„Human Scale” la scara copiilor

Când intri într-o sală plină de creioane colorate, hârtie și imaginație, lumea pare să se transforme: clădirile prind proporții noi, străzile se îngustează sau se lărgesc, iar fiecare siluetă de om devine punctul de pornire al unei povești. Așa au pătruns copiii de 9-12 ani în universul desenului de arhitectură, la atelierului-pilot „Human Scale”, organizat de Asociația De-a Arhitectura în parteneriat cu Uniunea Arhitecților din România.

Copiii descoperă arhitectura la scară umană

Atelierul a fost conceput de arh. Annemarie Constantinescu-Strihan și implementat pe 12 aprilie 2025 cu sprijinul voluntarelor arh. Cristina Andreea Constantin și arh. Andreea Gavriliu. Kitul educațional „Human Scale”, inspirat de proiectul care reprezintă România la cea de-a 19-a ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură – la Biennale di Venezia din acest an, a stat la baza atelierului. Grafica folosită îi aparține arh. Veronicăi Sava, după siluetele umane ale lui Vlad Nancă și pavilionul inspirat de Henrieta Delavrancea-Gibory, desenat de Annemarie Constantinescu-Strihan.

La atelier, copiii au explorat modul în care proporțiile oamenilor influențează spațiul construit. Activitatea a inclus compararea dimensiunilor clădirilor cu cele ale oamenilor, dar și desenarea monumentelor vizitate, de la Arcul de Triumf la piramidele din Egipt sau turnul Eiffel.

Prin joc, observație și creativitate, copiii au descoperit că arhitectura capătă sens atunci când este legată de omul care o folosește. Participanții au plecat cu experiențe practice și cunoștințe despre scara umană în arhitectură, într-o atmosferă primitoare oferită de gazdele atelierului.

„Human Scale” a fost creat de Vlad Nancă și Muromuro Studio (Ioana Chifu, Onar Stănescu) și curatoriat de Cosmina Goagea. Proiectul a fost produs de Arrogant Films și Artewiser.

O lasăm pe colega noastră arh. Annemarie Constantinescu-Strihan să ne țeasă povestea atelierului din aprilie. Pavilionul României la Bienala de la Veneția poate fi vizitat până pe 23 noiembrie – o ocazie de a descoperi expoziția „Human Scale” și de a aprofunda legătura dintre proporții, oameni și arhitectură.

Povestea arhitectului

În primăvară, la Bienala de Arhitectură de la Veneția, România a prezentat proiectul „Human Scale”. Inspirați de acesta, le-am propus copiilor într-o zi de sâmbătă, 12 aprilie, o explorare a desenului de arhitectură prin joc și schițe, în spațiul primitor al Uniunii Arhitecților din București.

Am pornit atelierul cu multe întrebări, cărora le-am descoperit răspunsurile prin încercări de a măsura, a reduce la scară, a potrivi pe hârtie și a percepe relația dintre om și dimensiunile mediului construit, pe parcursul a trei ore animate.

În prima parte a atelierului ne-am concentrat pe întrebarea: „Cum desenăm oare străzile, casele și alte obiecte mari din realitate pe o foaie mică de hârtie?”. Cu curiozitate și atenție, copiii au schițat obiectele din jur – o fereastră, o ușă, un calorifer – realizând singuri că micșorarea aproximativă, „la ochi”, nu păstrează proporția corectă a obiectelor. „Dar oare în care desene avem nevoie de proporții exacte, căci în desenele de la orele noastre de AVAP [n.r. arte vizuale și abilități practice] nu avem nevoie?”, a remarcat cineva. Astfel, au ajuns la concluzia că pictura și desenul de arhitectură sunt diferite.

