dimensiunile utilizatorilor săi, dacă sunt îndeplinite cerințele de siguranță în exploatare și securitatea la incendiu, dacă școala dispune de spații de învățare în aer liber și curți amenajate. Vom identifica locuri în școală care pot fi îmbunătățite cu mijloace și resurse minimale, vom face propuneri care se vor vota de către colegii de școală. Împreună cu studenții arhitecți ne dorim să contribuim în modul cel mai direct la realizarea soluției votate. Dorim ca școala noastră să fie un exemplu!
Din ianuarie 2016 va participa în acest proiect și un grup de elevi de liceu de la Școala Superioară Comercială „N. Kretzulescu” din București.
Și pentru că ne plac astfel de inițiative și aceasta se potrivește de minune în peisajul „De-a arhitectura în școala mea”/„Pimp my school”, vă recomandăm ghidul REBUS de intervenție asupra școlii în manieră participativă. Acesta a fost dezvoltat de o echipă mixtă din Suedia, Norvegia și Danemarca, ca parte a unui proiect al Uniunii Europene, prin care s-au testat diverse metode de lucru care să implice copiii și tinerii în dezvoltarea și îmbunătățirea mediului fizic în care aceștia își petrec multe ore în fiecare zi – grădinițele și școlile.
