„De-a arhitectura în şcoala mea” 2018-2019: O scară „out of the blue” la Liceul Tehnologic Electrotimiş din Timişoara

Vă mai aduceți aminte de arhi-fiertura magică de la Liceul Tehnologic Electrotimiș din Timişoara despre care v-am vorbit la începutul lui 2019? Revenim să vă povestim în ce s-a transformat fiertura magică a elevilor din clasele a IX-a, a X-a și a XI-a înscriși în programul „De-a arhitectura în școala mea” 2018-2019, sub coordonarea prof. Diana Ardelean și arh. Zeno Ardelean.

Timp de un an de zile elevi, părinți și cadre didactice au lucrat cot la cot la proiectul propus chiar de elevi, rezultat în urma procesului de documentare și analiză al spațiului școlii: o scară „out of the blue”.

În urma jurizării din cadrul sesiunii de finanţare a proiectelor „De-a arhitectura în şcoala mea” 2019, Liceul Tehnologic Electrotimiș a câștigat premiul special în Timișoara oferit de Baumit. De asemenea, Fundația Comunitară Timișoara și Alergotura, prin evenimentul de alergare Timotion, au contribuit la strângerea de fonduri pentru Liceul Tehnologic Electrotimiş.

Cum a decurs această experiență learning by doing”, în care elevii au trecut prin toate etapele unui proiect de arhitectură, ne-au povestit în cele ce urmează prof. Diana Ardelean și arh. Zeno Ardelean.

Programul „De-a arhitectura în şcoala mea” a însemnat mai mult decât o bifă pe lista activităților extrașcolare. A fost o schimbare de percepție și de mentalitate, un început de drum și o motivație și, nu în ultimul rând, un stil de viață inovativ aplicat de școală în școală. „Brainstorming-ul” din septembrie 2018 a generat o serie de fulgere de idei, care mai de care mai îndrăznețe, și toate adaptate liceului nostru. Aceste fulgere au dat naștere unui concept care a fost stimulat de cromatica emblemei Liceului Tehnologic Electrotimiș, de o culoare electrizantă, transpusă într-un limbaj minimalist: B.L.U.E. is more [n.r. traducere din engleză: „albastrul înseamnă mai mult”].

Ideea unei unități a generat prima intervenție asupra celei mai stringente nevoi a elevilor: imaginea identității. Zi de zi elevii au acces la o singură casă a scării pe cele trei niveluri ale clădirii principale (parter și cele două etaje) pentru a se deplasa spre sala de sport, spre curte, spre laboratoare, spre ateliere etc. Aceasta scară nu este una neobișnuită, ci reprezintă imaginea tipică a școlilor comuniste: pereți albi (sau alb „degrade”), trepte cu mozaic venețian, balustradă de metal cu sticlă armată și/sau placaje, iar mâna curentă din lemn masiv – toate vopsite în câteva tonuri de culori decojite de timp și de entuziasmul generațiilor de elevi care au aspirat să ajungă tot mai sus pe scară – cel mai probabil la etajul al II-lea. 🙂 Conceptual, nu a fost o scară nereușită: are coerență, trepte late și egale, lumină naturală, acces la ieșirea de urgență, astfel încât nu a fost nevoie de o intervenție structurală. Avea nevoie doar de puțină „culoare”, am zis noi.

Realizarea proiectului de amenajare a casei scării a avut loc în mai multe etape pe parcursul anului școlar 2018-2019, în paralel cu alte proiecte de amenajări/intervenții din cadrul aceluiași concept, B.L.U.E. is more. Acest articol este centrat exclusiv pe intervenția asupra scărilor elevilor și caută să prezinte etapele cronologic.

1. Măsurarea casei scărilor

Cu rulete, telemetru, creioane și foi, elevii, ghidați de arhitect, au realizat relevelul scărilor măsurând și punând pe hârtie un plan (de fapt mai multe versiuni) cu cotele aferente. Totul s-a desfășurat sub formă de întrebări la care elevii trebuia să își găsească singuri explicații și răspunsuri, astfel fiind puși în situația de a găsi logica, rațiunea din spatele deciziilor, dar și talentul la desen. 🙂 Evident, arhitectul era alături de ei la fiecare pas, ajutându-i dacă se împotmoleau.

