Text: profesor psihopedagog Corina Drocaș
Editor: arh. Monica Popescu
Fotografii: arh. Lucian Călugărescu, profesor psihopedagog Corina Drocaș, Richard Schmittner, UNESCO
Timp de citire: 3 minute
Pe 5 octombrie sărbătorim Ziua Mondială a Profesorilor/a Educației, un moment de recunoaștere a impactului profund pe care profesorii și educatorii îl au în modelarea viitorului și construirea comunităților. Tema din acest an, „Recasting teaching as a collaborative profession” („Reformularea profesiei didactice ca profesie colaborativă”), subliniază importanța sprijinirii profesorilor prin structuri colaborative care să le susțină pedagogia, dezvoltarea profesională și bunăstarea.
În multe sisteme educaționale, izolarea, structurile fragmentate și lipsa oportunităților de colaborare afectează calitatea învățării și retenția profesorilor. Mesajul comun transmis de UNESCO, ILO, UNICEF și EI pentru World Teachers’ Day 2025 subliniază importanța recunoașterii colaborării ca principiu de bază al profesiei didactice, esențial pentru construirea unor sisteme de învățământ mai incluzive, echitabile și reziliente. [1]
La De-a Arhitectura, colaborarea dintre profesor și arhitect este un diferențiator esențial în programele educaționale din școli. Această echipă în tandem le permite elevilor să exploreze mediul construit cu curiozitate și gândire critică, să dezvolte creativitate și să înțeleagă modul în care spațiul influențează comunitățile. Profesorii nu sunt doar ghizi în procesul de învățare, sunt aliați și parteneri activi în crearea unor experiențe educative care lasă amprentă pe termen lung.
Pentru a marca Ziua Mondială a Profesorilor/a Educației, am invitat-o pe colega noastră din Cluj-Napoca, profesor psihopedagog Corina Drocaș, să împărtășească câteva gânduri despre ce înseamnă educația pentru ea și cum se simte rolul profesorului în colaborare cu arhitectul în sala de clasă. La nivel global se vorbește despre colaborare, iar noi o trăim zi de zi alături de profesori din toată țara.
Corina Drocaș este absolventă a Colegiului Național „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca (1994, profil teoretic matematică-fizică) și a Facultății de Psihologie și Științele Educației, secția Psihopedagogie specială, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca (1998). Din 1998, Corina este profesor psihopedagog la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă din Cluj-Napoca, unde lucrează cu elevi cu dizabilitate intelectuală și tulburări de spectru autist. Colaborează cu De-a Arhitectura din septembrie 2014 și este membră asociată din 2023. Iată ce ne-a transmis.
Anul acesta 5 octombrie e o zi de duminică și mă gândesc că am mai mult timp să cuget în tihnă la Ziua educației. Dar nu e așa, din păcate. Am început anul la școală cu multe schimbări, pe care le resimt în minte și în corp și despre care nu pot spune ce efect vor avea. De fapt, nu cred că știe nici Ministerul Educației.
În capul meu, educația e mult mai mult decât minister, școală, plan de învățământ, materii și orare. E despre interacțiuni umane, despre oportunități și întâlniri norocoase, despre potriviri între oameni și emoții. E despre grupuri și suport, susținere, împărtășire, generozitate și umor. Niciun profesor nu poate răzbi singur.
Pentru mine, toamna lui 2014 venea cu un telefon de la un prieten drag, arhitect, cu care am parcurs primii 12 ani de școală împreună. Îmi vorbea despre un grup de mame-arhitect din București, care porniseră pe drumul educației de mediu construit și făceau ceva nou și interesant pentru copii. Prietenul meu mi-a dat un fir, eu l-am preluat și de atunci îl țin strâns în palmă. Se cheamă De-a Arhitectura.
M-am legat de atunci de patru arhitecți curajoși și entuziaști, care n-au ezitat să vină într-o școală specială. Ioana, Agota, Ciprian și Oana, vă datorez multe, prea multe spre a fi înșirate aici. Pot doar să menționez că m-ați educat și pe mine. Am învățat să fac echipă educațională cu un arhitect, un specialist care vine din alt domeniu, care vede educația în alți termeni. Am învățat că putem face lucruri minunate împreună.
Firul m-a legat și de familia De-a arhitectura, una complexă, care nu e ca la școală, formată doar din profesori. E o familie diversă și plină de idei, entuziasm și bucurie. Mă ține foarte vie, nu mă lasă să mă plafonez, să mă plâng, să abandonez educația. Sunt un profesor norocos, de Ziua Educației sunt recunoscătoare.
Nu știu ce ar scrie elevii mei într-o zi de 5 octombrie, ar scrie cu greu. Mai degrabă ar oferi zâmbete și îmbrățișări. Le ofer și eu tuturor celor care sunt și rămân pe tărâmul educației, în toate sensurile acestui termen. În cel de-al douăzeci și optulea an la catedră, nu mă sfiesc să afirm că educația e drum greu, dar e frumos și inedit și plin de bucurie!
Corina, la rândul nostru îți suntem recunoscători pentru energia cu care ne-ai fost alături! Și, mai ales astăzi, le mulțumim tuturor profesorilor care, de-a lungul anilor, au făcut posibil ca arhitectura să ajungă în clasele copiilor: pentru încredere, curaj, răbdare și pasiune, vă suntem recunoscători.
În această toamnă, Corina, împreună cu Ioana, Ciprian și Oana, au pornit într-o nouă călătorie. Fondurile strânse la Swimathon anul acesta ne permit să adaptăm curriculumul programului educațional „De-a arhitectura în orașul meu” astfel încât să fie accesibil și eficient pentru școlile în care învață elevi cu dizabilități intelectuale. Abia așteptăm să vedem cum va prinde viață acest curs la clasă.
Mulțumim pentru tot ce facem împreună!
[1] https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000395738