Proiectul „De-a arhitectura în școala mea” prezentat la SCHOOL + HOSPITAL 2017 în faţa unui public internaţional

Am început ziua de joi, 19 octombrie, dis-de-dimineaţă în Bucureşti, în aglomeraţia obişnuită de la metrou, parcurgând cele câteva staţii de la Obor la Piaţa Romană, ca să ajung la Radisson Blu Bucharest 5* Hotel. Ziua era dedicată celei de-a doua ediții a evenimentului SCHOOL + HOSPITAL 2017, la care am luat parte ca participant în public, însă venisem să o ascult şi pe Mina Sava, fondator şi preşedinte al Asociaţiei De-a Arhitectura, invitată ca speaker în cadrul secţiunii de educaţie a evenimentului, Spaţiul Educaţional sau Building Education Bucharest International Forum.

Organizarea până în acel moment fusese exemplară, deci am purces la drum fără prea mare stres, primisem şi confirmare telefonică şi programul conferinţei, încă din zilele de dinaintea evenimentului. Inițiat sub egida Ordinului Arhitecților din România (OAR) şi realizat ca „proiect de comunicare interprofesională”, cum spun pe site-ul lor cei de la BORO PR & COMMUNICATION, „forumul abordează calitatea spațiului educațional, legat de calitatea actului educațional.” Prin urmare avea să fie o zi plină cu exemple de şcoli de succes sau cadre didactice exemplare care să acopere cele două aspecte propuse.

Ajunsă la conferinţă, totul s-a întamplat rapid şi fără efort, mi s-a îmnânat un ecuson şi obişnuita punguţă cu „de toate”, foarte populară la orice eveniment. Nu încetez să fiu uimită cât de mult ne bucurăm de fiecare dată, ca nişte copii, când găsim pixuri brand-uite în punguţa amintită şi mai primim şi o diplomă de participare care să ne răsplătească „efortul” sau poate să explice lipsa de la muncă?

Înainte să ajung la eveniment, am răsfoit paginile de Facebook dedicate celor două secţiuni adresate în conferinţă şi am citit inclusiv paragraful de prezentare al Minei, ocazie cu care am aflat şi statistica construcţiei de şcoli din România, statistică tragică şi tristă, imposibil să nu îţi lase un gust amar: „O schimbare a paradigmei culturii arhitecturale şi urbane a societăţii româneşti actuale nu se poate face decât pornind de la educaţia copiilor. În ultimii 20 de ani demersurile internaționale despre clasele și școlile viitorului au generat inițiative în sensul implicării elevilor în adaptarea spațiului școlii, pentru a deveni el însuși un instrument de educare.

Inițiativa De-a Arhitectura se numără printre puținele acțiuni de acest fel din România, unde 80% dintre școli sunt construite înainte de 1970 și doar 2% după 1990. Elevii, utilizatorii de zi cu zi ai acestor școli, sunt cei mai în măsură să ne informeze despre cum și-ar dori să fie școala care să-i pregătească pentru viață.”

După o întârziere de vreo jumătate de oră, s-a dat startul forumului care a adus împreună la masa dezbaterilor directori de școli și de spitale, profesori și arhitecți premiați, alături de practicieni interesați de îmbunătățirea calității actului educațional și medical din întreaga lume.

Mina avea să vorbească ultima în sesiunea de după-amiază, din cadrul secţiunii de educaţie, despre programul național destinat elevilor de gimnaziu și liceu „De-a arhitectura în școala mea”, un program de design participativ în școli dezvoltat de Asociaţia De-a Arhitectura.

A făcut oficiile de gazdă arh. Șerban Țigănaș, președintele Ordinul Arhitecților din România (OAR), care nota pe site-ul evenimentului: „Nevoia de educație ca materie primă pentru construcția viitorului României este evidentă și indiscutabilă. […] Profesia de arhitect inițiază un dialog deschis cu profesiile educației pentru a discuta starea în care ne aflăm și mai ales pentru a identifica modele și soluții, pentru a le propaga.”.