Cu rigle și rulete, copiii au măsurat obiectele desenate mai devreme „la ochi”, apoi le-au redus la scară prin împărțiri repetate. Jocul cu sfoară i-a ajutat pe cei mai mici, care nu făcuseră încă împărțiri la școală, să măsoare obiectul ales și apoi să îl micșoreze prin împăturiri repetate ale sforii, până când a putut încăpea pe o foaie de hârtie. Astfel, legătura dintre desen și realitate a ieșit la iveală. Prin încercări repetate de a măsura, cu puțină matematică și răbdare, copiii au desenat la scară aproape toate obiectele mari din jur.

După o pauză binemeritată, cu râsete, gustări și forfoteală, ne-am apucat de lucru. În partea a doua a atelierului ne-am axat pe o altă întrebare, ce ne-a condus spre lumea personajelor din desenele de arhitectură: „Oare cât de mici sau mari ar trebui să fie obiectele și spațiile ca să ni se potrivească nouă, oamenilor, atât ca dimensiuni, dar și ca aspect, ca formă, ca materiale?”.

Prin desen, copiii au intuit că același obiect poate fi mic și mare simultan. „O magie!”, a exclamat un băiețel, în fața a două foi cu același copac imprimat pe ele. Copacul a părut minuscul, ca de jucărie, pe prima foaie, lângă mâna băiețelului, desenată la dimensiunea ei reală. Același copac a părut gigantic, ca dintr-o poveste, pe a doua foaie, pe care el a creionat un om mic cât un bob de orez.

Astfel, am intrat în pielea altor personaje și ne-am întrebat: „Cum ar fi dacă am locui într-un spațiu imens? Ar fi potrivit pentru nevoile noastre zilnice? Ne-am simți confortabil? Dar într-un spațiu cu tavanul foarte jos? Cineva mai înalt ar putea intra?”. Am dezbătut, am argumentat și am ajuns la o concluzie: pentru a ne simțim bine în ele, spațiile se adaptează dimensiunilor și nevoilor noastre. Am găsit un exemplu chiar lângă noi: spațiul ce ne-a găzduit, al Uniunii Arhitecților, ni s-a potrivit perfect prin formă, dimensiuni și luminozitate.

Cum să redăm însă în desen potrivirea dintre oameni și spațiul construit? Copiii au privit cu atenție câteva desene ale arhitectei Henrieta Delavrancea, în care au descoperit diverse siluete umane. Analizându-le, au deslușit activitățile acestor siluete și le-au imaginat diferite scenarii. Unele personaje păreau că vorbesc animat, iar altele că se relaxează. În toiul discuțiilor, unul dintre copii și-a dat seama că ne aflam în mijlocul unei expoziții cu astfel de personaje. Pe pereții camerei a observat panouri cu arhitecți români și desenele lor, printre care chiar desene ale Henrietei Delavrancea – o coincidență fericită ce i-a stimulat să caute mai departe siluete și să le ghicească activitățile.

Copiii au desenat pe pagini extrase din proiectul „Human Scale”, închipuindu-și că sunt chiar ei personajul din desen. Amintindu-și de călătoriile din vacanțe, au schițat monumente vizitate, cu atenție la proporții și la detaliile ce dau scară și atmosferă desenului. La finalul atelierului ne-am bucurat să vedem schițe ale monumentelor din toată lumea – de la Arcul de Triumf și Coloana Infinitului, la piramidele din Egipt, Big Ben, turnul Eiffel și turnul din Pisa.

A fost un atelier dens, animat și profund, în care am explorat cum dimensiunile și necesitățile omului dau sens mediului construit.

Clubul De-a Arhitectura

Această experiență le-a oferit copiilor o înțelegere practică și distractivă a arhitecturii – o combinație de joacă, creativitate și învățare care rămâne în mintea lor mult timp după ce creioanele sunt puse la loc, în cutii.

Le mulțumim partenerilor noștri, Uniunea Arhitecților din România, pentru sprijinul și implicarea în realizarea atelierului!

Clubul De-a arhitectura oferă ateliere în care copiii descoperă lumea arhitecturii și a mediului construit prin joc și joacă, observare și activități practice. Vă așteptăm la atelierele viitoare să pornim împreună într-o călătorie creativă printre clădiri și povești. Înscrieri aici.