Text: arh. Annemarie Constantinescu-Strihan, arh. Ioana Moraru, arh. Livia Petrescu
Editor: antropolog Gabriela Anghel, arh. Monica Popescu
Fotografii: muzeograf Ioana Marinescu, arh. Ioana Moraru, arh. Livia Petrescu, arh. Viorica Popescu
Timp de citire: 3 minute
La începutul vacanței de vară, pe 22 iunie, De-a Arhitectura a organizat în parteneriat cu Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi (MNHCV) atelierul „Detectivi în Muzeul Hărṭilor – stiluri și povești”, dedicat copiilor de 9-12 ani. Îndrumați de arh. Mina Sava și arh. Annemarie Constantinescu-Strihan, alături de voluntara arh. Viorica Popescu, cei mici au explorat clădirea ce adăpostește astăzi Muzeul Hărților, clădire de patrimoniu clasa B, și istoria acestuia, punând accent pe conștientizarea importanței patrimoniului și a conservării sale.
Două săptămâni mai târziu, pe 7 iulie, altă grupă de copii a investigat funcțiunile și formele clădirii Muzeului Hărților de-a lungul timpului folosind schițe, fotografii și hărți, îndrumați de arh. Ioana Moraru, alături de voluntara arh. Livia Petrescu.
Atelierul nou nouț a fost creat de: arh. Mina Sava și arh. Annemarie Constantinescu-Strihan. Anne ne-a povestit în continuare cum a decurs periplul printre hărți, stiluri și povești, iar Ioana și Livia au completat cu gândurile lor.
Diminețile la muzeu, printre obiecte aparținând altor spații și timpuri, ne încarcă întotdeauna cu energie și curiozitate creativă. De aceasta dată le-am propus copiilor un atelier în care exponatul principal este însăși clădirea muzeului. Cu o istorie de un secol, construcția, anexele sale și grădina ne-au oferit un bogat material de explorat.
Am pornit atelierul de la final de iunie cu întrebările: „Aici a fost dintotdeauna muzeu? Prin ce funcțiuni și forme a trecut clădirea? Cum le putem depista?” Echipați cu planuri de arhitectură, hărți ale cartierului, foi și creioane pentru schițat, copiii au descoperit elemente de arhitectură, atât decorative, cât și constructive, care le-au sugerat funcțiunile, formele și stilurile clădirii de-a lungul timpului.
În prima parte a atelierului am dat ocol muzeului pentru a-i explora fațadele. Copiii au observat diferitele forme geometrice și tipurile de ancadrament ale ferestrelor și ușilor, decorațiile grilajelor și formele balcoanelor. Ne-am oprit cu toții pe terasa din grădina muzeului pentru a schița arcele ogivale ale fațadei din spate. Forma acestor arce ne-a dus cu gândul la arhitectura gotică, la povești cu cavaleri medievali, la Europa vestică. Întorcând privirea am dat de clădirea anexă, complet diferită, martor al unui alt stil arhitectural, și anume cel neoromânesc.
A doua parte a atelierului s-a desfășurat în interiorul muzeului. Având fiecare un set de planuri vechi ale clădirii, copiii au comparat funcțiunile spațiilor actuale, muzeale, cu cele din planurile vechi, de locuire. Unele dintre funcțiunile vechi, de exemplu livingul de la parter, a fost ușor de depistat, dar funcțiunea camerelor de la etaj a trebuit reimaginată. A fost un exercițiu inedit, în care cei mici s-au pus în postura unor copii de acum 100 de ani, întrebându-se cum ar fi arătat camera lor.
Ne-am oprit în fața celor două hărți istorice ale Bucureștiului, din anii 1899 și 1939, expuse la primul etaj, pentru a identifica poziția muzeului. Comparându-le, am discutat și despre transformarea cartierului de la o zonă neconstruită la o zonă parcelată.
În ultima parte a atelierului copiii s-au strâns în sala de expoziții de la parter pentru a desena elementele de arhitectură depistate pe traseu. Unii dintre ei și-au ales sobele, alții grinzile decorative din lemn, alții capitelurile coloanelor. Chiar și detalii precum rozetele și măștile interbelice ale caloriferelor au fost schițate. Copiii și-au prezentat elementele de arhitectură desenate, explicând tuturor ce anume le-a plăcut. La despărțire, fiecare și-a luat caietul de detectiv, plin de schițe, hărți și planuri de arhitectură. Chiar dacă atelierul s-a încheiat, explorarea arhitecturală a copiilor poate continua, cu cele învățate, în orice cartier și în orice clădire istorică.
Pe 7 iulie a venit rândul unei noi grupe de copii să exploreze stilurile și poveștile Muzeului Hărților. Ioana Moraru, îndrumătoarea atelierului, ne-a povestit cum s-a desfășurat activitatea din Clubul De-a arhitectura: „Atelierul de sâmbătă de la Muzeul Hărților a fost unul cu bucurie și dorință mare pentru explorat, mai ales că detaliile speciale pe care le aduce arhitectura mediteraneeană au stârnit discuții fabuloase precum cele din poveștile cu cavaleri în armură și castele de pe alte meleaguri. Ne-am întâlnit în curtea răcoroasă din spatele muzeului unde am putut observa exteriorul clădirilor muzeului. Pentru vârsta lor, noțiunile de istorie și geografie nu erau încă foarte clare pentru participanți, dar fiecare dintre ei s-a străduit să își amintească ce au văzut ei în excursiile din Spania sau Italia și să se gândească cum moda în arhitectură este influențată de o anumită perioadă a vremii și de evenimentele ce se petrec în lume la un moment dat.
Apoi, am intrat în Muzeul Hărților unde copiii au explorat fiecare colțișor al clădirii și și-au imaginat cum locuiau oamenii pe când acolo nu era un muzeu, ci o casă. Cei mici au fost fascinați și de hărțile interactive, așa că unii dintre ei și-au dorit să prindă asta și în schițele lor. Desenele rezultate vor rămâne mărturie pentru importanța restaurării și conservării clădirilor de patrimoniu, așa că participanții și-au luat foarte în serios rolul de exploratori ai clădirii și cum aceasta s-a transformat de-a lungul timpului.”
Livia Petrescu, arhitect voluntar la atelier alături de Ioana, ne-a transmis la rândul său impresiile cu care a rămas la început de iulie: „Dacă atelierul «Detectivi în Muzeul Hărților» este legat de povestea cu «a fost odată ca niciodată», se poate adăuga și ocazia pe care o au copiii să-și imagineze «o parte din această curgere a vremii ce are neapărat un trecut și un prezent ce va fi urmat de viitor», după cum atât de frumos a spus Cezara Mucenic, istoric de artă și doctor în istorie. Parcurgerea ghidată a exteriorului și interiorului acestei fascinante case i-a făcut pe copii să vadă mai ușor legături între diferitele materii pe care le învață sau le vor învăța la școală, să înțeleagă care este rostul lor. Sunt oameni cu istoria lor personală, dar și cu istoria grupurilor. România, cu istoria sa, este parte din această lume, are o identitate. Pentru sufletele tinere, aceste povești sunt drăguțe, îi interesează pe copii, dar îi și învață câte ceva.”
Acest atelier se desfășoară în cadrul unui proiect finanțat de Institutul Național al Patrimoniului prin Timbrul Monumentelor Istorice (sesiunea I / 2024). Mulțumim Muzeului Hărților, îndrumătorilor și voluntarilor, precum și copiilor curioși să descopere poveștile și formele ascunse în clădire.