Printre prezentatorii principali s-au numărat: Dr. Anne Dix, Director al Biroului pentru Școli și Spitale în cadrul Agenției Guvernamentale Americane USAID/SUA, care a spus că va vorbi despre oameni şi care a prezentat câteva dintre proiectele finanţate de USAID în întreaga lume. Prezentările din sesiunea de dimineaţă au fost presărate cu prezentări de sponsori alături de cele ale speaker-ilor invitaţi. A urmat  arh. Elad Levin, director al Perkins + Will, Marea Britanie, arh. Alastair Blyth, coordonator între 2012-2017 al Programului pentru Evaluarea Spațiilor Educaționale (LEEP) din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), Chris Watson, director de proprietate al Centrelor Maggie’s, Scoţia şi am ascultat şi o prezentare dedicată secţiunii de spitale a arh. Albert Wimmer de la Albert Wimmer ZT GmbH, Austria.

Odată încheiate prezentările comune, conferinţa s-a împărţit în două sesiuni paralele, pe cele două teme abordate, școli și spitale, pentru investigarea problemelor specifice cu care acestea se confruntă, în căutarea celor mai actuale și eficiente concepte, metode și tehnologii prin care se adresează utilizatorului final, „consumatorul de educație”, respectiv cel de servicii medicale.

În cadrul sesiunii de școli ne-au împărtășit din experiența lor practică, Päivi Pohjanheimo, ambasador al Finlandei în România, Bjørn Bolstad, directorul Școlii Ringstabekk din Oslo, arh. Cindy Walters, director și co-fondator al firmei Walters & Cohen Architects, Marea Britanie, Camilla Wallander, director al Școlii de Comunicare Berghs, Școala Anului din Suedia, alături de un reprezentat al biroului D.S.B.A., profesor Raymond Chambers, Top 10 în cadrul Global Teacher Prize în 2017, Andrei Pogonaru, partener CEFS – Central European Financial Services, Camilla Askebäck Diaz, profesorul anului 2016 în Suedia, arh. Adrian Cristescu, președinte și arhitect principal la West Group Architecture, arh. Sergiu Petrea, director și partener la Tecto Arhitectura, și arh. Mina Sava, fondator și președinte al Asociației De-a Arhitectura.

Prezentarea Minei a încheiat sesiunile individuale destinate speaker-ilor şi a abordat subiectul şcolilor din punctul de vedere al beneficiarilor mulţi şi mici, despre care nu a mai vorbit nimeni într-o conferinţă de aproape 20 de invitaţi. Din păcate, pentru că organizatorii erau deja în criză de timp, cea din urmă prezentare a avut un pic de suferit şi a fost transmisă într-un ritm mai alert. Mina a descris proiectul prin imagini cât se poate de sugestive, a prezentat rezultatele unui sondaj realizat în rândul elevilor cu întrebări legate de ce le place şi ce nu le place la şcoala lor şi ce ar avea nevoie de fapt în spaţiul în care ei, copiii, îşi petrec între 8 şi 12 ani din viaţă. Mina a continuat cu prezentarea soluţiilor sau propunerilor cu care elevii participanţi în program au venit şi rezultatul final, realizarea propunerilor cu ajutorul unei sponsorizări oferite de Fundația Comunitară București din partea programului Porsche România – „Mobilizăm Excelenţa”.

Ca să ajungem către un final al poveştii zilei, colega noastră din De-a Arhitectura, arh. Brînduşa Havaşi, care a coordonat pilotul proiectului „De-a arhitectura în școala mea” în Timişoara, şi ea prezentă la eveniment, spunea despre şcoli, citând raportul de aici: „Mediul construit al școlilor poate fi un instrument în înțelegerea, aplicarea și utilizarea principiilor arhitecturale ale modelării spațiului în care ne petrecem activitățile de zi cu zi și un cadru bun de exemplificare și testare atât a regulilor compoziționale, cât și de adaptare a unei clădiri la nevoile și aspirațiile utilizatorilor săi de azi. Inițiativele de implicare a elevilor și tinerilor în modelarea spațiilor școlii, ale comunității și ale orașelor sunt tot mai frecvente în nord-vestul Europei, unde se implemetează și o abordare educațională bazată pe experiențe practice de învățare.