2. Brainstorming pentru idei de amenajare

Entuziasmul elevilor a dat naștere celor mai năstrușnice idei de demolare, de igienizare, de pavoazare etc. Dar, până spre final, acestea au fost ghidate de bugetul disponibil, de utilitate, de timpul de execuție și de discursul motivațional-explicativ al profesorului coordonator, de al arhitectului și de cel al directorului.

 

3. Documentarea, adunarea de exemple și analiza intervenției

Acest entuziasm al elevilor s-a născut și din analiza exemplelor pe care elevii le-au găsit în cărți de arhitectură, puse la dispoziția lor de către arhitect, sau online, pe Pinterest sau pe site-uri de arhitectură. Această adunare de exemple i-a făcut în egală măsură dornici de intervenții megalomane, dar și de ajustări minimale, sub egida less is more” [n.r. traducere din engleză: „mai puţin înseamnă mai mult”, expresie adoptată în 1947 de arhitectul german Ludwig Mies van der Rohe ca fanion al design-ului minimalist din arhitectură]. De mare ajutor a fost și vizita pe un șantier al arhitectului pentru a înțelege cum este concepută și executată o scară, dar și ce rol și ce impact are aceasta asupra spațiului. Câte o echipă de elevi s-a ocupat de fiecare proiect de amenajare în parte (asta doar la partea de concept, nu și la execuție, unde au lucrat toți elevii). Așadar, echipa responsabilă cu casa scării a adunat materialele online și a realizat un poster în care au inclus avantaje, dezavantaje și materiale necesare. Acest lucru a ajutat la reducerea numărului de proiecte pe care copiii le-au propus. După această analiză, s-au putut tria proiectele în funcție de priorități, de dificultate, dar mai ales în funcție de bugetul disponibil.

4. Realizarea proiectului în Photoshop și ArchiCAD

Pasul următor a presupus aplicarea vizuală a conceptului la nivelul scării liceului. Arhitectul, asistat de elevi, a ridicat în 3D casa scării, iar elevii au realizat în Photoshop o imagine a proiectului pe o poză făcută la scara existentă. Așa s-a ajuns la ideea de albastru degrade, la diverse texturi și la jocul de diverse nuanțe de albastru într-o mare de alb.

5. Analiza necesarului de materiale și identificarea personalului necesar

Un ajutor inestimabil a fost cel al unui părinte care a contribuit cu mașini și cu unelte necesare intervenției (bormașină, șpaclu, gletieră, autofiletantă etc.), dar și cu mâna de lucru. Acest ajutor a redus din costurile necesare, fondurile fiind astfel direcționate spre consumabile: vopsea, lavabilă, mănuși, bandă, folie protectoare, pensule, trafaleți etc.

6. Execuția

Personalul specializat în execuție a însemnat: personalul școlii – pentru dezmembrarea placajelor și a sticlei de pe balustrade și pentru eliminarea țevilor vechi și nefolosite, părintele ajutător și fiul său – pentru folosirea mașinilor pentru decaparea vopselei de pe barele de metal și Inometal Design – echipa specializată în metal, angajată pentru achiziționarea, tăierea și sudarea barelor metalice în locul placajelor și a sticlei de pe balustrade (demn de menționat este faptul că firma a fost contractată pentru un preț, însă la fața locului au fost atât de impresionați de cât și cum au lucrat elevii încât au decis ca montajul și materialul să fie absolut gratis). Așadar, execuția casei scării a fost realizată în proporție de 90% de ELEVI, atât din punct de vedere al timpului, cât și al numărului intervențiilor. Aceștia au igienizat spațiul (degresând și dezlipind peste 100 de gume de mestecat de pe pardoseala de ciment), au gletuit, chituit, zugrăvit și retușat pereți, au vopsit căi de acces, baustrade, contratrepte și laterale, au igienizat din nou, au adus mâncare și lichide pentru cei care au lucrat și au făcut filmulețe și poze cu munca lor. Împreună au fost o adevărată echipă.

CONCLUZII

O astfel de intervenție nu a putut fi posibilă fără o coordonare logică, fără o motivație de amploare și fără un spirit de echipă pe măsură. Rezultatul este greu de cuprins în poze pentru că nu ceea ce putem vedea acolo este cel mai important, ci tot efortul, pasiunea, dedicația, timpul (după-amieze, sâmbete, zile toride de vară, presiunea termenului limită etc.), entuziasmul și, uneori, deziluzia (când ceva nu mergea conform planului), munca fizică și intelectuală, consilierea, consfătuirile online și la fața locului, și toată experiența de care participanții au beneficiat. Pentru că, deși ar putea fi rezumat așa: „elevii au zugrăvit și au vopsit casa scărilor gratis în timpul lor liber”, proiectul a însemnat o adevărată experiență „learning by doing”  [n.r. traducere din engleză: „învăţare practică”], în care elevii au trecut prin toate etapele unui proiect de arhitectură.