Mai departe, Brînduşa ne transmite: „Prin programul național «De-a arhitectura în școala mea», dezvoltat de Asociația De-a Arhitectura, în care elevii învață să parcurgă etapele unei gândiri bazată pe proiect (design thinking), de la idee la proiect, la promovarea acestuia, la campania de strângere de fonduri până la construirea și inaugurarea sa, vedem cum acest proces poate genera soluții diferite în contextul fiecărei școli și cum prin acest proces școala se deschide către comunitatea învecinată a cartierului oferind spații de interacțiune socială nu doar elevilor de diverse vârste, dar și profesorilor, părinților și diverselor categorii sociale aflate în vecinătatea școlii, și asta nu doar în perioadele de campanii electorale.

Chestionare adresate elevilor care au luat parte la pilotul «De-a arhitectura în școala mea. Școala mea de vis!», derulat în anul 2015 în Timișoara, Cluj și București, şi la care au răspuns 188 de elevi de școală primară, gimnazială și liceu, ne dezvăluie percepția negativă a școlii în rândul elevilor (școală «moartă») și dorința acestora pentru o clădire «cu un design aparte, modern… care să facă învățătura ca o aventură, nu să te sperie dacă te ascultă sau nu!»” .

Şi coordonatorul De-a Arhitectura din Braşov, arh. Deea Ursachi, a fost prezentă la conferinţă şi ne-a transmis ce a motivat-o să participe: „Building Education 2017 a fost pentru mine cea de-a doua întâlnire cu acest subiect, prima fiind în 2016 la prima sa ediție. Amestecul de specialiști care activează în domeniu: arhitecți care proiectează cu și pentru comunitatea școlii, profesori care înnoiesc permanent activitatea de predare și directori sau manageri de instituții de învățământ care deschid drumul spre alte metode de învățare,îmi dă speranța că și noi ne putem îndrepta pe drumul cel bun.

În contextul trist în care în România nu se construiesc aproape deloc clădiri noi pentru educație, nici nu se reabilitează/refuncționalizează corespunzător cele existente, sunt mândră de faptul că am avut ocazia să fac parte din echipa de proiectare a două grădinițe private, dintre care doar una s-a și construit. Trista realitate…

Acest program de arhitectură este suficient de complex încât poate fi considerat unul de nișă și sunt convinsă că sistemul românesc de învățământ nu poate evolua fără ca spațiile pentru educație să evolueze, să se transforme și ele.

Activitatea mea la De-a arhitectura, experinențele din școli, interacțiunea cu copiii și cadrele didactice, mă face să consider esențială colaborarea interdisciplinară și consultarea comunității atunci când vorbim despre o construcție nouă în acest domeniu.

În încheiere forumul a propus o sesiune comună de dezbateri cu toți invitații și participanții, în care s-au căutat răspunsuri la întrebări și abordări globale pentru cele două sesiuni. Tot Brînduşa sumarizează: „Concluzia discuțiilor a fost că avem nevoie de dialog și dezbatere permanentă între specialiști, teoreticieni și practicieni din fiecare domeniu, cu atât mai mult cu cât schimbările din aceste două domenii, educație și sănătate, se arată tot mai surprinzătoare și cer o adaptare tot mai rapidă la nevoile societății. Imersarea în cadrul problemei și «a te pune în pielea» pacientului sau a elevului par a fi căi sigure pentru rezultate cât mai adaptate la context.

Text: arh. Brînduşa Havaşi, arh. Monica Popescu, arh. Deea Ursachi, arh. Mina Sava

0