Cine suntem?

O mână de oameni harnici, dornici și cu multe idei:

  • ELEVI – ECHIPA DE PROIECT: Casian Amariei, Bruno Apostu, Ionela Baciu, Dayira Botoșan, Andrei Cazac, Iulian Cicu, Iasmina Cioloca, Samuel Colompar, Alex Deac, Naomi Fer, Călin Gera, Bogdan Gheju, Adina Iascurschi, Robert Megheș, Eduard Mutihac, Grațian Popăț, Ariana Stoica, Eremia Stroia, Radulian Ștef, Alex Tănase, Darius Tăbultoc, Sebastian Tudor din clasele a X-a și a XI-a.
  • ELEVI – ECHIPA DE IMPLEMENTARE (EXECUȚIE): Iulia Andreica, Casian Amariei, Ionela Baciu, Dayira Botoșan, Lucian Bunduc, Denis Bugariu, Mihai Bursuc, Andrei Cazac, Iulian Cicu, Denisa Cioancă, Paolo Chilian, Ioana Costăchel, Alex Deac, Claudiu Dumitrașcu, Naomi Fer, Bogdan Gheju, Larisa Iancău, Adina Iascurschi, Fabian Idorași, Natanael Marcin, Aurelia Micula, Patricia Năstase, Robert Megheș, Radu Patroane, Ionuț Pălărie, Nuțica Pălărie, Sorin Petcu, Ion Romanovici, Eremia Stroia, Robert Szilaghi, Sebastian Tudor, Răzvan Trașcă din clasele a IX-a, a X-a și a XI-a.
  • COORDONATORI: O mână de adulți cu entuziasm cel puțin la fel de mare ca al elevilor: dir. Angela Dumitrescu, dir. adj. Tunde Nicoli, dir. adj. Maria Nămoloiu, prof. Diana Ardelean și arh. Zeno Ardelean.
  • AJUTOARE (mâncare, materiale, curățenie, tencuit, încurajări etc.): părinte Cristian Tudor, bibliotecar Mariana Mioc, psih. Lucia Anucuța, profesori: Ionica Fiat, Adela Grozăvescu, Ileana Marișescu, Alina Hamza, Alina Crețea, Amalia Ioniță și personalul auxiliar al liceului: Trandafir Brândaş, Iosif Kovacs, Rodica Katona, Florica Manea, Maria Gurlui, Mircea Gavrilă, Radu Dănăilă, Gheorghe Câmpean
  • MULȚUMIRI SPECIALE (sponsori şi specialişti voluntari): TIMOTION, BAUMIT, Inometal Design

Pentru mai multe detalii despre proiect vă invităm să accesați pagina de Facebook: De-a arhitectura în şcoala mea Electrotimiş sau pagina de Instagram de aici. Pentru alte exemple de proiecte realizate în cadrul programului „De-a arhitectura în școala mea” vă invităm să vizitați platforma dedicată.

Mulţumim Liceului Tehnologic Electrotimiș din Timișoara pentru parteneriat, sponsorului Baumit care a oferit premiul special, Fundației Comunitare Timișoara și Alergotura, prin evenimentul de alergare Timotion, Liceului Tehnologic Electrotimiş, sponsorului Inometal Design, elevilor şi cadrelor didactice care au susținut proiectul, precum și coordonatorilor prof. Diana Ardelean și arh. Zeno Ardelean.

*Profesorii şi voluntarii noştri fac tot posibilul să fotografieze doar copiii ai căror părinţi şi-au dat acordul scris pentru aceasta. Totuşi, dacă dintr-o eroare copilul dumneavoastră apare în vreuna dintre imagini şi nu vă doriţi aceasta, ne puteţi scrie la office [at] de-a-arhitectura [punct] ro şi vom remedia eroarea.

Text: prof. Diana Ardelean, arh. Zeno Ardelean
Editori: antropolog Gabriela Anghel
Fotografi: prof. Diana Ardelean, arh. Zeno Ardelean, arh. Brîndușa Raluca Havași

1